Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Fericirile 06. TEMNItA MÂNDRIEI / Autor. Teodor Hutanu

Scris la: 15 aprilie 2009
 Ferice de ceice plang, caci ei vor fi mangaiati!
 
La prima vedere, Fericirile (Matei 5:1-12) pot parea doar o compensatie, oferita de Mantuitorul Iisus, celor nefericiti. „Pentru ca nu sunteti bogati, iar sanatatea voastra se degradeaza vizibil si fata va este brazdata de lacrimi, voi formula cateva fraze frumoase, ca sa va fac sa va simtiti mai bine!” Insa, pe masura ce ne eliberam de cinismul scepticismului, iar credinta prinde vigoare, ajungem sa privim Fericirile ca fiind promisiuni autentice, vitale pentru mesajul adus de Iisus
 
Spre deosebire de regii medievali, care aruncau monezi multimilor (sau politicienii moderni, care fac promisiuni saracilor, mai ales inainte de alegeri), Iisus era capabil sa ofere urmasilor Sai rasplatiri durabile, chiar vesnice. Dintre toti pamantenii, Isus este singurul care a trait „de partea cealalta”, deaceea, El – care S-a coborat din cer – stie foarte bine ca licaririle Imparatiei Cerurilor pot contrabalansa cu usurinta orice stare de mizerie pe care am putea-o intalni in viata aceasta. Cei care plang vor fi mangaiati, cei blanzi vor mosteni pamantul, cei flamanzi vor fi saturati, iar cei curati vor vedea pe Dumnezeu. Iisus putea rosti aceste promisiuni cu autoritate, pentru ca El venise sa intemeieze Imparatia lui Dumnezeu, care va dainui vesnic.
 
Crestinii dispusi sa urmeze pe Iisus in conditii de renuntare la confort si plata si infruntand dificultati severe, fac lucrul acesta cantand „Simt un dor nespus Iisuse, pe-a Ta cale sa urmez…” Este gresit a concluziona ca ei sacrifica fara nici o finalitate: rasplata este sigura; daca nu acum si aici, atunci sigur in Imparatia care vine.
 
O vizita la o clinica de tulburari de alimentatie din desertul Arizona, SUA, va va oferi imaginea unui rai in pustie: bazine olimpice de innot, sali de gimnastica aerobica, terenuri de sport, gradini exotice… Aici sunt tratati atletii si star-urile de la Holywood. Tot personalul are pregatire academica, detinand cele mai inalte titluri profesionale. Nu departe, este o baza misionara – baraci modeste, contrastand dur cu arhitectura grandioasa a clinicii. Aceasta institutie se straduie sa salveze suflete, sa pregateasca oameni pentru a sta alaturi de Dumnezeu aici si in vesnicie, iar cealalta se straduie sa salveze trupul, sa pregateasca pe oameni sa se bucure de viata aceasta. Este evident, care din cele doua institutii este cea mai pretuita in lumea noatra.
 
In Fericiri, Iisus onoreaza oamenii care nu au acces la multe privilegii in viata aceasta. Celor saraci, celor care plang, celor blanzi, celor flamanzi, celor persecutati, celor curati cu inima, El le-a dat asigurarea ca experienta lor nu va ramane nerecunoscuta si neresplatita. Rasplata lor va fi mare. Mai mult, cand incercam sa cuprindem dimensiunea uimitoare a rasplatirilor promise, ne dam seama ca Iisus ne surprinde cu dorinta mult prea slaba, nicidecum prea puternica. Suntem fiinte de pamant, innebunite dupa alcool, violenta, sex si ambitii, in timp ce ne sunt oferite bucurii vesnice. Suntem asemenea unui copil nestiutor, care continua sa se joace in noroiul unei baltoace, pentru ca nu-si poate imagina ce inseamna darul unei vacante la mare.
 
Desigur, este posibil ca pentru unii crestini ai zilelor noastre, insistenta asupra rasplatirii viitoare sa para demodata. Pe masura ce ei devin tot mai bogati si plini de succes, ajung la o bunastare care nu le mai permite sa se identifice cu starea umila, careia i se adresa Iisus in Fericiri – de aceea acestea suna ciudat pentru urechile lor.
 
„Nu doresc bogatie”, „Dor de tara”- sunt catecele care pot fi cantate doar de robi si saraci; in gura stapanilor si bogatilor, ele suna fals si ipocrit. Fericirile sunt pentru cei care isi pun putina speranta in lumea acesta, toata nadejdea lor fiind centrata in Iisus si in lumea care va veni.
 
Ce folos sa crezi in rasplata viitoare? Aceasta credinta il ajuta pe cel luat ostatec sa reziste inca putin, pentru ca stie ca este asteptat de familie, de locul de munca, de prieteni. Ii ajuta pe nedreptatitii vietii sa stie ca Dumnezeu nu este satisfacut cu regula ca unii sa lucreze neplatiti, iar altii sa profite. Ne ajuta sa credem ca mana lui Dumnezeu este destul de lunga ca sa faca dreptate in cele din urma. Speranta rasplatirii viitoare te tine viu in necaz si este ca un clopot care bate din alta lume, proclamand adevarul ca, indiferent de felul cum arata lucrurile acum, nu exista viitor pentru rau, ci numai pentru bine.
 
Cum mor cei mandri si cum mor cei umili? La fel! Insa unii nu au speranta, sunt nelinistiti, pe cand altii au linistea credintei in rasplatirile viitoare. Daca vreti sa auziti imagini contemporane ale cerului, participati la funeraliile crestinilor asteptatori ai Imparatiei lui Dumnezeu. Cu convingere, predicatorul va va descrie un cer linistit si plin de rasplatiri.Veti dori sa ajungeti cat mai repede acolo. Indoliatii simt durerea despartirii de cei dragi si plang, dar totul este doar o intrerupere, o umbra trecatoare, catre biruinta care a fost deja castigata.
 
Pentru totii sfintii neinsemnati, care – in ciuda dificultatilor – au invatat sa se bucure de relatia personala cu Dumnezeu, cerul va fi mai degraba ca un mult asteptat „Bun venit acasa!” si nu asemenea vizitarii unor locuri noi. Oamenilor prinsi de valul suferintei, care cunosc durerea, care vin din familii distruse, care au trecut prin haos economic si au simtit frica, ura si violenta – tuturor acestora, Iisus le ofera promisiunea unui timp incomparabil mai indelungat si mai bun decat timpul trait pe acest pamant, in care sa se bucure de sanatate, fericire, armonie si puritate. Un timp al rasplatirii.
 
„Ferice de cei ce plang”. Cei care plang, pot sa ne intimideze cu intrebarile lor dureroase si greu de raspuns. Cei care plang se concentreaza asupra aspectelor fundamentale ale vietii. Pentru ei – moda, casa, masina, titlurile sau banii nu sunt prioritati. Desi nu toate „De ce ? –urile” lor primesc raspuns, durerea le intareste credinta ca cei ce plang vor fi mangaiati.
 
O mama, care isi avea unicul ei fiu bolnav de SIDA si nebenefiiciind de simpatia altora, pentru ca radacina bolii era infipta in viata imorala a acestui fiu, a initiat o actiune modesta de incurajare a parintilor aflati in situatii similare. Rezultatul a fost o adevarata binefacere pentru multe familii indurerate din aceleasi aceleasi motive penibile. „Societatea celor suferinzi” nu ofera redobandirea pierderii suferite, insa da o semnificatie durerii si nu ne mai simtim neajutorati in fata adversitatilor. Cel mai eficient vindecator este vindecatorul ranit.
 
Hanibal era intemnitat de doua ori. Odata din cauza crimei comise, iar a doua oara din cauza incapatanarii lui. Desi omorase un om si pastorul care il vizita in inchisoare ii aducea iertarea Evangheliei, el o refuza insistent. “De ce sa recunosc ca am gresit? De ce sa plang pentru pacatele mele? Fara lacrimi nu se poate?” O intemnitare era infaptuita de justitia tarii, celalalta de el insusi. Temnita lui nu era zidita din caramizi si mortar, ci din mandrie. El nu putea sa planga.
 
Nu conteaza ce se intampla: vreau sa fac ca mine, in felul meu! Nu vreau sa recunosc ca am
necazuri cu alcoolul, cu afacerile materiale sau sentimentale. Sa marturisesc ca am gresit? Da, nu sunt perfect, dar sunt mai bun decat Hitler sau Sadam Husein! Justificare, scuzare, rationalizare, comparatie – acestea sunt gratiile coliviei mandriei. Suna contemporan, este la moda, insa in Imparatia cerurilor suna sinistru.
 
Iisus spune ca adevarata fericire incepe cu profunda suferinta. Ferice de cei care stiu ca au dat de necaz si au destula putere sa recunoasca aceasta.
 
Apostolul Petru vrea o clarificare: daca Iisus este ceea ce pretinde, sa-l invite si pe el sa mearga pe apa, asa cum face Iisus. Cand incepe insa sa se duca la fund, mandria dispare si Petru incearca sa-si salveze capul. Acum este brusc constient de doua lucruri: el se duce la fund, iar Iisus ramane deasupra! Si nu are nevoie de mult timp pentru a se decide unde vrea sa fie: Iisuuuuuse!… Daca Tu esti aici, scapa-ma! Si Iisus il scapa.
 
Petru nu ezita. Optiunile sunt clare. Nu mergi pe apa in fiecare zi. Insa cand nu ai de ales decat intre moarte sigura si viata, stii foarte bine ce vrei.
 
Esti mai interesat de imaginea ta, decat de viata ta? Esti dispus sa te duci mai degraba la fund, decat sa ceri ajutor de la cei apropiati? Petru stie ca trebuie sa faca ceva mai bun decat sa numere dintii calului primit in dar. Petru stie ca trebuie sa faca ceva mai bun decat sa muste mana care-l salveaza. Strigatul lui Petru este lipsit de eticheta, insa Petru mai bine isi inghite mandria decat sa inghita apa!
 
Atat timp cat Iisus este “o posibilitate”, El nu este “posibilitatea”. Atat timp cat poti sa-ti duci si singur povara, nu ai nevoie de Cel care ridica pacatul lumii. Atat timp cat poti sa-L alegi pe El sau sa renunti la El, ai inima impartita, iar El nu accepta decat totul.
 
Cand un copil mic este speriat, parintele face orice ca sa-l linisteaca. Nu esti erou, superstar sau nemaipomenit, daca intervii in favoarea copilului tau. Pentru aceasta nu se percep taxe sau recompense. Nu esti geniu daca recunosti ca un copil nu este un adult. Nu esti psiholog daca stii ca cei mici sunt in crestere. Nu trebuie sa fii Solomon, ca sa stii ca laptele varsat se sterge, iar farfuriile sparte se inlocuiesc.
 
“Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru, care este in ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11).
 
Cu atat mai mult, Tatal nostru ceresc este dipus sa ne ajute! 
  • De ce sa gandesc ca nu ma va asculta? Necazurile mele pot parea nimicuri, fata de cele ale infometatilor din India, insa El simte deopotriva cu fiecare.
  • De ce sa gandesc ca este prea ocupat sa mai aiba timp si pentru mine? Are un univers de tinut pe orbita, insa fara El, nici eu nu pot ramane pe orbita salvarii.
  • De ce sa gandesc ca S-a plictisit sa asculte aceleasi plangeri vechi?
  • De ce sa gandesc ca ofteaza, cand iar ma vede venind la El?
  • De ce sa gandesc ca-mi va atrage atentia ca merg cam des la izvor cu aceleasi pete?
  • De ce sa gandesc ca trebuie sa folosec un limbaj bisericesc si ca nu pot vorbi cu El in mod direct si natural?
Ferice de cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati! Esti unul din ei, dar inca nemangaiat? Ai gustat deja mangaierea lui Iisus si doresti mai mult? Nu zabovi: Iisus te asteapta, acum ca niciodata!

______________________________

de Teodor Hutanu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.