Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Pilda Aluatului

Scris la: 15 aprilie 2009

PARABOLELE IMPARATIEI
 
INTRODUCERE
 
 
 
              De la Turnul Babel incoace, lumea in care traim a devenit multiculturala si plurilingvista. Pentru ca oamenii sa se poata intelege, ca sa poata transmite idei si sentimente, a fost nevoie sa apara traducatorii-acei specialisti care stiu cel mai bine sa imbrace intr-o forma cat se poate de inteligibila o idee, o informatie sau un simtamant exprimate intr- o limba sau cultura anume. Fara lucrarea acestor intermediari atat de necesari in procesul comunicarii, o multime de idei, informatii si trairi ar ramanea neintelese pentru majoritatea omenirii.
              Desigur, exista si lucruri care nu impun necesitatea unei traduceri. Un zambet, de exemplu, nu trebuie tradus niciodata. Nici lacrimile, nici strangerea de mana, nici tacerea, nici tristetea, nici veselia nu au nevoie de traducatori. Toate acestea apartin unui limbaj universal, inteles pe toate meridianele lumii, in toate culturile si in toate epocile.
              Majoritatea lucrurilor insa, trebuie traduse pentru a fi intelese.
              Daca lucrurile pamantesti, de care ne lovim la tot pasul, au nevoie sa fie traduse pentru a fi intelese, ce sa mai spunem despre lucrurile ceresti, spirituale?
              In timpul vietii si activitatii Sale pamantesti, Mantuitorul a avut, printre alte numeroase obiective si pe acela de ne transmite adevarurile legate de Imparatia lui Dumnezeu. Dar cum sa le inteleaga omul pacatos si limitat, care-si traieste existenta izolat pe acest fir de praf din Univers, care se numeste planeta Pamant ? Cum sa inteleaga el limbajul cerului ? Cum sa stie el ce se petrece in inima de Tata a lui Dumnezeu ? Cum sa patrunda el in gandurile adanci Creatorului ?
              Ce poate intelege o furnica din complexitatea vietii pe pamant, cand ea isi duce zilele doar in jurul musuroiului sau?
              Ca sa putem intelege cate ceva din tainele Universului, sa ne putem intelege mai bine pe noi insine si natura noastra umana si, mai ales, ca sa-L putem intelege mai bine pe Dumnezeu, Iisus ni le-a tradus in limbajul nostru omenesc folosindu-se de pilde inspirate din viata de zi cu zi.
              “Domnul Christos nu S-a ocupat de teorii abstracte, ci cu ceea ce este esential pentru dezvoltarea caracterului, cu ceea ce dezvolta capacitatea omului de cunoastere a lui Dumnezeu si eficienta Sa in a face binele. El a vorbit oamenilor despre acele adevaruri care au legatura cu purtarea omului in viata de toate zilele, si care stau la temelia vietii vesnice.”
                                                                                          Parabolele Domnului Christos, E. G. Withe, pag 11
              Materialele care urmeaza reprezinta niste meditatii pe marginea catorva din pildele rostite de Mantuitorul. Unele idei vor parea noi, altele –vechi. E bine sa nu le neglijam nici pe cele noi, nici pe cele vechi, caci, spunea Mantuitorul, “orice carturar care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar care scoate din visteria lui lucruri noi si lucruri vechi.” ( Matei 13, 52 )
              Aceste meditatii sunt doar niste provocari la aprofundarea in continuare a Cuvantului lui Dumnezeu. Ele nu sunt niste abordari exhaustive , ci doar niste invitatii la un studiu mai aprofundat al parabolelor Domnului. Sa pornim, deci, la drum ! Ne asteapta multe surprize pregatite de cer.
 
 
               Lori Balogh
 
 
 
1. PILDA ALUATULUI
 
 
              Maretia multor lucruri consta in simplitatea lor. Imi aduc aminte de anii de liceu in care, profesorul de limba romana incerca sa ne convinga de genialitatea lui George Cosbuc. Geniul- spunea profesorul, consta in a spune lucruri mari si adanci in cuvinte cat se poate de simple. De fapt, cele mai mari si geniale inventii ale omenirii nu au fost lucruri complicate, ci simple, atat de simple incat mintile complicate ale majoritatii oamenilor nu le-au observat pana atunci.
              Parabolele rostite de Mantuitorul se inscriu pe aceeasi linie a simplitatii, care, datorita gandirii noastre complicate si incarcate de prejudecati, de cele mai multe ori ne dezarmeaza.
              Marturisesc ca mult timp nu am inteles parabola aluatului. Mintea mea, obisnuita cu complicatele si intortochiatele cai ale filozofiilor omenesti, nu putea pricepe ceva atat de simplu si concis ca aceasta pilda. A fost nevoie de o saptamana de rugaciune, cu mai multi ani in urma, pentru ca sa pot deslusi adevarurile profunde care sunt cuprinse in acesta scurta pilda a Mantuitorului.
              Un singur verset biblic reda aceasta scurta pilda: Matei 13, 33
              “Le-a spus o alta pilda si anume: Imparatia cerurilor se aseamana cu un aluat pe care l-a luat o femeie si l-a pus in trei masuri de faina de grau, pana s-a dospit toata plamadeala.”
              Imprejurarile in care Domnul a rostit acesta pilda ne vor ajuta mult in deslusirea sensurilor ei.
              La Domnul se adunase o mare multime de oameni, fiinte insetate dupa ceva mai bun si mai durabil decat le ofereau placerile trecatoare ale vietii ( Matei 13, 1-2 ).
              Erau acolo oameni din toate categoriile sociale: bogati si saraci, oameni cu carte si analfabeti, cersetori in zdrente si talhari ce purtau pe fetele lor pecetea vinovatiei, schilozi, risipitori, negustori, oameni fara ocupatie… Toti se ingramadeau unul in altul pentru a avea un loc cat mai aproape de Mantuitorul. Aceasta inghesuiala L-a silit pe Domnul sa se suie intr-o barca cu care S-a departat putin de la mal, vorbind multimii de acolo.
              In multimea pestrita de pe mal se aflau si spioni. “Cooperativa Ochi si Urechi” exista inca de pe vremea aceea. Reprezentanti ai carturarilor si fariseilor, care Il urmareau si-L spionau pe Iisus pretutindeni, nu puteau sa lipseasca de la acea imprejurare. Numai ca ei erau tare nedumeriti: ei priveau scena, vedeau multimile, pe oamenii atat de diferiti ca varsta, preocupari sau pozitie sociala si nu puteau intelege ce facea ca o asa multime de oameni sa fie atrasa de Mantuitorul.
              Ce facea ca aceasta “plamadeala“de fiinte omenesti sa cresca atat de mult incat sa dea afara?
              Citindu-le gandurile, Domnul le raspunde nedumeririlor lor printr-o pilda scurta, dar plina de semnificatii adanci-Pilda aluatului.
              Desi exista diferite metode si retete de a face painea ( azi sunt la moda masinile de facut paine in propria gospodarie ), exista o cheie a intregului proces si anume dospirea, cresterea produsa de aluat.
              Cateva idei principale :
              1. Aluatul este ceva cu totul din afara , este o putere exterioara care trebuie sa patrunda in plamadeala, in acel amestec de faina, apa, sare si alte ingrediente. Daca nu ar exista acest element din afara , amestecul de faina, sare, apa si restul ingredientelor nu s-ar transforma niciodata intr-o paine buna si gustoasa.
              Aplicatie: Noi suntem, potrivit Scripturii, oameni pacatosi si vinovati inaintea lui Dumnezeu pentru calcarea Legii Sale ( Psalmul 51, 1; Romani 3, 23 ). Oricate “ingrediente” am pune langa noi , tot pacatosi ramanem. Oricata cultura am avea, oricata educatie am dobandi si oricate eforturi am depune, noi tot “faina” ramanem. Si, prin urmare, suntem necomestibili.
              Prima si una din cele mai importante lectii pe care ni le da acesta pilda este aceea ca omul pacatos nu va putea niciodata sa devina bun si neprihanit prin propria putere si vointa. Este nevoie de o putere din afara omului pentru a se putea realiza minunea transformarii lui.
              Oamenii au incercat mereu sa ajunga la neprihanire, desavarsire si mantuire prin propriile puteri. Religiile pagane si crestine, in mare parte, i-au invatat pe oameni ca ei pot ajunge la mantuire prin eforturi personale, prin sacrificii de tot felul, prin merite personale, dar glasul Bibliei rasuna clar:
              “In nimeni altul nu este mantuire caci nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” (Faptele Apostolilor 4,12 ) Si acest singur Nume este Iisus Christos.
              Prin El, datorita Jertfei Sale, harul lui Dumnezeu (“aluatul”ceresc) a venit din exterior, pentru ca, patrunzand in “faina”firii noastre omenesti, sa produca minunea transformarii.
              Este cineva descurajat de esecurile repetate in atingerea desavarsirii, a neprihanirii, in obtinerea biruintei asupra pacatului? Este cineva care gandeste despre sine: “Eu sunt prea rau, prea pacatos pentru ca Dumnezeu sa ma poata mantui si pe mine? Este cineva care crede ca “faina” din care e alcatuit e prea rea pentru ca din ea sa iasa vreodata o paine calda si buna? Sa nu se descurajeze !
              Nimeni nu e atat de stricat, nimeni nu a cazut atat de jos incat puterea iubirii si a harului divin sa nu-l poata atinge si pe el. Nu exista o groapa, in care ar putea cadea un om, mai adanca decat profunzimea iubirii lui Dumnezeu. O singura conditie cere Domnul de la noi: sa nu respingem harul Sau, manifestat prin lucrarea Duhului Sfant.
              2. Desi aluatul este din afara, el lucreaza totusi dinlauntru.
              Lucrarea de reinnoire a fiintei omenesti, produsa de harul lui Dumnezeu, incepe din locul cel mai adanc al fiintei – inima. Daca launtrul este schimbat, reinnoit, atunci si exteriorul se va schimba in mod firesc.
Avem inca multe defecte de caracter pe care trebuie sa le biruim, avem obiceiuri rele in felul nostru de purtare, de vorbire, de hranire, obiceiuri rele in imbracaminte si in felul in care ne petrecem timpul liber. Ne propunem adesea tinte inalte care vizeaza inlaturarea acestora, insa, daca transformarea nu e facuta de Duhul lui Dumnezeu din interior spre exterior, noi ramanem aceiasi- un amestec necomestibil de faina, apa, sare si alte ingrediente, pe care nimeni nu le poate manca si care nu satura pe nimeni. Fara lucrarea interioara a Duhului Sfant niciodata nu vm deveni o “paine “ a vietii, asa cum era Mantuitorul pentru oameni.
              Dar pentru ca “aluatul” harului lui Dumnezeu sa poata lucra incepand din interiorul nostru, avem urgenta nevoie de ceea ce Mantuitorul numea”nastere din nou”:
              “Adevarat, adevarat va spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu…Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. nu te mira ca ti-am zis:trebuie sa va nasteti din nou.” (Ioan 3, 3-8 )
              Ati avut esecuri in lupta cu obiceiurile rele, cu defectele de caracter sau cu pacate din viata voastra?
              Lasati ca aluatul harului divin sa lucreze din interior. Dumnezeu nu ne cere noua sa luptam cu multimea pacatelor, a slabiciunilor si a obiceiurilor rele. El stie ca ne-ar fi imposibil sa le biruim pe toate si definitiv.
              Faceti, va rog, un exercitiu pe care nu l-ati mai facut, probabil, niciodata: incercati sa numarati cate forme de pacat exista in lume, cu toate nuantele lui, cu toate formele si deghizarile sub care se ascunde cel mai adesea. Veti descoperi , practic o infinitate de forme ale pacatului, a caror contabilitate niciun om nu o poate tine. Si atunci, ma intreb, ce sansa are omul sa lupte singur cu un dusman atat de numeros si de dotat?
Lasati-L pe Duhul Sfant sa lupte in voi si pentru voi, asa cum stie El mai bine, din interiorul fiintei spre exteriorul ei. Si atunci veti cunoaste gustul placut al biruintei si al armoniei cu Dumnezeu si cu semenii.
              3. Aluatul ascuns in faina lucreaza in mod invizibil, ca sa prinda intregul amestec in procesul de crestere. 
              Priviti o plamadeala in care s-a pus aluat! Nu veti auzi niciun zgomot, nu se va intampla nimic senzational. Transformarea se produce tainic, linistit si continuu.
              In viata celui care se lasa transformat de harul lui Dumnezeu, Duhul Sfant lucreaza in mod asemanator: tainic, linistit si continuu. Azi putin, maine putin, Duhul lui Dumnezeu Isi face sigur lucrarea pana ce omul, pana mai ieri plin de defecte si vicii, fara speranta si instrainat de Dumnezeu, devine un om cu totul nou, cu alte valori, alte aspiratii si un alt orizont al vietii.
              Am avut ocazii in viata sa cunosc multi oameni care s-au apropiat de Dumnezeu. Experienta fiecarui e un unicat. Am observat insa un lucru: atunci cand “convertirea” s-a produs brusc, ea nu a fost durabila. Un simplu foc de paie. Pe cat de brusca a fost “convertirea, pe atat de brusca a fost si caderea .
             Lucrarea Duhului e o lucrare linistita, continua, delicata, dar durabila. De fapt, sfintirea pe care o doreste Dumnezeu de la noi este lucrarea unei vieti intregi.
              “Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu, Sfantul lui Israel: In liniste si odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra…”                                                          Isaia 30, 15
             
              Revenind la textul pildei, ce semnificatie pot avea cele trei masuri pe care le ia femeia ?
              Oare cifra trei e intamplatoare ? De ce nu doua sau patru masuri?
              A) Intre cei care se ocupa cu antropologia biblica, exista o disputa: unii sunt dihotomisti, sustinand ca fiinta umana e alcatuita din doar doua componente: suflet si trup, altii sunt trihotomisti, sustinand ca fiinta umana e alcatuita din trei componente: suflet, duh si trup. Bazati pe Cuvantul Scripturii, noi credem ca omul este o fiinta compusa din trei componente principale:
              “Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El Insusi pe deplin: si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru sa va fie pazite intregi, fara prihana, pana la venirea Domnului nostru Iisus Christos.”
                                                                                                                                           1 Tesaloniceni 5, 23
              Sa observam ca cele trei componente ale fiintei omenesti nu pot exista separat, ci doar impreuna, lucrand in armonie una cu cealalta:
              – duhul: sediul ratiunii, al constiintei si al vointei
              – sufletul: sediul afectului, al trairilor emotionale
              – trupul: partea materiala si vizibila a fiintei omenesti si, in acelasi timp, gazda si suport pentru primele doua.
              Daca pilda aluatului vorbeste de trei masuri pe care le ia femeia si in care pune aluat, lucrul nu e intamplator. “Aluatul”harului lui Dumnezeu trebuie sa patrunda in toate componentele fiintei noastre pentru a ne putea transforma. Biblia ne vorbeste despre un “duh al mintii” innoit ( Romani 12, 2 ), despre “o inima noua” (Ezechiel 36, 26-27 ) si de un trup sfintit ( Romani 6, 13 ). Doar atunci este completa transformarea fiintei omenesti, cand aluatul adevarului a lucrat asupra intregii fiinte.
              B) Cele trei masuri mai pot simboliza cele trei dimensiuni ale relatiilor omenesti: relatia cu sine, relatia cu semenii si relatia cu Dumnezeu.
              Atunci cand dam voie Duhului Sfant sa lucreze in vietile noastre, el lucreaza concomitent la vindecarea tuturor relatiilor noastre.
              In ceea ce priveste relatia omului cu sine insusi, un om vindecat prin lucrarea harului divin nu va avea nici complexe de inferioritate, nici spirit de inaltare de sine, ci va avea demnitatea unui fiu de Dumnezeu, cunoscandu-si valoarea personala. El este permanent constient de pretul imens al rascumpararii lui, prin Jertfa de pe cruce.
              In ceea ce priveste relatia cu semenii, va disparea spiritul de sefie, de dominare a celorlalti. In schimb, va aparea un spirit de slujire, avand constienta ca orice om, oricat de decazut ar fi ajuns in viata, el este inca un fiu de Dumnezeu.
              Cat priveste relatia cu Dumnezeu, omul transformat de aluatul harului divin nu se va mai considera un rob, ci un fiu. Datoria nu si-o va mai implini de teama pedepsei , ci din bucuria dragostei fata de Tatal ceresc. Iata cat de necesar este ca sa existe “cele trei masuri” in care sa lucreze linistit, tainic si continuu aluatul harului lui Dumnezeu.
              Cresterea
              Pana acum am vorbit doar de lucrarea interioara a aluatului, aceea de transformare tainica, launtrica, invizibila. Dar mai este o lucrare a aluatului asupra plamadelii, o lucrare de data acesta vizibila- aceea a cresterii. Este uimitor pentru ochii de copil sa vada cum mama, dintr-o bucata mica de plamadeala framantata cu aluat , reuseste sa umple un vas care da peste margini.
              Ideea pe care ne-o transmite cresterea plamadelii sub actiunea aluatului este aceea a cresterii numerice a bisericii concomitent cu transformarea launtrica realizata de Duhul lui Dumnezeu in fiinta umana.
Acolo unde exista aluatul harului nu poate sa nu existe si crestere a bisericii pe toate planurile. Iar aceasta crestere nu este altceva decat implinirea planului Creatorului nostru cu privire la om. “Cresteti!’ este prima porunca ce i-a fost data omului de indata ce a fost adus la existenta. ( Geneza 1 ,28 ).
              Slujirea
              Lucrarea pe care o face aluatul in plamadeala nu este fara rost. Nimeni nu pune aluat in plamadeala doar pentru a alunga plictiseala. Exista un scop clar: acela de a face o paine gustoasa si hranitoare care sa serveasca altora.
              Daca existam ca biserica nu este doar pentru a mai exista o biserica crestina in plus, ci pentru a sluji semenilor, pentru a-i hrani cu adevarata paine a vietii. Dupa cum painea nu e facuta pentru sine, ca sa fie expusa ca un bibelou pe raft, la fel nici crestinii nu exista doar pentru ei insisi, ci pentru a hrani lumea flamanda si insetata dupa Dumnezeu.
              Tu pentru cine traiesti: doar pentru tine insuti sau si pentru altii? Cand inveti ceva, pentru cine o faci: doar pentru tine, sau si pentru altii? Cand doresti si cauti mantuirea, pentru cine o cauti: doar pentru tine sau si pentru semenii tai?
              Si daca ne daruim semenilor nostri, ce fel de “paine” le oferim: o paine sanatoasa si gustoasa, sau un amestec greoi, nedospit, in care aluatul harului lui Dumnezeu nu si-a facut lucrarea?
              Apostolul Pavel ne avertizeaza ca exista si un aluat vechi pe care trebuie sa-l inlaturam din vietile noastre. “Maturati aluatul cel vechi” ( 1 Corinteni 5, 7-8 ), spune Pavel, acel aluat al rautatii care lucreaza in om principiul raului si care ne indeamna la un stil de viata lumesc.
              Sa dam la o parte acest aluat vechi si sa facem loc aluatului Duhului Sfant care sa faca din fiecare din noi o adevarata paine a vietii pentru lumea flamanda si insetata dupa ceva mai bun.
             
               Lori Balogh

______________________________

de Lori Balogh. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.