Stresul – 12 prejudecăţi

 Stresul – 12 prejudecăţi
Stresul este un fenomen complex pe care nici oamenii de ştiinţă nu l-au elucidat încă pe deplin. Deşi toată lumea vorbeşte de stres, sunt foarte puţini aceia care înţeleg corect aspectele fundamentale ale stresului. Termenul de stres a fost împrumutat din domeniul fizicii materialelor şi a suferit multe transformări de sens pe măsură ce oamenii de ştiinţă au descoperit noi aspecte ale acestei realităţi. Pentru a pune bazele unei înţelegeri cât mai corecte a problematicii stresului vom încerca să clarificăm câteva din cele mai răspândite prejudecăţi despre stres.
Prejudecata nr. 1
„Stresul este pericolul care ne ameninţă”. Majoritatea oamenilor confundă stresul cu pericolele sau problemele cu care se confruntă: pierderea slujbei, facturile sau ratele care trebuie plătite, conflictele sau certurile cu soţul, soţia sau copiii etc. Confuzia este perfect scuzabilă de vreme ce chiar dicţionarele explică stresul ca fiind „orice factor sau ansamblu de factori de mediu care provoacă o reacţie anormală din partea organismului uman”.
De fapt, există o distincţie între „stres” ca factor extern şi „stres” ca reacţie a organismului la acţiunea agenţilor stresori. În medicină şi psihologie, termenul „stres” nu se referă la factorii externi care acţionează asupra individului ci la răspunsul organismului la solicitările din afară. Cu alte cuvinte, stresul este reacţia organismului nostru la factorii stresori. În sens mai larg, cuvântul „stres” mai este folosit şi cu referire la starea de încordare psihică resimţită de individ în condiţiile expunerii la factori stresori.
Iată şi un exemplu care ilustrează ce înseamnă stresul. După o zi grea de lucru, abia aşteptaţi să ajungeţi acasă. Şoseaua e perfectă iar maşina e nouă aşa că şofaţi lejer cu 100 km/oră. Luaţi o curbă uşoară şi … în faţa dumneavoastră, la câteva zeci de metri, o turmă de oi traversează şoseaua blocându-vă drumul. Frânaţi brusc şi reuşiţi ca prin minune, să evitaţi accidentul. Abia după câteva secunde vă daţi seama că inima vă bate repede şi cu putere şi vă simţiţi sleit de energie de parcă aţi escaladat un munte. Ei bine, stresul nu este turma de oi care v-a tăiat calea, nici baciul neglijent asupra căruia sunteţi tentat să aruncaţi vina ci reacţiile rapide şi intense pe care pericolul iminent le-a declanşat în organism pentru ca să puteţi evita pericolul iminent.
Prejudecata nr. 2
„Stresul este consecinţa evenimentelor neplăcute”.
De obicei se consideră că stresul se datorează exclusiv unor factori sau întâmplări neplăcute, ameninţătoare.
Adevărul este că reacţia de stres apare nu numai atunci când avem probleme la serviciu, după un deces în familie sau un accident de maşină ci şi în momentele cu semnificaţie pozitivă, cum ar fi de exemplu promovarea într-un post nou, cumpărarea unei case, căsătoria sau naşterea unui copil.
Prejudecata nr. 3
„Stresul apare sub acţiunea unor factori de intensitate extremă”. Una dintre prejudecăţile care duc la o înţelegere limitată a stresului este ideea că stresul apare numai atunci când individul este expus la factori cu impact foarte puternic. Această prejudecată face ca acţiunea unor factori mai puţin senzaţionali să fie trecuţi cu vederea. În realitate, solicitările aparent minore dar repetate sau continue şi de lungă durată pot să ducă în timp la consecinţe la fel de grave ca şi un stres puternic de durată mai scurtă.
Prejudecata nr. 4
„Stresul are întotdeauna efecte negative”. Una dintre cele mai răspândite păreri preconcepute despre stres este că acesta are întotdeauna efecte negative. Nimic mai neadevărat. În primul rând, stresul are un rol esenţial în situaţiile critice. Atunci când simţurile ne avertizează asupra existenţei unei situaţii stresante, întregul organism se mobilizează pentru a înfrunta sau evita pericolul. În al doilea rând, stresul are un rol foarte important şi în munca de zi cu zi, în atingerea unor realizări sportive sau profesionale.
Stresul a fost comparat cu tensiunea din corzile unei viori. Pentru a cânta bine, corzile trebuie să fie suficient de întinse. O coardă prea întinsă, riscă să se rupă. Pe una prea moale, arcuşul nu va putea produce sunetele dorite. Stresul este indispensabil pentru o viaţă normală, activă, productivă.
Cei mai mulţi experţi în probleme de stres sunt de acord că un nivel moderat de stres creşte performanţa. Un nivel prea scăzut de stres scade motivaţia şi limitează indirect performanţa. Când presiunea exercitată de stresori este moderată, performanţa creşte până ce ajunge la un maxim. Acest nivel este considerat nivelul optim. Dacă stresul creşte mai mult sau dacă este prelungit, performanţa scade din nou. Această relaţie dintre stres şi performanţă este exprimată grafic printr-o linie curbă sub formă de clopot.
Stresul care acţionează ca o forţă pozitivă, motivatoare, a fost numit eustres, adică stres pozitiv sau „bun”. Stresul care are efecte negative a fost numit distres, adică stres negativ sau „rău”. Caracterul constructiv sau distructiv al stresului nu este determinat de natura plăcută sau neplăcută a agentului stresor cât mai ales de intensitatea şi de durata lui excesivă.
Prejudecata nr. 5
„Nimic mai simplu decât stresul.” Stresul a devenit un fapt atât de obişnuit încât îl considerăm un lucru de la sine înţeles. Mulţi oameni au o concepţie simplistă despre acest fenomen. În realitate, există mai multe feluri de stres care au importanţă, simptome, durată, şi chiar tratament sau mod de rezolvare diferit.
Stresul acut. Stresul acut este cea mai frecventă formă sub care apare stresul. Acesta este forma de stres la care se gândesc cei mai mulţi atunci când vorbesc de stres. Stresul acut se face simţit prin dureri de cap sau de stomac, spaimă, agitaţie psihică sau alte emoţii intense etc. Stresul acut este recunoscut cel mai uşor şi datorită faptului că are legătură evidentă cu un eveniment considerat stresant. Datorită duratei relativ scurte, acest tip de stres nu are urmări importante şi în general se rezolvă într-o perioadă scurtă de timp.
Stresul acut episodic. Al doilea tip de stres, mai puţin cunoscut, este numit „stres acut episodic”. Persoanele care suferă de acest tip de stres se caracterizează printr-o viaţă agitată, sunt mereu grăbite, nerăbdătoare sau îngrijorate pentru fel şi fel de pericole sau obiective, de multe fiind înzestrate cu o personalitate competitivă. Acest tip de stres este mai grav şi se poate manifesta prin cefalee persistentă, migrene frecvente, iritabilitate accentuată, tendinţa la conflicte sau chiar prin hipertensiune arterială, dureri de inimă, afecţiuni cardiace, ulcer gastric etc. Stresul acut episodic este mai greu recunoscut de persoanele în cauză. Rezolvarea acestui stres necesită mai mult timp şi impune modificări importante ale comportamentului şi ale stilului de viaţă.
Stresul cronic. Stresul cronic este acea formă de stres care acţionează aproape neobservat, dar continuu. Stresul cronic apare de obicei în condiţii de sărăcie marcată, în cadrul unor familii disfuncţionale sau în situaţii sociale conflictuale caracterizate prin ostilitate sau violenţă. Efectele se cumulează în timp şi pot fi deosebit de grave. Acest tip de stres subminează imunitatea, poate duce la depresie, sinucidere, infarct miocardic, atac vascular cerebral şi chiar apariţia unor forme de cancer. Tratarea acestui tip de stres necesită o perioadă lungă de timp şi de cele mai multe necesită implicarea personalului calificat.
Stresul acut posttraumatic. Stresul posttraumatic apare atunci când o persoană este expusă la un agent stresor de intensitate extremă cum se întâmplă de exemplu cu ocazia dezastrelor naturale (cutremure, inundaţii, furtuni etc.) sau al unor evenimente sociale cu puternic impact negativ (războaie, tulburări sociale violente etc.). Acest tip de stres poate să apară la victimele sau martorii oculari ai unor agresiuni fizice, sexuale sau psihice (accidente sângeroase, violuri, mutilări corporale etc.) Manifestările psihice şi fizice ales stresului posttraumatic afectează profund viaţa persoanei. Ele pot să dureze ani de zile şi să necesite asistenţă de specialitate.
Prejudecata nr. 6
„Stresul afectează doar psihicul”.
Deoarece are de-a face cu manifestări emoţionale şi mentale, tendinţa multora este să limiteze stresul exclusiv la latura sa psihologică.
În realitate stresul are componente atât psihice cât şi fizice. Stresul afectează întregul organism, începând cu muşchii scheletici şi inima, continuând cu vase de sânge, stomacul, glandele endocrine şi terminând cu sistemul imunitar.
De fapt, există situaţii când manifestările fizice sunt predominante, cele psihice şi emoţionale fiind mai puţin evidente.
Prejudecata nr. 7
„Toţi suntem egali în faţa stresului”.
Deşi stresul este un fenomen prezent în viaţa fiecăruia, nu toţi reacţionăm la fel în faţa solicitărilor stresante.
Unii lucrează eficient în condiţii de stres puternic pe când alţii au nevoie de o presiune mai blândă a factorilor stresori. Aceleaşi provocări sunt percepute diferit de diverse persoane iar reacţiile sunt şi ele diferite de la om la om.
Soluţiile pentru contracararea stresului trebuie adaptate la particularităţile individuale.
Prejudecata nr. 8
„Urmările stresului sunt inevitabile”.
Mulţi gândesc că stresul şi stresorii sunt pretutindeni şi consecinţele negative nu pot fi evitate. Din fericire, lucrurile nu stau chiar aşa de rău.
Chiar dacă evitarea totală a stresului este un obiectiv utopic, putem să facem multe lucruri pentru a limita sau evita stresul excesiv şi urmările nedorite ale acestuia.
Prejudecata nr. 9
„Nu simt nimic, deci nu mă stresez”.
Mulţi au impresia că dacă nu simt nimic deosebit, atunci n-au probleme cu stresul. Absenţa simptomelor nu înseamnă neapărat absenţa stresului.
Trebuie să fim conştienţi că, anumite reacţii ale organismului la stres, de exemplu, creşterea tensiunii arteriale, nu pot fi sesizate decât prin măsurători obiective. De asemenea, nimeni nu trebuie să se înşele crezând că stresul se rezolvă cu ajutorul unor calmante. Administrarea de sedative sau alte medicamente nu face decât să ascundă semnalele de alarmă ale organismului micşorând astfel şansele de rezolvare reală a cauzelor care le-au produs.
Prejudecata nr. 10
„Nu merită să iei în seamă orice fleac”.
Uneori oamenii îşi spun că durerile de cap, arsurile la stomac sau alte neplăceri de felul acestora, fac parte din viaţa modernă şi că atitudinea cea mai realistă este ignorarea lor. Nu este un lucru înţelept să treci cu vederea nişte semnale de avertizare ale organismului şi să aştepţi până la apariţia unor simptome grave. Prevederea este mama înţelepciunii. Orice semnal prin care organismul ne avertizează asupra unei suprasolicitări, trebuie să ne determine să luăm din timp măsurile optime de contracarare.
Prejudecata nr. 11
„Stresul este o boală psihică”.
Stresul este privit de multe ori ca o deviaţie de la normal. De altfel, unii oameni consideră că tot ce are de-a face cu psihicul sau cu psihologul, înseamnă boală psihică. Contrar unor definiţii destul de răspândite stresul nu este o reacţie anormală! A recunoaşte că avem probleme cu stresul nu înseamnă că suferim de o afecţiune psihică. Stresul este un lucru foarte normal, mai ales pentru omul zilelor noastre. Numărul celor care pot zice cu adevărat că nu au avut niciodată probleme cu stresul este extrem de mic şi aceştia sunt nişte excepţii. Conştientizarea şi recunoaşterea problemelor legate de stres ne ajută să putem interveni la timp pentru soluţionarea lor reală.
Prejudecata nr. 12
„Cele mai populare tehnici sunt cele mai bune”.
Mulţi cred că cele mai populare tehnici de contracarare a stresului sunt şi cele mai bune. Specialiştii consideră însă că nu există tehnici universal valabile.
Fiecare individ este diferit, situaţiile de viaţă prin care trecem sunt diferite şi modul cum reacţionăm la ele este diferit. Este bine să înţelegem mecanismele generale care guvernează reacţia de stres.
Este important să ne familiarizăm cu principiile generale de control al stresului. În acelaşi timp însă, fiecare va trebui să-şi croiască o strategie şi un program de control al stresului care să se potrivească cât mai bine situaţiei şi personalităţii sale.
Autor: dr. Valentin Nădăşan
Sursa: http://www.adventist.it