”Spune-ne când”, ”care este semnul” și ce să facem ?
”Spune-ne când” (Mat. 24:3) este întrebarea, plină de îngrijorare, pusă de ucenicii lui Isus. Când vei reveni? Omul vrea să știe exact ”cand”? Isus răspunde clar:”nu este treaba voastră”( Fapt. Apost. 1,7),”despre ziua aceea… nu știe nimeni” (Mat. 24,36). Dacă am ști exact am lucra sub presiunea timpului și am trece prin dezamagiri, El vrea sa trăim sub povara dragostei pentru Dumnezeu și pentru semeni.
”Care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului…” ? (Mat. 24,3) Acestei întrebari El îi răspunde, prezentând un evantai de evenimente, care se vor împlini într-o perioadă de timp și luate împreună vor constitui ”semnul revenirii”(Mat.24; Marcu 13; Luca 17 și 21):
Dezastrele naturale fără precedent se multiplică alarmant. Cutremure catastrofale, tsunami, inundații devastatoare, tornade și furtuni ucigătoare, întunecare și încălzire globală, secetă pustiitoare, sunt cuvinte tot mai des folosite în vocabularul nostru.
Suprapopularea aduce cu sine o serioasă îngrijorare cât privește supraviețuirea în condiții decente a celor șapte miliarde de oameni și impactul asupra resurselor care se epuizează.
Sărăcia atinge cote alarmante, discrepanța dintre cei bogați, puțini la număr și cei mulți, săraci, se adâncește îngrijorător cu efecte sociale nebănuite.
Boli atât de diferite și periculoase panichează tot mai mult și când să le descoperim leacul, variante noi ne exasperează.
Cursa înarmărilor nu poate fi stăvilită de nici un efort diplomatic, pământul nostru a devenit un butoi plin cu pulbere gata să explodeze, pentru că fitilul s-a aprins de mai multă vreme.
Naționalismul exacerbat tensionează și distruge relațiile interumane, devastând localități, familii și vieți omenești,
Familia, binele, moralitatea, sacrul au încetat să mai fie repere-valori pentru o mare parte din semenii noștri. Demersul agresiv al minorităților sexuale, ne convinge că ”sodoma” a invadat ”babilonul” modern.
Minciuna, ipocrizia, ușurătatea sunt monezi de schimb atât de ușor folosite în locul adevărului, dreptății, cinstei, corectitudinii și onoarei. Ura, răutatea, vanitatea, egoismul, libertinismul sunt mult mai mult întâlnite decât bunătatea, dragostea curată, altruismul, principialitatea, și uneori chiar în mijlocul celor care mărturisesc că privesc spre advent.
Dumnezeii acestui veac: materialismul, senzualismul, artificialismul, formalismul; solicită la maxim modul de viață și închinarea.
Terorismul cu efectele sale a constituit motivul nimerit pentru restrângerea îngrijorătoare a libertăților individuale și ceea ce s-a câștigat în sute de ani s-a pierdut în câteva zile.
Încet dar sigur o Noua Ordine Mondiala își face surprinzător apariția. Faptul că trăim într-o lume –”sat global”și dezvoltarea inimaginabilă a tehnicii de comunicare fac ca instantaneu să avem pulsul planetei, acestea având efecte benefice dar si distrugătoare.
Spiritul de nemulțumire, de răzvrătire, de sfidare a oricărei autorității se răspândește alarmant, iar pentru mulți devine un mod de viață.
Criza globală nu întrezărim să fi ajuns la capăt, din contră complică și mai mult lucrurile și ca la un joc de domino răstoarnă totul în cale.
O religie mondială își face tot mai mult simțită prezența, își spune cu autoritate cuvântul în chestiuni politice, economice, sociale, religioase, amintindu-ne că ”rana de moarte” a fost deja vindecată și tot pământul așteaptă ca acest ”diapazon” sa dea tonul pentru uvertura sfârșitului.
Goana după senzațional, supranatural, ezoteric, pentru a umple golul spiritual lăuntric se întinde ca focul în miriște.În același timp, în acest timp eforturile de a raspândi ”Evanghelia veșnică… locuitorilor pământului, oricărui neam, oricarei seminții, oricarei limbi și orcărui norod”(Apoc. 14,6), este fără precedent.
Suntem favorizați să trăim asemenea timp în care mulți oameni neprihăniți au dorit sa vadă lucrurile pe care le vedem noi ”și nu le-au vazut” și să audă lucrurile despre care auzim noi ”și nu le-au auzit” (Mat. 13,17).
Ce fel de timp? (Luca 21,31; Matei 24,33; Luca 21,28) Timpul în care suntem mai aproape de Împărăția lui Dumnezeu mai mult ca oricând altădată. Timpul în care Fiul Omului este chiar la uși, gata să străbată pragul vremii spre mica noastră lume zbuciumată. Timpul când se apropie marea eliberare din lumea aceasta înșelătoare, ticăloasă și rea, din lumea păcatului, a suferinței și a morții.
Ce să facem astăzi?
În zorii creștinismului, când Împărăția harului era aproape, se predica ”pocăiți-vă”! Azi, când Împărăția slavei este chiar la uși, să strigam „cu glas tare”,”temeti-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui și închinați-vă Celui ce a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele apelor”(Apoc.14,7).
Să ne asigurăm, că suntem sub semnul ocrotirii divine cînd furia plăgilor va lovi nemiloasă.Să ne ”uităm în sus”, să așezăm adevăratele priorități într-o lume în care prioritățile sunt legate doar de pămîntul acesta.
Să ne ridicăm capul sus (Luca 21,28). Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să aibă complexe, să se simtă timorat, marginalizat. El are un viitor măreț, fericit, legat de Cel spre care își ațintește privirile, Domnul Hristos, Cel care astăzi mijlocește în Sanctuar, iar mîine vine în slava Sa.
Pavel Memete
Sursa: http://resursepredici.blogspot.ro
