Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

MONARHIA EBRAICA UNITA – autor Biserica Adventista

Scris la: 3 iulie 2010

4. Monarhia ebraica unita

S-a facut referire (p. 129) la caracterul vag al informatiilor noastre cu privire la legatura inceputului monarhiei cu timpul lui Samuel si al primilor judecatori. Vechiul Testament nu contine nici o informatie clara cu privire la lungimea domniei lui Saul, dar orice deosebire de pareri asupra acestei perioade afecteaza numai data inceputului ei, deoarece sfarsitul ei e fixat in relatie cu domniile lui David si linia mai tarzie a regilor.

Domnia lui David, interpretata diferit. Singura informatie data in Biblie cu privire la lungimea domniei lui Saul (mai putin 1 Samuel 13,1 este privit asa; vezi pag. 133) este observatia apostolului Pavel, facuta intr-o predica imProverbeizata la Antiohia: “Ei au cerut atunci un imparat. Si timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din semintia lui Beniamin.” (Faptele 13,21)

Pavel tocmai se referise la alte doua perioade:

1. Eliberarea din Egipt a israelitilor de catre Dumnezeu, cand, “timp de aproape patruzeci de ani le-a suferit purtarea in pustie”

2. Alta perioada de “aproape patru sute cincizeci de ani” (vers 18.19; cursivele de adaos).

Unii au tras concluzia ca, intrucat Pavel gandea in cifre rotunde, asa cum a aratat prin cuvantul calificator “aproape”, care insoteste aceste doua numerale, a omis cu totul sa repete “modificatorul” impreuna cu al treilea numeral; ca el ar fi folosit in mod natural cifre rotunde intr-o rezumare orala, deoarece nu scria o istorie si nici nu consulta rapoartele pentru aceste cifre. Chiar si expresia lui “aproape patruzeci de ani” in pustie este un exemplu de 40 folositi ca o cifra rotunda, intrucat durata ratacirii israelitilor in pustie, dupa rebeliunea lor impotriva lui Dumnezeu la Cades si intoarcerea lor, a fost numai de 38 de ani (vezi Vol. I, p. 187).

Pe de alta parte, faptul ca al treilea numar, spre deosebire de primele doua, nu e calificat prin “aproape” ii conduce pe unii sa creada ca era intentionat sa fie un numar exact in contrast cu celelalte. Daca lucrurile stau asfel, ce perioada intentiona Pavel sa cuprinda prin numarul acela? Unii gandesc ca el se intindea pana la inceputurile domniei lui David atat peste Iuda, cat si peste Israel, mai mult de 7 ani dupa moartea lui Saul, si prin urmare domnia personala a lui Saul, spre deosebire de aceea a casei sale, a fost de mai putin de 40 de ani. Intrebarea daca Pavel avea de gand sa spuna ca Saul a ocupat tronul exact de 40 de ani nu poate fi rezolvata si nu afecteaza exactitatea istorica a raportului.

Varsta lui Saul, a lui David si a lui Ionatan. Singurul motiv de ingrijorare cu privire la lungimea exacta a domniei lui Saul este acela ca un total de 40 de ani implica aparente dificultati in ceea ce priveste varsta aproximativa a lui Saul, David si Ionatan, dificultati aparente care ar fi evitate daca 40 ar fi un numar rotund pentru o perioada considerabil mai scurta. Daca 40 este exact, atunci David s-a nascut la un deceniu dupa ce Saul a venit la tron, deoarece la varsta de 30 de ani a urmat lui Saul (2 Samuel 5,4). Apoi, daca l-a ucis pe Goliat cand a fost tanar, cam de 18 ani – si cu greu ar fi putut sa fie mai tanar – evenimentul acesta a avut loc dupa ce Saul domnise cam 30 de ani. Daca batalia de la Micmas, la care Ionatan a luat parte intr-un mod evident (1 Samuel 13,14), a avut loc in anul al doilea al domniei lui Saul (vezi la 1 Samuel 13,1), asa cum KJV ar da sa se inteleaga (desi nu afirma asa ceva), Ionatan era probabil in varsta de 18, nu de 20 de ani, cam cu o decada inainte ca David sa se fi nascut. Aceasta face ca stransa prietenie dintre David in varsta de 18 ani si Ionatan de 46 de ani sa nu para in armonie cu naratiunea. De asemenea, pe baza aceasta, unicul fiu al lui Ionatan, Mefiboset (sau Merib-Baal; 1 Cronici 8,34; 9,40), care era in varsta de cinci ani la data bataliei in care au fost omorati Saul si fii sai (2 Samuel 4,4; cf. 1 Samuel 29,1.11; 31,1.2), s-ar fi nascut cand Ionatan era de 53 de ani. Aceasta ar fi cam tarziu ca mostenitorul prezumtiv al lui Saul sa ia masuri pentru succesiunea spitei lui. Si daca Ionatan era un om matur la un scurt timp dupa asezarea la tron a tatalui sau, Saul trebuie sa fi fost intre 75 si 80 de ani, cel putin, cand a fost ucis in lupta. Nici unul dintre lucrurile acestea nu e imposibil, dar ar parea sa fie ceva atat de neobisnuit incat sa dea greutate uneia dintre cele doua vederi:

1. ca cifra 40 nu se refera la lungimea exacta a domniei personale a lui Saul, sau

2. ca el era destul de tanar la data urcarii sale la tron si ca batalia de la Micmas ar trebui sa vina considerabil mai tarziu decat anul al doilea al domniei lui.

Oricare dintre explicatiile acestea ar ingadui ca Saul si Ionatan sa fie mult mai tineri astfel eliminand dificultatile aparente din varstele lor.

Diferitele explicatii ale domniei lui Saul. Daca domnia lui Saul a fost de mai putin de 40 de ani, intrebarea care se ridica este ce dovezi pot fi pentru lungimea ei. Extinzand cei 40 de ani pentru a cuprinde timpul pana la incoronarea lui David peste toate cele douasprezece triburi, ar scadea cel mult 7 ani si jumatate. Lucrul acesta este posibil, dar natural nedovedit.

Intr-un caz, Iosif ii atribuie lui Saul o domnie de numai 20 de ani (Antiquities, X, 8,4). In alt caz, il face pe Saul sa domneasca 18 ani in decursul vietii lui Samuel si 22 de ani dupa moartea profetului (Antiquities, VI, 14.9). Aceasta afirmatie de pe urma prezinta variante in manuscrise, doua dintre textele latine avand 2 in loc de 22, facand in felul acesta ca afirmatia sa fie conforma cu celelalte. S-a sugerat ca numarul 22 reprezinta o indreptare din partea unui copist crestin pentru a-l face conform cu afirmatia lui Pavel, dar aceasta e, de fapt, doar o presupunere. Pare sa nu fie intrebare textuala cu privire la afirmatia din Antichitati X. 8,4.

Acum, daca Saul a domnit numai 20 de ani, atunci David, care era de 30 de ani cand a venit la tron (2 Samuel 5,4), ar fi fost de 10 ani la urcarea lui Saul la tron. Este un acord general ca David era cam de 18 ani cand l-a ucis pe Goliat; el era destul de tanar ca sa fie lasat acasa cu oile, in loc de a fi in ostire (1 Samuel 17,13.14.28.33.42), dar destul de mare ca sa se lupte cu fiarele (vers. 34-37), si se spune despre el ca era un razboinic tare si voinic (cap. 16.18). In consecinta, ar fi numai opt ani intre inceputul domniei lui Saul si batalia cu Goliat. In cazul acela, Samuel ar fi putut sa fi murit cam la 18 ani dupa urcarea lui Saul la tron. Unii considera opt ani ca o perioada relativ scurta pentru evenimentele relatate inainte de incidentul cu Goliat si la fel obiecteaza la numai doi ani intre moartea lui Samuel si aceea a lui Saul, intrucat David a petrecut un an si patru luni din timpul acela printre filisteni. Dar intervalul de dupa moartea lui Samuel cu greu ar fi putut sa fie mai mare de doi ani, afara de cazul ca in 1 Samuel 25 si 26 sunt omise multe evenimente. Singurele incidente raportate intre moartea lui Samuel si fuga lui David in Filistia sunt calatoria lui la Paran, conflictul lui cu Nabal si al doilea conflict al lui cu Saul. Incidentele acestea n-ar parea sa ceara mai mult de opt luni.

Daca, asa cum considera unii, in 1 Samuel 13,1 este dat un fragment incomplet al unei afirmatii cu privire la lungimea domniei lui Saul si numeralul originar terminat in doi (… si doi ani a domnit el” – vezi 1 Samuel 13,1), ar fi putut fi 22, desi 32 ar parea mai verosimil ca un echivalent pentru cifra rotunda de 40. Avand in vedere observatiile mentionate mai sus, ce e de facut cu afirmatia lui Pavel care acorda 40 de ani domniei lui Saul? Acesta este un numar rotund sau nu este? Daca este, varstele relative ale lui David, Saul si Ionatan pot fi facute sa apara mai logice, dar orice incercare de a ajunge la o cifra exacta pentru domnie va fi numai speculatie. Daca nu e un numar rotund, perioada e de 40 de ani, si inegalitatea nenaturala de varste trebuie sa fie acceptata, daca e sa construim cronologia aceasta pe date biblice.

Cronologia de mai tarziu, neafectata. In oricare caz, orice diferenta de opinie asupra duratei domniei lui Saul nu are efect asupra datei sfarsitului acelei domnii sau asupra datelor domniilor lui David si a regilor anteriori. Indiferent de care schema a cronologiei e preferata pentru regatele lui Israel si Iuda, datarile in Hr. depind de sincronismele din partea de mai tarziu a perioadei; in consecinta scurtarea domniei lui Saul doar ar muta spre mai tarziu urcarea lui la tron, si ar permite cu atat mai mult timp pentru judecatori.

Domnia lui David. Nu e nici o problema cu privire la lungimea domniei lui David. Aici, 40 este evident nu un numar rotund, deoarece este suma lui 7 cu 33 si exista o mentinere faptica a unui eveniment in al 40-lea an al lui David (1 Cronici 26,31). Cele sase luni suplimentare (2 Samuel 5,4.5) nu prezinta nici o problema. Ar putea fi posibil ca intreaga domnie a lui David, de la data cand a devenit rege in Hebron pana cand a murit, sa fi fost exact 40 de ani si sase luni; nu e necesar, insa, sa se presupuna lucrul acesta, intrucat domniile regilor din antichitate erau calculate, de obicei, prin ani calendaristici; si daca cineva murea oricand in anul al 40-lea al sau calendaristic, se spunea ca a domnit 40 de ani, asa cum va fi explicat mai tarziu (p. 137). E mai verosimil ca cele sase luni erau “inceputul domniei” sale, erau “anul urcarii la tron” – intervalul dintre venirea sa la tron si urmatoarea zi de Anul Nou, de la care avea sa inceapa “anul 1″ al sau (Metoda aceasta de a socoti domniile este explicata la p. 138,139 – orig.). Daca filistenii au mers impotriva lui Saul in campia Izreel in sezonul obisnuit, “cand porneau imparatii la razboi” (1 Cronici 20,1), moartea lui Saul, urmata de urcarea lui David la tron, in Hebron, ar fi avut loc primavara, si anul intai intreg de domnie ar fi inceput cam la sase luni mai tarziu, la inceputul anului in toamna.

Solomon, facut rege de David. La sfarsitul domniei lui, “David fiind batran si satul de zile, l-a pus pe fiul sau Solomon imparat peste Israel” (1 Cronici 23,1). La data aceasta, el a numit slujbasi pentru serviciul Templului si pentru treburile lui Israel, “pentru toate treburile Domnului si pentru slujba imparatului” (cap. 26,30). Lucrul acesta pare sa fi avut loc “in al paisprezecelea an lui domniei lui David” (v. 31). In ultimul capitol al cartii, domnia este rezumata ca 7 ani in Hebron si 33 in Ierusalim (1 Cronici 29,27). Aceasta ar explica faptul ca regenta lui Solomon cu tatal sau a continuat in parte din anul al 40-lea, caci daca s-ar fi extins in al 41-lea, s-ar fi calculat ca David a domnit 41 de ani. Acest al 40-lea an ar fi trebuit sa fie calculat si ca “an de urcare la tron” al lui Solomon, sau “anul inceputului domniei”.

Anii lui Solomon, din toamna-in-toamna. Domnia lui Solomon ofera un punct important de reper pentru calcularea anilor de domnie, adica anii domniei regelui, incepand in toamna, cel putin pe vremea lui. Se explica in articolul despre calendarul ebraic (vezi p. 109) ca erau doua inceputuri ale anului: Anul religios incepea cu 1 Abib (Nisan), primavara si anul civil cu 1 Ethanim (Tisri) (Pentru a nu pricinui confuzie pentru cititor prin alternarea numelor, lunile vor fi numite de cei inainte cu numele mai obisnuite (si inca folosite) postexilice – Nisan pentru luna a – 1 -a, Tisri etc., desi e recunoscut ca acestea nu au fost folosite decat dupa ce s-a sfarsit perioada regilor.), toamna. Intrucat lucrurile erau totdeauna numarate din primavara, anul civil din toamna-in-toamna incepea cu luna a saptea cu numerele succesive de la 7-12, urmate de 1-6. Astfel, luna intai venea dupa mijlocul anului civil (vezi p. 116).

Templul a fost inceput in luna a doua a anului al 4-lea al lui Solomon si a fost completat in luna a opta a anului 11-lea (vezi 1 Regi 4,1.37.38). Avand in vedere faptul bine atestat ca cei din antichitate aveau obiceiul de a socoti cu totul (vezi p. 136), pare surprinzator ca, in intervalul de la al 4-lea la al 11-lea an, sa nu fie exprimat aici ca opt ani. Dar intrucat sunt oferite datele de inceput si de sfarsit, se presupune ca socoteala nu era pe ani completi de domnie, ci pe ani aniversari, adica, unii socotiti de la data evenimentului care marcheaza inceputul, ziua a doua, a lunii a doua. Daca cei sapte ani sunt socotiti inclusiv de la luna a doua a anului al 4-lea al domniei, terminarea Templului cade in anul al 11-lea al domniei. Daca anii de domnie incep de toamna, dar nu daca incep primavara. Lucrul acesta a fost inteles ca dovada ca anii de domnie ai lui Solomon, au fost socotiti din toamna, probabil 1 Tisri.

Anul al patrulea al lui Solomon, folosit ca baza pentru data Exodului. Data aceasta a inceputului cladirii Templului “a doua zi a lunii a doua, in al patrulea an al domniei lui…” (2 Cronici 3,2), e importanta in legatura cu timpul Exodului. Potrivit cu cronologia regilor folosita in comentariul acesta (vezi pag. 77,143,159), al 40-lea si ultimul an al domniei lui Solomon era 931/930 i.Hr., calculat din toamna-in-toamna, de aceea anul al patrulea al domniei, cu 36 de ani mai inainte, a fost 967/966 i.Hr., incepand tot asa probabil cu ziua de Anul Nou din toamna,1 Tisri luna a 7-a. Intrucat evreii numarau totdeauna anii lor din primavara, chiar daca anul civil incepea toamna (vezi pag. 106), luna a doua, Zif, venea in primavara lui 966 i.Hr.

Dar acest eveniment din luna Zif este de asemenea datat “in al 470-lea an dupa iesirea copiilor lui Israel din tara Egiptului” (1 Regi 6,1). In felul acesta avem un sincronism intre doua scale de datare – anii de domnie ai lui Solomon si anii erei Exodului (vezi vol. I, pag. 186-188). Intrucat eliberarea din Egipt a avut loc in mijlocul lunii intai in anul 1 al calcularii de la Exod, plecarea aceea poate fi plasata cu 479 de ani mai devreme decat prima luna a anului al 480-lea, adica, primavara lui 1445 i.Hr. In felul acesta, domnia lui Solomon, asa cum este datata din domniile de mai tarziu ale regatului impartit, ne da in schimb o data pentru Exod, daca acceptam anul al 480-lea ca o cifra exacta. Aceasta este baza pentru data Exodului folosita in volumul I al acestui comentariu (vezi vol. I, pag. 191-192).

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania