Stresul

Stresul ingrasa?

 
Spune-mi ce te streseaza ca sa-ti spun ce mananci. Kelly James-Enger sugereaza ca lucrul din dieta care ingrasa cel mai mult este stresul.
Tu, stresat? Ei, hai! Doar pentru ca esti cufundat in munca si masina ti s-a stricat nu inseamna ca esti stresat, nu-i asa? Desigur, esti un pic istovit, poate chiar irascibil. Dar ultima lovitura a venit azi dimineata cand ai descoperit ca nu ai putut sa inchizi fermoarul blugilor tai preferati.
Stii ceva? E posibil ca viata ta nebuna sa fie cauza faptului ca blugii nu te mai incap. Cercetarile arata ca stresul face sa creasca nu numai tensiunea arteriala sau riscul unui atac de inima, a unui infarct sau a altor boli, dar el poate mari si talia ta. Poti acumula si mai multa grasime in jurul mijlocului cu ajutorul stresului cronic de la serviciu sau de acasa; iar, din dorinta de a te distrage sau pentru a te simti mai bine, sentimentele de anxietate pot duce la obiceiul de a manca peste masura.
Citeste mai departe motivele surprinzatoare pentru care stresul poate fi cel mai de temut inamic al dietei si afla cum sa eviti a adauga kilograme in plus la locul de munca.

Legatura cortizolului
Fie ca va vine sa credeti sau nu, grasimea nu se gaseste in corp in mod egal. Conform Elissei Epel, cercetator in psihologia sanatatii la Departamentul de Psihologie a Sanatatii de la Universitatea din California, San Francisco, “exista doua tipuri de baza: grasime viscerala, care este depozitata in abdomen si inconjoara organele interne, si grasimea periferica, care este depozitata chiar sub piele.”

Chiar daca grasimea periferica nu e prea atragatoare, ea aduce mai putine riscuri decat grasimea viscerala. Nu se stie de ce, dar studiile arata ca persoanele cu mai multa grasime viscerala au un risc mai mare de a face bolile de inima, diabet, de a avea colesterolul marit sau a avea alte boli. Codul tau genetic si tipul organismului determina felul si cantitatea de grasime pe care le vei avea, dar exista si alti factori care le pot influenta.
Epel a studiat legaturile dintre stres si localizarea grasimii timp de mai multi ani. Ea a aflat ca atunci cand sunt stresate, femeile tind sa acumuleze mai multa grasime in jurul mijlocului/taliei. Se pare ca acest lucru se intampla deoarece atunci cand organismul tau este stresat, se produc niveluri mai ridicate ale hormonilor stresului – cortizolul si adrenalina.

“Din punct de vedere anatomic, aceasta grasime viscerala este foarte sensibila la hormoni”, spune Epel. “Ea are mai multi receptori pentru hormone, cum ar fi cortizolul. Daca ai mult cortizol care circula in corp, acesta activeaza caile de depozitare ale grasimii si incurajeaza corpul sa depoziteze mai multa grasime de acest tip.” Daca esti stresat in mod constant, iar corpul tau produce mai multi hormoni de felul cortizolului, e posibil ca talia ta sa se subtieze datorita grasimii viscerale care este depozitata in interiorul abdomenului.
Va dati seama ca daca sunteti supraponderala, probabil veti depozita grasime peste tot, inclusiv in jurul taliei. Totusi daca esti cat de cat slaba, dar ai multa grasime abdominala, vei dori sa afli mai mult despre cauzele acesteia. E posibil ca sa fii predispusa genetic la acumularea de grasime in acea zona, dar in aceeasi masura stresul poate fi unul dintre factori.
Cum poti evita ca talia ta sa fie afectata de cortizol? Combate stresul prin exercitiu, facandu-ti timp pentru tine si luand mici pauze de-a lungul zilei. “Acesta este inca un motiv de a acorda atentie stresului din vietile noastre si de a avea o greutate echilibrata,” spune Epel. “Nu este doar inca o simpla formula a caloriilor existente si a caloriilor de eliminat. Mediul hormonal poate determina locul unde corpul isi depoziteaza grasimea.”

De ce stresul produce foame
Imagineaza-ti urmatoarea scena: Esti la volan in drum spre serviciu si deodata o alta masina vireaza in fata ta. Apesi pe frane si strigi sa se opreasca, evitand un accident de masina la doar cativa centimetri. Icnesti de spaima, iar inima iti bate cu putere. Cateva minute mai tarziu te simti nesigur, slabit sau dezgustat. Acesta este corpul tau reactionand la amenintarea perceputa, asa-numitul raspuns “lupta-sau-fugi” – si este normal sa te faca sa te simti infometat, spune Dr. Nick Hall, psiho-neuro-imunolog si director al Centrului Wellness din Statiunea Saddlebrook Miami, Florida.
Raspunsul lupta-sau-fugi se refera la felul in care corpul tau se mobilizeaza la perceperea stresului. Din moment ce sistemul tau cardiac, respirator, precum si sistemul nervos central se trezesc si “sunt gata de actiune”, ele cer mai mult combustibil. “Din aceasta perspectiva, corpul tau este o masina,” spune Hall. “Are nevoie de combustibil, care pentru fiintele umane inseamna hrana, iar cea mai buna hrana care poate fi consumata in timpul unei urgente este cea care poate fi cel mai repede transformata in glicemie – carbohidratii.”
In timp ce stramosii nostri primitivi aveau nevoie de aceste extra-calorii pentru a lupta impotriva atacurilor, agentii stresori ai zilelor noastre nu cer, in mod obisnuit, combustibil in plus pentru a-i combate – asa ca aceste calorii se acumuleaza sub forma de grasimi. Stresul cronic poate provoca acest fel de raspuns in mod continuu, iar tu sfarsesti prin a simti o nevoie constanta de a manca.

“Aici este problema,” spune Hall. “Inca avem aceasta pofta nepotolita de a manca, ceea ce nu ar fi fost o problema cand se petreceau ore intregi in fiecare zi in activitate fizica. Dar acum aceasta constituie o problema majora.”
Stresul poate stapani asupra apetitului tau si aceasta datorita unui alt factor chimic, factorul de eliberare a corticotrofinei (CRT), care este una dintre primele substante chimice care se produce atunci cand apare stresul. Initial CRT iti taie pofta de mancare si produce anxietate. Majoritatea oamenilor experimenteaza indemnul de a manca in momentul cand celelalte substante chimice sunt eliberate de creier.
Daca simti deodata nevoia de a manca si iti dai seama ca aceasta se datoreaza stresului si nu foamei natural/fiziologice, Hall sugereaza sa faci cateva flotari sau sa urci in fuga un sir de trepte. Aceasta va produce o cantitate mai mica de CRT, care te va ajuta sa iti astamperi foamea. A manca ceva care contine putine calorii – fructe si vegetale, te va ajuta de asemenea sa raspunzi acestui prim impuls fara sa-ti dai peste cap dieta. In loc sa te lupti din rasputeri cu mancarea, mai bine petrece mai mult timp in sala de gimnastica.

“Recunoaste ca in momente de stres, raspunzi sugestiilor naturale biologice care vor sa te faca sa mananci peste masura,” spune Hall.

Creierul tau este flamand
Iti place sa mananci paste sau pizza atunci cand te simti tensioant? Poate ai prea putina serotonina, o substanta a creierului care are legatura cu depresia – lipsa ei poate cauza depresii si poate declansa o dorinta apriga de carbohidrati. “Cand mananci carbohidrati, de fapt nivelul serotoninei revine la normal,” spune Hall. “Este de fapt o metoda de auto-medicatie.”
Oricum, potrivit lui Hall, acest mod de abordare nu este lipsit de pericole – daca organismul tau nu poate converti/trasforma carbohidratii in serotonina, poti sa mananci cate paste vrei, dar iti vei schimba doar conturul trupului, nu si al mintii. Daca crezi ca nu poti asimila destui carbohidrati, ar fi bine sa consulti un medic.
“Este important ca oamenii sa-si dea seama ca dorinta lor pentru anumite tipuri de mancare nu este declansata intotdeauna de hedonism,” spune Hall. “Uneori exista ceva in creier care iti spune ca trebuie sa repari dezechilibrul chimic.”
Pentru a mentine o nutritie optima, Hall sugereaza ca cel putin 50% din caloriile dietei sa provina din carbohidrati, iar restul sa fie distribuit in mod egal intre grasimi si proteine.

Dar merit!
Un motiv pentru care stresul iti afecteaza felul de a manca este nevoia de a te autolinisti, spune Joy Bauer, dietetician autorizat si autor al cartii “The 90/10 Weight Loss Plan” (Renaissance Media, 2001). “Cand esti stresat, nu ai oprelisti. Oamenii nu au aceeasi putere de a face alegeri inteligente in materie de mancare,” spune Bauer. “De asemenea, ei au tendinta de a folosi mancarea pentru a-si amorti simturile si pentru a se simti bine. Oamenii asociaza stresul cu a fi draguti cu ei insisi, iar apoi interpreteaza aceasta luandu-si libertatea sa manance ceea ce in mod obisnuit n-ar manca.”
Aceasta poate insemna ca mananca preparate cu mult amidon, dulciuri cum ar fi prajiturile sau mancaruri grase si sarate, ca de exemplu cartofi prajiti. De asemenea, cand sunt tensionati, oamenii tind sa se indrepte spre “mancaruri reconfortant” ca chipsuri, biscuiti sau pizza. “Mancarurile reconfortante sunt acelea care ne reamintesc de copilarie cand greutatea, caloriile si sanatatea nu constituiau o problema,” spune Bauer. “Sunt acelea pe care le mancam fara griji si pe care, in mod obisnuit, nu ni le permitem fara a ne simti vinovati.” Problema este ca ele au foarte multe calorii si grasimi si mancam mai mult decat ar trebui.
Adesea femeile folosesc mancarea ca pe o modalitate de distragere a atentiei sau pentru a face fata simtamintelor de singuratate, depresie sau anxietate. “Ele vorbesc despre faptul ca simt un gol si folosesc mancarea pentru a umple cumva golul acela,” spune Bauer. “De exemplu, cei care sambata seara stau acasa singuri si trec printr-o depresie sau sunt plictisiti sau singuri pot manca o intreaga caserola de inghetata – ei folosesc mancarea pentru a-si amorti/alina emotiile cu care nu vor sa aiba de-a face sau cu care nu stiu ce sa faca.”

Solutia pentru stres
Cunoasterea beneficiilor de care ne putem bucura de pe urma infringerii obiceiului de a manca datorita stresului este primul pas ce trebuie facut.
“Cred ca oamenii trebuie sa vada stresul ca fiind timpul cel mai critic si mai important de a se controla,” spune Bauer. “A nu avea limite (in ce priveste mancarea) ne face sa ne simtim mai lipsiti de control.”
Deci, cum vei avea mai mult control? Avand grija de tine insuti sau facand urmatoarele lucruri: sa mananci sanatos, sa iti iei timp pentru exercitiu fizic si, in loc sa incerci sa fugi de problemele tale apeland la mancare, sa iti pastrezi la cote maxime nivelul de energie.
“Nimeni nu se simte mai puternic cand, in mijlocul unei situatii dificile, se hraneste numai cu dulciuri,” spune Bauer. “Cand mananci bine si faci exercitiu fizic, ai o gandire mult mai limpede care te ajuta sa faci fata mai bine stresului. Ai o minte mult mai clara decat atunci cand consumi permanent produse junk-food si bogate in grasimi (n. trad., junk-food sunt produsele cu un nivel ridicat de aditivi, calorii, zahar, grasimi sau sare si fara aport de vitamine, minerale). ”
Aminteste-ti de asemenea ca restrictionarea/interzicerea aspra/acerba a caloriilor doar adauga stres. Daca tocmai te-ai mutat sau ai foarte mult de lucru, poate ca nu e cel mai potrivit timp sa pierzi acele cateva kilograme. “Aceasta are doua taisuri: nu poti manca nici prea mult, nici prea putin,” spune Bauer. “Trebuie sa-ti formezi un fel de echilibru astfel incat sa mananci indeajuns, dar nu prea mult.”

Daca esti tensionat, apasat sau ingrijorat, cauta alte optiuni in loc de a manca. Suna un prieten, scrie in jurnal, sau iesi sa te plimbi putin. Ori asculta muzica preferata – ceva care iti aduce aminte de timpurile cand erai fericit – si concentreaza-te asupra acelui lucru.
Daca observi ca incepi sa iei in greutate, arunca o privire asupra stilului tau de viata si vezi daca stresul poate fi vinovat de aceasta. Poate trebuie sa ai mai multa grija de dieta ta sau sa lucrezi mai mult, sau poate a venit vremea sa mai incetinesti ritmul. Aminteste-ti ca desi stresul poate sa ingrase, nu e neaparat nevoie. Dezvolta-ti cai eficiente de a face fata stresului si nu numai ca te vei simti mai bine, dar vei fi si mai in forma.
Kelly James-Enger
 
 
Valorificarea stresului

Descopera principiile eterne
Traim intr-o societate plina de stres. A avea multe sarcini de indeplinit este un fel de viata. Adesea incercam sa mentinem un echilibru intre serviciu si cresterea copiilor, activitatile suplimentare, seviciile in slujba comunitatii, voluntariat si lucrarea din biserica. Cand adaugam la programul nostru incarcat probleme de sanatate, grija pentru altii si necazurile vietii, ne putem simti coplesiti.
Stresul este inevitabil. El este adesea cauzat de imprejurari pe care nu le putem evita sau controla. Totusi, ingrijorarea este o reactie spirituala si emotionala la stres, care ne seaca de energie si poate crea o multime de probleme. Cand ne aruncam toate ingrijorarile asupra lui Isus, El ne da putere sa induram si sa perseveram in vremuri grele. In felul acesta, Dumnezeu este glorificat, iar noi putem sa implinim voia Lui in viata noastra, in ciuda circumstantelor. Prin harul Sau, putem canaliza stresul pentru ca acesta sa lucreze pentru noi, nu impotriva noastra.
1. Meditand la Cuvantul lui Dumnezeu ne aducem aminte ca El este mereu cu noi si ca ne da curaj si putere sa facem voia Sa in orice imprejurare.
Citeste Iosua 1:1-18. Iosua era confruntat cu o sarcina enorma. El luase rolul pe care il avusese Moise timp de 40 de ani. Acesta se asteptase sa conduca tot poporul Israel in Tara Fagaduita. Iosua avea de-a face cu un grup de oameni cu un trecut caracterizat de nemultumire, neascultare si razvratire. Israelitii refuzasera sa intre in aceasta tara sub conducerea lui Moise si, prin urmare, hoinarisera timp de 40 de ani prin pustie. Data fiind aceasta sarcina coplesitoare, Moise i-a spus lui Iosua sa fie tare si curajos. I-a amintit sa mediteze zi si noapte la legea lui Dumnezeu, asa incat sa fie grabnic sa o asculte. Dumnezeu a promis sa fie cu Iosua oriunde va merge si sa nu il paraseasca niciodata.
Dumnezeu ne porunceste si noua sa fim puternici si curajosi. El nu vrea sa fim fricosi, ingroziti, si nici ca imprejurarile sa ne descurajeze. Ne aminteste ca e mereu cu noi si ne da Cuvantul Sau pentru a ne calauzi si alina pe cale. Ne promite ca nu ne va parasi si nici nu ne va abandona niciodata. Adesea stam langafagaduinta pe care o ofera Dumnezeu. Ne este frica sa pasim si sa ne asumam riscul de a-L urma in Tara Promisa; in schimb, alegem sa hoinarim in desertul indoielilor si a necredinciosiei noastre. Dumnezeu ne cheama sa fim cuceritori. Cand meditam la Cuvantul Sau, cand ne bizuim pe puterea Lui si vrem sa Il asculta, Dumnezeu ne da curajul sa cucerim tot ce vrea El.
2. Acceptarea vointei suverane a lui Dumnezeu, indiferent de circumstante, ne va da pace si curaj sa intampinam orice ar veni.
Citeste Estera 4:6-17 si Romani 8:28. Estera se afla intr-o situatie de stres cumplit. Vietile conationalilor ei, israelitii, erau in mana ei. Pentru a-i ajuta, a trebuit sa isi riste viata. Mordecai, verisorul Esterei, a facut-o constienta de responsabilitatea ei, asa incat sa nu dea inapoi de la chemarea pe care o avea. Mordecai i-a spus Esterei ca Dumnezeu oricum avea sa-Si salveze poporul, dar daca Estera nu asculta chemarea Sa, indeplinindu-si partea in planul divin, ea si familia ei vor pieri. Viata Esterei era in pericol indiferent de decizia pe care o lua. Ea a gasit curaj si putere prin rugaciune. Cuvintele ei, „daca va fi sa pier, voi pieri,“ sunt o marturie a increderii pe care o avea in conducerea divina.
Dumnezeu vrea ca noi sa ne incredem in El pe deplin. Pentru a ajunge la astfel de incredere e nevoie de multa rugaciune. Estera a recunoscut lucrul acesta. Ea le-a cerut celor din jurul ei, care aveau aceeasi credinta, sa se roage. Dumnezeu vrea ca noi sa fim dispusi sa riscam totul, inclusiv viata, pentru imparatia Sa. Cand ajungem sa ne incredem deplin in vointa Lui, ne cuprinde pacea si avem curajul de confrunta orice se intampla.
       3. Timpul petrecut cu Dumnezeu este esential pentru sanatatea noastra spirituala si ne reintineresc mintea in vremuri de stres.
Citeste Matei 14:3-23. Ioan Botezatorul fusese decapitat. Cand Isus a auzit aceasta veste, „a plecat de acolo intr-o corabie, ca sa Se duca singur la o parte, intr-un loc pustiu.“ (Matei 14:13). Cand corabia a ajuns la tarm, gloatele erau deja acolo, inaintea Lui. Cu mare mila pentru oameni, Isus a uitat de supararea Sa si a inceput sa-i vindece pe bolnavi si sa hraneasca multimea flamanda. Totusi, la sfarsitul zilei, a trimis multimea si pe ucenici, astfel incat sa poate urca singur pe munte si sa Se roage.
Timpul petrecut cu Dumnezeu ne reinnoieste puterea. Solitudinea ne ofera sansa de a ne cufunda in Cuvantul Sau, de a ne ruga si de a gasi vindecare in prezenta Sa. Venim la Parintele, Tatal nostru si ne asezam ingrijorarile la picioarele Lui. El ne aminteste de dragostea Sa cea mare pentru noi si ne reasigura ca suntem ai Sai. Ne reinnoieste puterea, astfel incat sa ne inaltam deasupra problemelor acestei lumi, asa cum vulturul se ridica deasupra pamantului. Ne inchinam Lui in duh si in adevar si suntem condusi sa ne incredem cu totul in El, dand la o parte problemele acestei lumi. Cautam intelepciunea Sa, iar El ne-o ofera, asa cum a promis. Apoi suntem pregatiti pentru a infrunta provocarile si luptele acestei vieti.
4. O inima plina de bucurie
Citeste 2 Corinteni 11:22-12:10 si Filipeni 4:4-9. Se pare ca nimic nu il oprea pe Pavel. Scopul lui in viata era sa-L laude pe Dumnezeu, si a facut lucrul acesta in ciuda cumplitei persecutii. In Filipeni, Pavel ne indeamna sa ne bucuram mereu, indiferent de circumstante. Pavel era recunoscator chiar si pentru insulte, greutati, persecutii si necazuri, deoarece stia ca acestea il faceau sa se bizuie pe puterea lui Dumnezeu, nu pe a sa.
A avea o inima plina de bucurie in vremuri grele poate parea o cerere de neatins, si ar fi imposibil de realizat prin puterea noastra. Totusi, prin puterea si harul lui Dumnezeu putem avea bucurie in suflet, indiferent de situatie. Atunci cand, in loc sa ne ingrijoram, ne rugam, ne lasam mintea sa staruie asupra a ceea ce este adevarat, vrednic de cinste, drept, curat, vrednic de iubit si vrednic de primit, si avem o inima plina de recunostinta, atunci vom avea parte de bucurie profunda.
Bucuria nu este fericire. Fericirea este dependenta de circumstante, dar bucuria nu este. Bucuria inseamna o intelegere profunda a iubirii lui Dumnezeu pentru noi si o incredere deplina ca El stie ce face, chiar daca noi nu intelegem. Inseamna a recunoaste puterea superioara a lui Dumnezeu de a ne ajuta in orice situatie si a sti ca El nu ne va parasi niciodata.
   5. Pune-ti la punct atitudinea
Desi adesea nu putem controla circumstantele, putem sa ne controlam reactiile. „In loc sa spuna ‹Nimeni nu ma va angaja pentru treaba asta deoarece sunt prea batran,› o persoana in varsta ar trebui sa-si modifice atitudinea si sa zica: ‹Pentru aceasta treaba am mai multa experienta decat oricine altcineva!› In loc sa spuna: ‹Nimeni nu ma ia in serios deoarece sunt prea tanar,› o persoana nou venita pe piata de munca poate spune: ‹Tocmai am absolvit scoala si sunt tanar si plin de energie!› Exprima totul in termeni pozitiv si stresul va deveni un bun de pret, nu un dezavantaj.“
Biblia ne invata sa ne „intarim si sa ne imbarbatam, sa nu ne inspaimantam si sa nu ne ingrozim“ (Iosua 1:9). Adesea felul in care evaluam o situatie solicitanta hotaraste daca stresul pe care il experimentam ne va sluji ca aliat sau va actiona ca dusman. Daca credem ca nu suntem demni de a infrunta o provocare, acest simtamant de nevrednicie va produce stres negativ. Daca ne amintim ca suntem creaturile lui Dumnezeu, vom spune bun venit ocaziei de a folosi talentele date de Dumnezeu. Entuziasmul nostru va produce un stres pozitiv, care ne va determina la excelenta.
Atentie la stres si suparari!
Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata

O Piatra pe inima
N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa.. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007… Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct.
La spital, medicii nu-si cred ochilor. Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul „sindrom al inimii zdrobite”. „Din fericire”, explica ei, „boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii.”
Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise – ii zdrobise inima.
Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: „Am o piatra pe inima” sau „Mi s-a oprit inima de frica” ori, ca in cazul nostru: „Asta mi-a zdrobit inima”. Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.

Sufletul ucigas
Durerile sufletesti pot omori inima Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange – volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos – intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul.
Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice „ataca inima” literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.
Boala a fost numita „sindromul inimii zdrobite” si, din nefericire, ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti, frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca siepuizarea, descurajarea si depresia.
Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante.
„Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare – cronica si acuta”, afirma specialistii. „Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca, infarctul se produce instantaneu.”
Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu:cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru – stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.
Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri – un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid.. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.

Lipsa aprecierii
In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. „La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna”, povesteste el. „Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede.” Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el – dupa mai mult de zece ani.
Abrudan a facut infarctul la sase ore dupa acea discutie, seara in pat.. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase.
Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta. Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.
Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer – asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.
Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc. Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine? In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii, o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.

Deschideti-va sufletul! Emotiile negative pot fi fatale
Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de „alarma” a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta.
E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.  Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti.
Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica intregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala. „Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp”, spun medicii. De pilda, prinpsihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport..
Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea – pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna: fragmentati-va programul de munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste, pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.

Pompa cu functionare non-stop
Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim abia cand se defecteaza.
Marimea
Inima este cat pumnul stapanului ei.
Greutatea
* La un adult: 300- 350 grame .
Pulsul in stare de repaos (batai pe minut)
* Adult: 60-80
* Nou-nascut: 140
* Maratonist: 35
Numarul batailor de inima la un adult
* In cursul unei zile: 100.000
* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.
Inceputul
Din a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze in abdomenul mamei.
Capacitatea de transport
* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.
Oprirea
Inima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar 30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.
Infarctul
Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii
 
 
Stresul – o problema care ne macina sanatatea
A alerga, a castiga, a fi pe o treapta cat mai inalta a societatii, a sti ca copiii sunt in siguranta, sunt probleme la care nici unul dintre noi nu am putea spune ca sunt de neglijat. De cate ori pe zi folosim expresii ca: „Vai, ce tarziu e!” sau „Dar nu as putea obtine acest lucru mai devreme?”. Necesitatea de a face multe lucruri intr-un timp mai scurt posibil impune graba de a le realiza de fiecare data cu o si mai mare iutiala. Cei mai multi oameni mananca in graba, vorbesc in graba, se misca iute dintr-o parte in alta, calatoresc mii de kilometrii anual, isi schimba sau cel putin doresc sa-si schimbe cat mai des serviciul, casa si masina. Dar din nefericire, la sfarsitul alergarii (cu toate ca nu are sfarsit decat la moarte) putini pot spune: „A meritat osteneala”.
Dimpotriva, cea mai mare parte a vietii a fost tensionata si fara bucurii; relatii cu alte persoane si din pacate si ale celor mai buni prieteni s-au deteriorat, sanatatea fizica s-a slabit considerabil, deasemenea si sanatatea mintala a suferit consecinte corespunzatoare. Bine, bine, ar spune cei plecati in Italia, Spania sau Franta, dar noi nu am venit in aceste tari sa ne relaxam si nici sa ne facem vechime, noi suntem aici sa castigam bani si atat. Este adevarat, marea majoritate au mers pentru acelasi scop, dar sa nu uitam ce inseamna sa te imbolnavesti cel putin sa micsoram influenta acestui pericol letal care este stresul.
Aparitia subita si subtila a acestei probleme moderne, i-a surprins pe multi pe nepregatite si nu au stiut cum s-o infrunte. Cert este ca atunci cand suntem atacati de stres, este nevoie de o atitudine deosebita in fatza greutatilor, o viziune aparte cu privire la activitatile zilnice si cunoasterea practica a unor tehnici specifice pentru a-l preveni si combate. Si atunci putem sa cheltuim toti banii care i-am castigat, eventual sa facem si o rata la banca si tot nu vom reusi sa schimbam nimic.
In acest articol as dori ca impreuna cu dvs. sa invatam cum am putea sa ne aparam sau sa abordam real aceasta problema.Dupa ce am facut cunostinta cu aceasta realitate din viata noastra, as dori s-o detaliem si sa intelegem mai bine ce este „stresul”.
Stresul este reactia pe care o are organismul in fatza unei solicitari, o stare de tensiune puternica, fiziologica sau psihologica, inceputul unei serii de imbolnaviri. Ce nu este stresul? Nu este neaparat nociv, dimpotriva deseori ne ajuta sa realizam obiectivele dorite.Nu este neliniste, nu este frica. Stresul poate fi negativ sau pozitiv si ca atare, nu este bine sa-l scoatem in evidenta doar pe cel negativ. In limba romana cuvantul stres este folosit intotdeauna ca ceva nefolositor sau ceva in plus si nicidecum nu se simte nici o nuanta pozitiva.Nu am auzit inca pe nimeni sa spuna: „Sunt stresat din cauza ca toate imi merg bine”. Atunci cand i se cere cuiva sa spuna ce-i produce cel mai mare stres, lista incepe cu probleme in familie, la lucru, cu prieteni. Cea mai mare parte dintre specialisti sunt de acord sa considere ca relatiile umane constituie prima cauza a stresului.
Nu putem evita stresul, dar putem invata sa-l controlam, evitand astfel anxietatea si depresia.
Ionut Stveduneac
Sursa: www.cercetatiscripturile.org