„Sfinteasca-se Numele Tau”
Matei 6,9
A. NUMELE LUI DUMNEZEU
SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU
1. Reprezintă Fiinţa Sa maiestuoasă.
a. Îngerii recunosc măreţia Sa – Is. 6,1-13.
b. Este învăluit de un nor gros de care fiinţele păcătoase nu se pot apropia – 1 Tim. 1,17; 6,15.16.
2. Numele Său reprezintă caracterul Său:
a. El este sfânt, drept şi bun – Rom. 7,12.
b. Numele său descoperă natura Sa – Ex. 34,6.7.
3. Reprezintă, de asemenea, caracterul relaţiei şi atitudinii Sale cu omul şi faţă de om.
a. El este Tatăl nostru ceresc – Rom. 8,15; Is.63,16; 1 Ioan 3,1-3.
b. El ne-a născut din nou prin învierea Domnului nostru Isus Hristos la o nădejde vie – 1 Petru 1,3; 1 Ioan 5,18.
B. „SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU”
1. Deoarece Numele lui Dumnezeu descrie Maiestatea Sa, caracterul Său şi lucrările Sale pline de slavă.
a. Noi trebuie să-I aducem respectul nostru sau cu alte cuvinte să-L sfinţim. „Numele Lui este sfânt şi înfricoşat” – Ps. 111,9.
b. Îngerii îşi acoperă faţa atunci când rostesc Numele Său – Is. 6,1-14.
2. Cum sfinţim noi Numele lui Dumnezeu?
a. Atunci când nu luăm în deşert Numele Lui – Exod 20,7; Deut. 5,11. Cât de trist este să auzi pe oameni cum folosesc Numele Domnului cu nebăgare de seamă cu lipsă de respect.
b. Este un mare păcat a folosi Numele lui Dumnezeu în deşert sau cu lipsă de respect şi în mod necuviincios.
c. Aceasta aduce ocară declaraţiei noastre – Is. 29,23; 48,11; 52,5.
d. Noi sfinţim Numele Tatălui nostru ceresc când ascultăm de glasul Său şi când împlinim voia Sa cea sfântă – Luca 6,46; Mat. 5,16.
e. „De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?” a întrebat Domnul nostru. Luca 6,46.
f. Binecuvântat este numai cel ce împlineşte cuvântul , nu şi acela care numai ascultă acest cuvânt – Iac. 1,22.23.
C. CEREREA ACEASTA CUPRINSĂ ÎN RUGĂCIUNEA DOMNULUI, REFLECTĂ:
1. Atitudinea noastră faţă de Dumnezeu, Tatăl nostru:
a. Cineva ar putea avea motive să se teamă de faptul că nu ne apropiem cu suficient respect de El.
b. Prea mulţi oameni folosesc acest Nume cu nesocotinţă cu cugetare. Unii îl folosesc cu atâta nebăgare de seamă încât Îl dezonorează.
2. Dacă îngerii îşi acoperă feţele lor atunci când se vorbeşte despre Numele lui Dumnezeu, şi atunci când se vorbeşte în şoaptă în prezenţa Lui, cu atât mai mult suntem noi datori să îl rostim cu sfânt respect şi teamă.
3. Numele lui Dumnezeu este onorat:
a. De către aceia care Îl iubesc şi I Se închină.
b. De către toţi cei care au devenit părtaşi de natura divină.
Sursa: www.cercetatiscripturile.org
