Setea lui EdEd nu se simţea prea bine. Gura îi era teribil de uscată, gâtul îl ustura, pielea îl strângea iar buzele începuseră să-i crape. Nici puteri nu părea să mai aibă prea multe. Chiar şi cea mai mică mişcare îl făcea să se simtă istovit şi ameţit. De multe ori, de-a lungul zilei, fusese pe punctul de a cădea şi asta îl descuraja enorm.
Într-o zi, zăcând la intrarea în casă, unde tocmai căzuse, Ed luă o hotărâre: „E clar că aşa nu se mai poate, de-aici înainte. Va trebui să întreprind şi eu ceva.”
Şi s-a dus la doctorul Smith. Acesta l-a ascultat cu grijă, atent la toate simptomele descrise, apoi a dat din cap.
-Problema ta, Ed, este că-ţi este sete! Asta este o afecţiune destul de răspândită. De fapt, în ultimii ani, se pare că din ce în ce mai mulţi oameni însetaţi caută rezolvarea problemei lor…
Ed se simţi uşurat.
-Mulţumesc, doctore! spuse el. Şi ce trebuie să fac, acum?
Doctorul îşi sprijini coatele pe birou.
-Ei bine, mai întâi de toate, încearcă să vezi ce anume te supără cel mai mult, gura uscată, buzele crăpate, pielea scorojită sau ce? Să zicem, de pildă, că buzele crăpate te supără mai mult decât orice. În cazul acesta, ocupă-te de buze! Tratează-le cu tot ce ştii şi, după ce s-au vindecat, te vei ocupa, poate, de ameţeli. Nu încerca să rezolvi totul dintr-odată! Anihilarea simptomelor acestora este un proces de o viaţă. Alege-le pentru a le trata pe rând.
-Vă mulţumesc, dr. Smith! Spuse Ed dar, după ce s-a întors acasă, se simţi nedumerit. „Ar fi trebuit să-l întreb mai precis ce am de făcut”, gândi el.
După mai multe zile în care a repetat de nenumărate ori, în gând, „Nu trebuie să-mi mai fie sete, nu trebuie să-mi mai fie sete!”, Ed se trezi că este mai însetat ca niciodată. Aşa că merse din nou la cabinetul doctorului Smith.
-Doctore, am încercat dar cred că este ceva ce n-am înţeles prea bine. După toate încercările mele, constat doar că sunt mai însetat ca niciodată, spuse el mâhnit.
-Chiar ai încercat tot? îl întrebă hotărât doctorul.
-Ei, poate n-am încercat atât de tare cum ar fi trebuit, admise Ed. Dar există, oare, ceva mai concret ce aş putea face?
Doctorul zâmbi.
-Aşa cred… Ştiinţa a descoperit o foarte strânsă legătură între sănătate şi exerciţiul fizic. De ce nu încerci să faci o sută de flotări zilnic?
Ed merse acasă şi, după numai opt flotări leşină, rămânând, apoi, pentru tot restul zilei, în pat. A doua zi, el îl sună pe doctor.
-Dacă nu vrei să faci ce ţi-am spus eu, de ce să-ţi mai iroseşti şi să-mi mai iroseşti timpul venind la mine? întrebă doctorul Smith.
-Dar, doctore, nu mai este şi altceva de făcut? insistă Ed.
-Bine, îi răspunse agasat doctorul, pentru unele cazuri extreme, soluţia mea este mişcarea colectivă. Dacă nu vrei să faci gimnastică singur, poate te va ajuta stimulentul efectuării exerciţiilor în grup.
Şi Ed plăti 100 de dolari pentru a se alătura unei grupe de pacienţi care făceau exerciţii fizice dar, după prima şedinţă, leşinând după doar patru flotări, renunţă, simţindu-se ruşinat pentru a mai da ochii cu doctorul Smith. Aşa că încercă un alt medic.
Doctorul Jones îl ascultă şi-i spuse, apoi, bucuros:
-Îmi pare rău, Ed, că doctorul Smith nu ţi-a explicat ceea ce sunt sigur că ştie prea bine. Ceea ce-ţi trebuie ţie acum, când ţi-e sete, este apă.
-Apă? Întrebă Ed cu licărul speranţei în ochi. Sună rezonabil, unde pot găsi apă?
-Apa vine din fântână, de aceea îţi recomand să iei o cazma şi să sapi tu însuţi o fântână.
Ed merse acasă fericit. El luă o cazma bună şi porni să sape. Dar, după numai cinci minute de săpat, simţi că leşină. Când se trezi, vecinul stătea aplecat deasupra lui.
-Ed, ce faci tu aici?
-Sap o fântână, pentru că am nevoie de apă, răspunse el.
-Bine, dar tu n-ai auzit? Există o fântână gata săpată. Proprietarul ei îţi oferă, fără plată, oricâtă apă doreşti. De fapt, El garantează că dacă vei bea din fântâna Lui în fiecare zi, nu-ţi va mai fi niciodată sete.
-Chiar?
-Da, de ce nu încerci?
-Stai puţin, spuse Ed, să-mi întreb mai întâi medicul curant.
Şi merse degrabă la doctorul Jones, spunându-i vestea. Acesta clătină din cap:
-Am auzit de asta, Ed, dar nu te-aş sfătui. Părerea mea este că, dacă îţi sapi singur fântâna, vei preţui mult mai mult apa din ea decât dacă ţi-ar fi oferită gratuit. E mai bine să sapi mai departe. Dumnezeu îi ajută pe cei care încearcă să se ajute singuri.
Ed se întoarse la săpat dar, în scurtă vreme, fu conştient că va muri înainte de a-şi termina de săpat fântâna destul de adânc. Astfel, complet neajutorat, el renunţă la săpat şi merse la Proprietarul de fântână de care îi vorbise vecinul, spunându-I:
-Dacă nu-mi dai apă de la Tine, am să mor!
Iar Proprietarul îi răspunse cu bunătate:
-Oricine vine la fântâna Mea poate avea oricâtă apă doreşte pentru a-şi potoli setea şi nu va mai înseta, apoi, niciodată…
Ed primi în dar apa şi, imediat, cu el începu să se petreacă o schimbare binecuvântată. Gura nu îi mai era uscată, gâtul nu-l mai ustura şi, pe măsură ce bea din acea fântână, toate simptomele de sete îi dispăreau.
Acum, pe unde merge, el le spune tuturor acelora pe care îi întâlneşte, vestea cea bună despre apa primită în dar.
Sursa: busolasprecer.wordpress.com
