Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Pilda Talantilor

Scris la: 15 aprilie 2009
11. PILDA TALANTILOR
 
 
              Exista oameni care s-au nascut o data si care mor de doua ori ( cei nelegiuiti , care vor avea parte si de moartea aceasta, dar si de moartea a doua ). Exista si oameni care s-au nascut de doua ori ( o nastere fizica si o renastere spirituala), dar care mor o singura data (cei mantuiti ,care nu vor gusta moartea a doua ).
Exista, in sfarsit, si o a treia categorie de oameni- cei care s-au nascut de doua ori si care nu vor muri niciodata ( cei neprihaniti din ultima generatie, care vor fi in viata la revenirea lui Christos ).
              Desi dupa trup toti suntem fii ai lui Adam, iar dupa spirit, toti suntem fii ai lui Dumnezeu, cat de deosebiti suntem!
              Oamenii se aseamna intre ei doar cand ii privesti de departe: toti sunt facuti din aceeasi tarana
( aceleasi elemente chimice ), toti au aceesi alcatuire, toti sunt pacatosi si toti au vulnerabilitatile lor…Dar, daca ne analizam mai profund, din orice punct de vedere noi suntem niste unicate. Tatal nostru ceresc nu are din din noi decat cate unul singur.
              Ne deosebim in privinta amprentelor degetelor, a timbrului vocii, a temperamentului, a fizionomiei ( nici gemenii nu sunt identici ). Ne deosebim in caracter, in ceea ce priveste fiziologia corpurilor noastre, in privinta AND-ului … Si lucrul acesta este una din tainele creatiunii lui Dumnezeu si o dovada a intelepciunii Sale infinite, precum si a iubirii Sale fata de noi.
              Ce frumoasa si interesanta e viata prin faptul ca, desi suntem egali ca valoare in ochii cerului, suntem totusi atat de diferiti ! Ce monotona ar fi fost viata, chiar imposibila, daca noi am fi fost sase miliarde si ceva de “copii trase la xerox”, daca am fi fost produsi in serie, pe banda rulanta !
              Pilda talantilor, pe care o luam acum in discutie, se bazeaza tocmai pe unul din elementele care-i deosebesc pe oameni- inzestrarea cu anumite daruri spirituale.
              Matei 25, 14-30
              Pilda talantilor are o solie valabila pentru toti credinciosii tuturor timpurilor, insa ea are o solie speciala pentru crestinii ultimei generatii. Sa observam ca cele mai multe parabole ale Domnului incep cu aceeasi formula: “Imparatia cerurilor se aseamana cu…” ( 11 pilde incep in felul acesta ). Doar doua pilde au timpul verbului la viitor: “Atunci Imparatia cerurilor se va asemena cu… “ ( Pilda celor zece fecioare si Pilda talantilor ). Folosirea verbului la viitor ne face sa credem ca Domnul a avut in vedere un timp special in care mesajul pildei va fi aplicabil bisericii.
              Care este acel timp special? Cand  “Imparatia cerurilor se va asemana cu…”?
              Pilda talantilor face parte din grupul ultimelor patru pilde rostite de Mantuitorul inainte de patima Sa ( Pilda celor doi robi, Pilda Celor zece fecioare, Pilda talantilor si Pilda judecatii viitoare ). Aceste pilde au fost rostite dupa predica referitoare la semnele sfarsitului, ceea ce ne face sa credem ca ele contin o solie speciala pentru biserica din timpul sfarsitului.
              “Atunci”, in acel timp al sfarsitului, in care omenirea a pasit incepand cu anul 1844- ultima piatra kilometrica indicata de proferia biblica, in acel timp in care Mantuitorul urma sa revina, Pilda talantilor urma sa aiba o solie speciala pentru biserica.
              Sunt convins ca acel “atunci,” despre care vorbea Domnul, a devenit “acum”. “Acum Imparatia cerurilor se aseamana cu…”
              Analiza pildei
              Nu este greu sa identificam simbolurile prezente in Pilda talantilor. “Omul” care imparte talantii nu este altcineva decat Domnul Christos, al carui titlu preferat in timpul vietii Sale pamantesti a fost acela de Fiul Omului.
              Dupa ce Si-a incheiat lucrarea pe pamant si S-a adus pe Sine ca Jertfa suprema, Domnul Christos se pregatea sa paraseasca pamantul pentru a se intoarce la Tatal Sau si a incepe in Templul ceresc o alta faza a lucrarii Sale rascumparatoare-lucrarea de mijlocire. Pilda talantilor nu reda dialogul dintre “Om” si supusii Sai, dar el trebuie sa fi fost foarte interesant. Putem intrezari acest dialog din frumoasele cuvinte de ramas bun pe care Iisus le-a spus ucenicilor Sai cu putin timp inainte de crucificare ( Vezi Ioan 14, 1-4 ! )
              “Robii” ii reprezinta, in sensul cel mai restrans al cuvantului, pe ucenicii Domnului. Intr-un sens mai larg, ei ii reprezinta pe toti urmasii lui Christos din toate timpurile, cei care alcatuiesc biserica Sa.
              De ce suntem numiti robi ? Nu este prea umilitoare aceasta referire? Oare misiunea Domnului a fost aceea de a-i atrage pe oameni la Sine, pentru ca apoi sa-i considere robi ?
              Istoria recenta e plina de exemple in care tot felul de guru, de falsi mesia, de intemeietori de secte au racolat oameni pe care i-au transformat apoi in sclavi pe domeniile sectei, in cel mai literal sens al cuvantului. In interiorul acestor domenii private, acesti oameni ademeniti de promisiunile inselatoare ale liderilor , au avut de suferit un tratament inuman de spalare a creierelor, pentru ca apoi sa fie obligati sa suporte un regim de lagar de munca. Ei au devenit, fara voia lor, robi ai invatatorilor lor.
              Oare la o astfel de robie se refera Pilda talantilor ?
              Statutul de rob nu este deloc de invidiat. Cand nu ai personalitatea ta, cand nu-ti poti exercita liber vointa, cand esti o simpla unealta in mana unor stapani fara scrupule, avand drept de viata si de moarte asupra ta, nu este deloc o situatie de dorit. Asa erau sclavii antichitatii si probabil ca termenul de rob a sunat destul de umilitor in urechile ucenicilor. Ei asteptau sa devina ministri in noua imparatie pe care o asteptau. Si iata ca Domnul ii numeste robi !
              In vorbirea Mantuitorului insa, cuvantul “rob” are un inteles cu totul diferit decat in vorbirea obisnuita. Sensul este atat de diferit incat, daca oamenii l-ar intelege, ar prefera sa fie “robii” lui Christos, decat sa se laude cu asa-zisa lor libertate.
              Pilda spune ca “stapanul le-a incredintat robilor sai toata avutia sa”( Matei 25, 14 ) . Care stapan din antichitate ar fi facut asa ceva? Care rob s-ar fi bucurat de o asemenea incredere? Pilda talantilor ne prezinta o relatie cu totul neobisnuita intre stapan si robii sai. Aici gasim o incredere deplina pe care stapanul o manifesta fata de supusii sai, fapt care ne constrange sa credem ca asa-zisii robi erau in realitate niste administratori ai averii stapanului.
              Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu. Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu.”            ( Ioan 15, 14-15 )
 
         “Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.”(vers. 15 )
              Cei opt talanti reprezentau intreaga avere a stapanului. Daca am tine seama de valorile timpului si facand un calcul simplu, ajungem la concluzia ca primul “rob” ( administrator ) a primit in administrare o suma echivalenta cu salariul unui muncitor care a lucrat zi de zi timp de opt ani. Cel de-al doilea rob a primit in administrare o suma echivalenta cu salariul pe cinci ani, iar al treilea rob- suma echivalenta unui salariu pe doi ani de munca.
              De unde aceste cifre? Un calcul; simplu:
              1 talant= 60 de mine (poli ) Vezi Luca 19
              1 mina= 10 drahme grecesti sau dinari romani
              Deci 5 talanti= 300de mine= 3000 de dinari
              Din Pilda lucratorilor viei ( Matei cap. 20 ) rezulta ca salariul unui muncitor pentru o zi era de un dinar. Deci 3000 de dinari reprezinta salariul unui muncitor care ar lucra zi de zi timp de opt ani. In total, stapanul le-a dat robilor sai o suma echivalenta cu salariul unui muncitor care ar lucra zi de zi timp de 15 ani. Presupunand ca , din acest castig stapanul a economisit jumatate, ajungem la concluzia ca averea sa era rezultatul muncii din greu timp de aproximativ 30 de ani, adica perioada activa din viata  unui om obisnuit.
              Sa fie o simpla coincidenta faptul ca Mantuitorul a trait pe pamant 33 de ani si jumatate, ani de lupte, de truda, in care El a adunat valori pe care apoi le-a incredintat bisericii Sale? Nu stiu daca Domnul , atunci cand a rostit acesta pilda a dat cifrele la intamplare. Oricum ar fi, coincidenta – daca e vorba de o simpla coincidenta, este deosebit de interesanta.
              De ce stapanul nu a impartit in mod egal averea sa robilor sai?  Este vorba de favoritism, de discriminarea unora in favoarea altora? Sau e vorba de alceva?
              Cuvantul Scripturii ne spune ca stapanul a dat “fiecaruia dupa puterea lui “. Nici vorba de partinire din partea Mantuitorului atunci cand imparte darurile Sale copiilor Sai ! Oamenii sunt foarte diferiti, nu doar in ce priveste aspectul fizic, temperamentul sau intelectul- diferente ce apar evidente de la nastere. Diferentele intre oameni se dobandesc si pe parcursul vietii, datorita educatiei diferite, a imprejurarilor diferite in care au trait, dar mai ales din cauza pacatului, care lasa urme adanci in dezvoltarea fizica, intelectuala si mai ales spirituala. Unii au degenerat mai mult, altii mai putin, ceea ce face ca puterea lor de a sluji semenilor lor si lui Dumnezeu sa fie atat de diferita.
              Ceea ce e important este faptul ca stapanul stie sa tina seama de de aceste diferente. Si el ar fi nedrept daca nu ar face lucrul acesta. Nu ar fi fost nedrept ca robului celui mai putin inzestrat sa i se incredinteze raspunderea cea mai mare si apoi sa fie tras la raspundere pentru neimplinirea ei?
              Reactia robilor
              Primii doi robi s-au dus “indata “ sa puna talantii la negot. Acest “indata” ne vorbeste de o predispozitie buna a celor doi robi de a sluji stapanului lor din toata inima. Ei au inteles ca li sa acordase o incredere deplina si fara sa ezite pornesc la lucru pentru a arata ca sunt demni de aceasta incredere.
             Stapanul plecase si ei ar fi putut amana un timp inceperea lucrului, rationand asemenea robului rau din Matei cap. 24: “ Stapanul meu zaboveste sa vina…” Deci mai era timp de ragaz, se mai puteau relaxa putin, se puteau ocupa un timp de propriile lor interese. Iar cand urma sa se apropie ziua revenirii stapanului, ei ar fi facut eforturi pentru a recupera tot acest timp fara ca sa se observe ceva.
              Primii doi robi nu gandeau insa in felul acesta. Ei nu se compara intre ei si nici nu se arata nemultumiti ca stapanul le-a dat o parte diferita din averea sa. Cel ce primise 5 talanti nu se uita cu superioritate la ceilalti doi tovarasi mai putin inzestrati. El nu are timp de asa ceva, caci trebuie sa lucreze. Simtamantul datoriei, dar mai ales cel al recunostintei fata de incrderea acordata de stapan, il indeparteaza in mod fericit de pacatul mandriei. Prea vii ii sunt in minte eforturile stapanului de a-si aduna averea pentru a cultiva un gand pacatos ca acesta.
              “Mandria si adorarea de sine nu pot sa creasca in sufletul care pastreaza o vie amintire a celor petrecute pe Golgota.”    E.G.White, “Hristos Lumina Lumii “, pag. 562-563
              De altfel, ce motiv ar fi avut robii sa se mandreasca ? Talantii erau rodul muncii stapanului lor. Ocazia de a-i folosi nu ei o creasera, ci li se daduse, iar ei nu-si apartineau lor insile. Depindeau de stapanul lor. Cel ce primise doi talanti nu se uita cu superioritate la cel ce primise doar un talant, dar nici nu-l invidiaza pe cel ce primise cinci talanti. Spiritul slujirii adevarate nu are nimic de-a face nici cu invidia, nici cu mandria.
              “Cel ce nu primise decat un talant s-a dus de a facut o groapa in pamant si a ascuns acolo banii stapanului sau.” ( vers. 18 )
              Despre acest rob nu ni se spune ca s-a dus indata la lucru, asemenea primilor doi. Probabil ca el a stat putin pe ganduri, si-a facut cateva socoteli si a pus in cumpana avantajele si dezavantajele folosirii talantului, pentru ca in final sa ia hotararea de a-l ingropa.
              De ce a facut acest gest? Poate din invidie fata de ceilati robi care primisera mai mult decat el. Nemultumit de “nedreptatea” ce i se facuse, s-a hoatarat sa se razbune pe stapanul sau in felul acesta. Poate i-a fost rusine ca a primit atat de putin. Doar atata incredere a avut stapanul sau in el?   Sau poate ii era teama de consecintele folosirii talantului. El stia ca daca se va ocupa cu talantul incredintat lui, nu va mai avea timp pentru telenovele, nu va mai avea un concediu asa cum isi dorea, nu va mai putea fi atat de liber ca inainte. in consecinta, altii sa foloseasca talantii, nu el. El vrea sa fie liber de orice raspundere.
              Sau poate ca acest rob era prea comod. E mai usor sa ingropi un lucru decat sa-l folosesti. E mai comod sa stai in banca ta si sa asculti, e mai comod sa stai in tribune si sa-i privesti pe altii cum se lupta.
Sau poate ca acest rob isi intelegea bine datoria, insa acum el avea alte prioritati. El stia ca trebuie sa-si slujeasca stapanul, dar acum nu avea timp. Era prea ocupat cu serviciul, cu copiii, cu familia, cu masina, cu firma…
              Toate acestea nu sunt decat supozitii. Un lucru este insa sigur: acest rob nu-si cunoastea stapanul.
In mintea lui se afla o imagine deformata a celui care ii acordase atata incredere. Il vedea nedrept pe stapanul sau, acuzandu-l ca secera de unde n-a semanat si strangea de unde n-a vanturat. El uita ca , in calitatea sa de rob, se folosea de numele, de averea si influenta stapanului sau, fara sa aduca nicio dovada de recunostinta fata de el. El era doar un consumator al bunurilor materiale si spirituale ale stapanului, fara sa fie dispus sa dea nimic in schimb. El nu era capabil de niciun sacrificiu. El era, asa cum il caracterizeaza stapanul, “un rob viclean si lenes” ( vers. 26 )
              Unde a ingropat talantul ? Biblia afirma clar- in pamant. In tarana propriei fiinte, “caci tarana esti si in tarana te vei intoarce” ( Geneza 3, 19 ). Este atat de trist ca cei mai multi crestini fac din propria lor fiinta cimitirul darurilor si talentelor cu care i-a inzestrat Dumnezeu pentru a sluji altora .
              Epilogul pildei este in parte trist si in parte fericit.
              Ziua inevitabila a socotelilor va aduce unora rasplata credinciosiei, iar altora pedeapsa necredinciosiei.Desi castigul adus de primii doi robi este diferit, stapanul ii rasplateste la fel: “Intra in bucuria stapanului tau!” De fapt, stapanul nu rasplateste cantitatea efortului depus in slujba sa, cat spiritul in care s-a lucrat. Pedeapsa primita de robul cel lenes este una din cele mai teribile avertismente pe care le gasim pe paginile Scripturii: el este aruncat in intunericul de afara, departe de fata stapanului, lasat sa piara in mijlocul regretelor tardive, al lacrimilor si al groazei mortii a doua.
              Concluzii
              Mantuitorul nu ne-a dat aceasta pilda doar ca sa ne exersam capacitatea de a o analiza din punct de vedere literar. El ne-a dat-o pentru a o trai in practica vietii noastre. Noi, biserica Sa, am primit de la Domnul toate valorile inestimabile ale Evangheliei, valori pe care Mantuitorul le-a castigat dupa o viata intreaga de truda si lupte cu ispita pe acest pamant. Noua, pacatosilor , ne-a fost acordata o incredere atat de mare, incat tot ce a avut mai de valoare, Dumnezeu ne-a incredintat pentru a fi folosit spre binele semenilor nostri.
              Ce facem cu talantii incredintati noua? Ce facem cu tineretea noastra, cu bunurile materiale, cu darul vorbirii, al administrarii, al muzicii…?
              “Dumnezeu ne va face raspunzatori pentru ceea ce am fi putut deveni printr-o dreapta folosire a talantilor dati de Domnul. Noi vom fi judecati dupa ceea ce am fi putut face si n-am facut, pentru ca n-am folosit energiile noastre spre slava lui Dumnezeu. Chiar daca nu ne pierdem mantuirea, in vesnicie vom ajunge sa ne dam seama de urmarile nefolosirii talantilor nostri. Caci pentru toata cunostinta si destoinicia pe care am fi putut-o dobandi si n-am dobandit-o, va fi o pierdere vesnica.”
                                                                                     E.G.White, “Parabolele Domnului Hristos”, pag. 286
               Pilda are insa si o parte luminoasa, datorita uneia din cele mai frumoase fagaduinte de pe paginile Scripturii:
              “Bine, rob bun si credincios! Ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intra in bucuria stapanului tau !”
                                                                                                               
         
Lori Balogh
                                

______________________________

de Lori Balogh. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.