Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Fericirile 07.TÂLHARUL BUCURIEI / Autor. Teodor Hutanu

Scris la: 15 aprilie 2009
            Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul! (Matei 5:5)
 
Cuvantul “bland” nu este unul din cuvintele onorabile ale zilelor noastre. Pentru generatia contemporana el are o semnificatie mai putin apreciata: docilitate, supusenie si ineficienta. Aristotel explica senmnificatia blandetei astfel: manie echilibrata – adica, nici prea multa, nici prea putina. Intr-o varianta aristoteliana, a treia fericire ar putea fi formulata astfel: “Ferice de cel care se manie intotdeauna la timpul potrivit si niciodata cand nu este potrivit”. Dar, cand este timpul potrivit? Tot Aristotel, ne explica: niciodata pentru motive personale, dar intotdeauna justificat pentru nedreptatea comisa fata de altii. Mania egoista este un viciu; mania altruista este o virtute. Asa sugereaza ganditorul antic.
In limba greaca, “bland” este folosit pentru a caracteriza un animal care a fost domesticit, care accepta sa se supuna autoritatii stapanului si executa comenzile date; este atitudinea cainelui bine dresat. Deaceea, ferice de omul care isi stapaneste orice impuls, pasiune si instinct; ferice de omul care are un control de sine total. Dar asa ceva este imposibil. Deaceea, cuvantul “bland”, folosit in fericirea rostita de Iisus, se refera la o persoana puternica, stapana pe sine, pentru ca este stapanita de Dumnezeu. 
Ferice de omul care este stapanit de Dumnezeu! In slujba Sa avem deplina libertate; implinind vointa Sa avem adevarata pace. Este umilinta care alunga orice urma de mandrie. Blandetea sta in contrast cu semetia sau ingamfarea. Fara umilinta nu invatam (“Ei ar fi fara indoiala niste studenti excelenti, daca n-ar fi atat de convinsi de stiinta lor” – Quintilian), nu putem iubi – iubirea incepe cu sentimentul nevredniciei – si nu putem avea o adevarata legatura cu Dumnezeu, care incepe cu recunoasterea disperatei nostre nevoi dupa El. Adevarata demnitate se atinge prin blandete – recunoscand ca suntem creaturi, care nu putem realiza nimic fara interventia Creatorului nostru. 
            Ferice de cei blanzi! Pastorii Betleemului nu L-au intrebat pe Dumnezeu daca stie bine ce are de gand sa faca. Daca ingerii ar fi venit la teologi, acestia ar fi alergat mai intai sa consulte comentariile. Daca ar fi venit la elita, ei s-ar fi uitat in jur sa se asigure ca nu-i vede cineva. Daca ar fi venit la cei prosperi, ei s-ar fi uitat mai intai in calendar. Insa pastorii nu aveau reputatie de protejat sau scara de urcat. Ei nici macar nu stiau sa-I spuna lui Dumnezeu ca ingerii nu canta la oi, iar Mesia nu era de asteptat sa vina in scutece, intr-o iesle.
Biserica staulului iti cere sa intri in genunchi. Lumea poate sta semeata, insa inaintea Mantuitorului trebuie sa se plece. In timp ce teologii dormeau, iar elita visa si prosperii sforaiau, pastorii ingenunchiau. Cei blanzi au fost gata sa ureze Bun venit” lui Mesia.
Paul Johnson, in cartea sa Intelectualii,  ne ofera detalii despre ceea ce stim cu totii ca este adevarat: oamenii pe care-i aclamam, pe care-i incurajam, care apar pe copertile marilor reviste, nu sunt asa de impliniti, fericiti si echilibrati cum ne imaginam. Personajele lui Johnson (Ernest Hemingway, Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre, Edmund Wilson, Bertolt Brecht, etc.) pot fi considerate ca avand succes, dupa standardele moderne, insa autorul cauta sa ne convinga despre o realitate incredibila: cu greu ar reusi cineva sa adune o companie mai mizerabila, mai egomaniaca, mai abuziva.
Personajele care domina mass-media - mari fotbalisti, actori de film, cantareti, autori renumiti, politicieni si personalitati populare, ne captiveaza atentia, iar noi ne focalizam spre amanuntele vietii lor: hainele pe care le poarta, felurile de mancare favorite, exercitiile aerobice practicate, oamenii pe care ii prefera, pasta de dinti folosita – pentru a redescoperi principiul lui Johnson, ca idolii nostri sunt grupul de oameni cel mai mizerabil cu putinta. Cei mai multi au probleme cu casatoria, familiile lor sunt distruse, aproape toti sunt incurabil dependenti de psihoterapie, iar acesti eroi mai mari decat normalul, ca o ironie a soartei, sunt chinuiti de indoieli.
Puterea, popularitatea sau averea ne elibereaza de frica? Stalin ar fi trebuit sa fie fara frica. Insa avea frica sa mearga la culcare. Avea sapte dormitoare diferite, toate dotate cu siteme de blocare asemenea seifurilor. In fiecare noapte isi insela potentialul asasin, dormind in alt dormitor. Cinci limuzine il transportau in acelasi timp, cu perdelele trase, pentru a nu se sti in care este Stalin. Avea un servitor special angajat sa-i pazeasca ceasca de ceai sau vodca.
Ucenicii – cei blanzi- au infrant teama prin cuvintele lui Iisus. Inainte de a ajunge sfinti pictati pe biserici, ei au foast oameni simpli, vecinii de alaturi, luptand pentru existenta si intretinind o familie. Ei nu au fost taiati dintr-o tesatura teologica speciala, nici nu au fost hraniti cu lapte supranatural. Ei au fost trimisi de Iisus fara bani, ca niste oi intre lupi. Va fi un timp mai rau, inainte de a fi mai bine! Sa ne gandim la categoria de persoane pe care am putea sa o numim „slujitorii”. Medici, asistenti medicali, lucratori sociali, misionari si multi alti profesionisti cu cele mai inalte diplome si grade, slujesc omenirea in locurile defavorizate ale planetei, lasand in urma cariera, bani si pozitie. Acestia sunt oamenii pe care nu pot sa nu-i admir, pe care nu pot sa nu-i urmez ca exemple si pe care nu pot sa-i invidiez. Asezand alaturi „star-urile” si „slujitorii”, nu pot sa nu constat ca slujitorii sunt cei privilegiati, cei fericiti. Fara indoiala, as petrece timpul cu slujitorii si nu cu star-urile. Slujitorii lucreaza pentru salarii mici, ore lungi, fara aplauze, risipind talentele si deprinderile lor printre saraci si needucati. Totusi, in mod miraculos, in procesul pierderii vietilor lor, ei tocmai le castiga.

Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul! Siguranta lumii noastre se bazeaza pe bogatie si putere. Insa bogatiile nu exista in cantitati nelimitate. Prin urmare, barbatii si femeile de pretutindeni se lupta pentru a pune mana pe ceea ce este „partea” lor, sau chiar mai mult decat atat. Deaceea, urmarile egoismului si lacomiei omenesti se vad la tot pasul. 
            Este greu de crezut ca cei blanzi vor mosteni ceea ce pe drept li se cuvine. Rasplata oferita Mantuitorului pentru munca Sa a fost o cruce, iar multi dintre urmasii Sai au fost batjocoriti, persecutati sau omorati. Stirile de ultima ora par sa contrazica indiscutabil afirmatia lui Iisus, ca cei blanzi vor mosteni pamantul. Perspectiva pamanteana cu privire la succes pare sa se reduca la legea junglei, confirmand spusele lui Darwin, ca supravietuirea apartine celui mai tare.

Realitatile materiale si vizibile nu sunt insa adevaratele realitati. Promisiunea din cea de-a treia fericire este o fagaduinta pentru viitor. Cei blanzi vor mosteni pamantul, insa nu in starea lui prezenta de degradare. Va fi un pamant readus la starea edenica. Un pamant pe care nu vor mai fi inimi frante, inmormantari sau spitale. Va fi un pamant pe care merita sa-l dobandesti. Nu doar aspectele fizice ale noului pamant vor fi diferite, ci si locuitorii lui vor fi oameni deosebiti. Blandetea va fi caracteristica tuturor. Doar cei plini de blandete vor mosteni pamantul.
Ferice de cei blanzi! Ai dori sa verifici cum stai la acest capitol? Care este atitudinea ta fata de mandrie, orgoliu, agresivitate, manipulare, pozitie, putere si privilegii? Aceste pretinse rute spre fericire nu-ti pot garanta decat nefericirea. Iti mai amintesti conturul fericirii, desenat de Iisus pe oglinda blindetii? Ferice de persoana stapana pe sine, pentru ca este stapanita de Dumnezeu! La Cruce, Il privim pe Iisus suferind fara sa murmure, fara sa ameninte, fara sa poarte resentimente. El Si-a incredintat intreaga viata in mana Tatalui. El putea sa cheme din cer zeci de mii de ingeri, insa ales sa Se roage: “Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!” Aceasta este blandetea: puterea infinita tinuta sub control.                                                     I
Iata cateva intrebari, care te poate ajuta sa compari blandetea ta cu cea propusa de Iisus in Fericiri. Nu uita ca este de vorba chiar de fericirea ta.
·         Care este atitudinea mea in fata circumstantelor care se intersecteaza cu viata mea?
·         Cum actionez atunci cand am puterea sa tin sub control o persoana sau o situatie?
·         Care este convingerea mea fata de legea fericirii exprimata de Iisus?
·         Ce atitudine am fata de cei care nu sunt deacord cu mine?
·         Cum reactionez atunci cand sunt respins?
·         Cum imi construiesc relatiile cu cei din jur?
·         Cum intervin intr-un conflict?
·         Cum folosesc puterea mea emotionala sau personala?
 
Succes! Blandetea merita efortul obtinerii unui scor bun. La urma urmei, asa cum tocmai spuneam, este vorba de fericirea ta!

______________________________

de Teodor Hutanu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.