Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

12. IMPERIUL NEO-BABILONIAN – autor Biserica Adventista

Scris la: 15 iunie 2010

12. Imperiul Neo-Babilonian de la 626 la 586 i.Hr.

Babilonia s-a bucurat de o lunga si ilustra istorie inainte ca asirieni sa devina stapani ai vaii Mesopotamiei. Imperiului lui Sargon din Akkad si acela al regelui amorit Hamurabi dadusera stralucire Babiloniei care a supravietuit indelungatelor secole de lipsa de putere politica, in cursul carora asirienii au domnit peste aceasta parte a lumii antice. Limba si caracterele scrisului babilonian, literatura si cultura ei erau considerate tipare clasice si, pentru un motiv sau altul Marduc, dumnezeul babilonienilor, exercita o vraja magica asupra tuturor popoarelor mesopotamiene. Asirienii au cucerit si au ocupat Babilonia de repetate ori in decursul veacurilor domniei lor supreme asupra Mesopotamiei, dar de obicei au tratat tara aceea cu respect. De aceea n-a fost niciodata complet incorporata in Imperiul Asirian si totdeauna s-a bucurat de o situatie diferita de aceea a altor natiuni supuse. Sennacherib a indraznit sa distruga cetatea, dar contemporanii sai si chiar multi asirieni au considerat lucrul acesta ca o crima atat de blasfemiatoare incat fiul sau a rezidit cetatea indata ce a venit la tron.

Aceasta glorie antica si aparent nemuritoare care inconjura Babilonul a facut posibil ca Imperiul Neo-Babilonian sa se fixeze repede in mintea romanilor, dupa regatul Imperiului Asirian, si a dat amintirii lui o stralucire care a supravietuit multa vreme vietii lui scurte de mai putin de un secol.

Stabilirea noului regat babilonian de catre Nabopolassar si campanile lui impotriva asirienilor au fost tratate la paginile 66-67 in legatura cu dezmembrarea Imperiului Asirian. Intrucat articolul acesta se ocupa cu istoria antica numai pana la 586 i.Hr., anul distrugerii Ierusalimului, evenimentele ultimilor 45 de ani ai istoriei Imperiului Babilonian vor fi tratate in volumul III al acestui comentariu.

Surse – Pentru motive inca neclare au fost descoperite foarte putine inscriptii istorice contemporane ale perioadei Imperiului Neo-Babilonian. Multe texte economice revarsa oarecare lumina asupra perioadei si inscriptii pe cladiri ofera informatii cu privire la activitati de constructie extensive ale monarhiilor babiloniene. Dar inca nu s-au gasit anale regale sau inscriptii explicative, egale in vreun fel oarecare cu acelea ale imparatilor asirieni. Absenta deplorabila a inscriptiilor istorice s-ar putea datora in parte unei retineri a babilonienilor de a raporta evenimente de natura politica sau militara si, in parte, poate coincidenta nefericita ca s-a descoperit putin material insemnat care s-a pastrat. Ca arhivele babiloniene nu erau cu totul lipsite de relatari istorice e dovedit de Cronica Babiloniana. In 1923 si 1956, colectii dintre acestea din perioada neo-babiloniana fusesera descoperita, (incluzand cateva parti nepublicate pana in zilele noastre, gasite tablitele cuneiforme ale Muzeului Britanic. Cronica aceasta da un raport an dupa an al evenimentelor politice din anul al 10-a al lui Nabopolassar pana in anul al 16-lea al lui. Asa-numita Cronica a lui Nabonid, desi deteriorata sau intrerupta, ne da un raport al intamplarilor unui numar de ani din timpul domniei ultimului rege babilonian.

In total insa, sunt extrem de putine relatari cuneiforme disponibile pentru o reconstruire a istoriei perioadei neo-babiloniene. De aceea e un lucru aducator de satisfactie faptul ca Biblia contine relatari mai detaliate ale acestei perioade decat ale oricarei alte perioade ale istoriei biblice. Informatiile date in cartile: Imparati, Cronici, Ieremia si Daniel, adaugate la acelea gasite in lucrarile lui Iosif si acelea ale relatarilor cuneiforme existente, face astfel posibila montarea unui tablou destul de clar a ceea ce s-a petrecut in aceasta perioada insemnata a lumii antice care a marcat sfarsitul regatului lui Iuda.

Cronologie - Cronologia Imperiului Neo-Babilonian este din fericire bine fixata. O tablita din Muzeul Britanic contine relatarea a numeroase observatii astronomice facute in cel de-al 37-lea an al domniei lui Nebucadnetar. Cand rapoartele acestea au fost verificate de astronomi, a reiesit ca fenomenele descrise au aparut in anul calendaristic babilonian 568/567 i.Hr., din primavara pana in primavara. Intrucat e posibil in felul acesta sa se determine anul al 37-lea de domnie al lui Nebucadnetar pana la ziua exacta, in termeni de date i.Hr., e usor, cu ajutorul zecilor de mii de documente comerciale purtand date ale acelui timp, sa se reconstruiasca domnia completa a acestui rege si a altor regi ai Imperiului Neo-Babilonian. Deoarece rezultatele cronologice procurate in felul acesta concorda cu lista regilor babilonieni cuprinsa in Canonul lui Ptolemeu, nu e nici o indoiala ca aceasta cronologie este bazata pe fapte solide.

Nabopolassar (626-605 i.Hr.) – Evenimentele l-au favorizat pe Nabopolassar, care fusese un monarh independent asupra Babilonului sub ultimii regi-fantoma ai Asiriei, intr-un mod exceptional. El a obtinut totul pentru care luptase din greu timp de multi ani Marduk-apal-iddina (Merodac-baladan). El nu numai ca a stabilit un Imperiu Babilonian sub monarhia caldeeana, dar a si avut bucuria de a vedea Asiria, cel mai mare inamic al sau, cazand in tarana istoriei. Cand Ninive a fost distrusa de catre mezi si babilonieni, Cyaxares si Nabopolassar au impartit intre ei teritoriul colosului asirian prabusit. In felul acesta i-a revenit regelui babilonian un imperiu care cel putin nominal se intindea de la Golful Persic prin toata Mesopotamia, Siria si Palestina pana la hotarele Egiptului. Mezii au fost multumiti sa primeasca Proverbeinciile nordice si anatoliene ale fostului Imperiu Asirian. In plus, relatiile dintre cele doua puteri au ramas cordiale si n-au fost niciodata tulburate – in limita cunostintelor noastre incomplete despre perioada aceea. Prietenia lor mutuala a fost pecetluita printr-o casatorie a lui Nebucadnetar, fiul lui Nabopolassar, cu principesa meda, Amuhia (Amyha).

Anii dupa caderea Ninivei au fost folositi pentru a consolida teritoriul de curand achizitionat si pentru a zdrobi rezistenta ramasitelor regatului asirian, care se lupta pentru existenta sub regele lor Asur-ubalit II, in regiunea Haran (biblicul Haran), ajutate de forte externe. Timp de cativa ani, regele babilonian nu a castigat nici o batalie decisiva, desi puterea asiriana trebuie sa fi fost slabita de aceste batalii continue. Prin preajma anului 609 i.Hr., fortele asiriene se pa re ca au fost eliminate complet, si din acel timp nu a mai fost mentionata pana in zilele noastre ca oponenta militara, dar regele Neco al Egiptului, prin victoria sa asupra lui Iosia, a intrat in posesia lui Iuda si a ocupat, de asemenea, Siria si partile de nord ale Mesopotamiei. Intrucat Nabopolassar s-a considerat pe sine mostenitor al teritoriilor care au apartinut Imperiului Asirian, el nu a putut sa-i permita Egiptului sa ramana in posesia teritoriilor asiatice ocupate de catre Neco. Prin anul 606 i.Hr., Nabopolassar a facut pace cu posesiunile sale din Mesopotamia si a putut acorda mai multa atentie amenintarilor egiptene din vest, unde garnizoanele fortelor babiloniene au fost aspru presati. Deoarece batranul rege era bolnav, printului mostenitor, Nebucadnetar, i-a incredintat campania impotriva Egiptului. Victoriise decisive asupra armatelor egiptene au fost castigate prima data la Carchemish pe Eufrat, si cateva saptamani mai tarziu langa Hamath in Siria. In vara anului 605 i.Hr., Nebucadnetar era pregatit pentru invazia impotriva Egiptului cand mortii tatalui sau a ajuns pana la el pe 8 Ab (aprox.15 august 605). Aceasta a determinat imediat intoarcerea in Babilon si ascensiunea sa la tron in1 Elul (aprox. 7 septembrie).

Nebucadnetar II (605-562 i.Hr.) – In Nebucadnetar II, Nabopolassar a avut un vrednic urmas, iar Babilonul, un rege ilustru si de succes. El a dus la bun sfarsit multe campanii militare, in special impotriva lui Iuda, asa cum cunoastem din Biblie si din Cronicile babiloniene descoperite recent si a fost capabil sa restabileasca pacea in tarile care apartineau imperiului sau. In continuare, el si-a devotat cea mai mare parte a fortelor si resurselor sale unor opere de pace. Cea mai mare ambitie a sa era de a face din capitala sa cea mai glorioasa metropola a lumii. Cantitati uriase de bani au fost cheltuite pentru construirea de palate, temple si fortificatii si Babilonul a devenit o cetate cu privire la care Nebucadnetar putea sa spuna: “Nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu…spre slava maretiei mele?” (Daniel 4,30). O descriere a cetatii pe care a zidit-o el este data in introducerea in Notele Aditionale de la Daniel capitolul 4.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania