Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

8. FENICIA DIN TIMPURILE CELE MAI VECHI PANA LA NEBUCADNETAR II- autor Biserica Adventista

Scris la: 14 iunie 2010

8. Fenicia, din timpurile cele mai vechi pana la Nebucadnetar II

Fenicia, desi nu este amintita sub acest nume in Vechiul Testament, a avut multe contacte cu evreii, iar istoria acestei tari este de oarecare importanta pentru cercetatorul Bibliei, care gaseste dese mentionari ale unor cetati feniciene, de exemplu: Tirul, Sidonul, Zarephath (Sarepta), Gebal (Byblos) si Arvad (Arad). Tara Feniciei cuprindea fasia de coasta ingusta a Siriei la nord de Golful Acra si dintre sirul de munti libanezi si Mediterana, care consta intr-un numar de mici campii, unde muntii se retrag de la mare, fiecare fiind dominat de o cetate maritima. Campia de coasta variaza in latime de la o jumatate de mila la trei mile (0.8 – 4.8 km); in unele locuri insa, de exemplu, Nahr-el-kelb, Raul Cainelui la nord de Beirut, muntii cad in mod abrupt in mare, asa ca drumul a trebuit sa fie taiat prin stanca. In antichitate, cetatile erau construite fie pe insulele stancoase din fata tarmului – ca Tirul si Arvadul – sau pe tarm, acolo unde pamantul se proiecteaza in mare si formeaza mici golfuri in ceea ce constituie, in cea mai mare parte, o linie dreapta costala – ca la Tripolis si Byblos. Tara era bine udata de un numar de rauri care porneau din muntii Liban. In antichitate, acesti munti erau din plin acoperiti cu paduri de cedri si alti copaci coniferi. Fenicia era bogata in cereale, fructe si vin si, ca principal transportator de cedru din munti si de produse ale hinterlandului sirian, ea a devenit un fel de birou de cliring de larg consum al lumii antice.

Numele grecesc pentru aceasta tara, Phoenicia, are legatura cu unul dintre principalele ei exporturi, un material purpuriu de vopsit, numit phoinix,  “purpura” sau “carmaziu”. Insa ei se numeau pe ei insisi kena’ani, adica canaaniti, iar tara lor, Canaan, care este in acord cu Geneza 10,15-19, unde locuitorii diferitelor cetati feniciene sunt trecuti ca descendenti ai lui Canaan.

Nu exista destul material-sursa pentru o istorie completa a Feniciei, iar istoria ei timpurie este complet invelita in obscuritate. Insa una dintre cetatile feniciene – Byblos – apare in relatarile egiptene ale celui de-al treilea mileniu ca o cetate importanta pentru transportul de lemn de cedru. Sapaturi intreprinse la Byblos au aratat o puternica influenta egipteana in cursul vechiului regat egiptean. Tirienii de mai tarziu pretindeau ca au o traditie, ca cetatea lor fusese intemeiata in anul 2750 i.Hr., iar sidonieni pretindeau o varsta si mai mare pentru cetatea lor. Cea mai timpurie mentionare a acestor importante cetati maritime din Fenicia de sud se gaseste in rapoartele Dinastiei a Optsprezecea a Egiptului, cand toata Fenicia era dominata de domnitorii vaii Nilului. Totusi faptul ca fenicienii trebuiau sa plateasca tribut Egiptului si sa tolereze garnizoane egiptene in cetatile lor nu afecta din punct de vedere material puterea economica. Comertul lor extern pare sa fi inflorit, caci agentii lor se gaseau in Cipru, pe tarmurile Asiei Mici si in Marea Egee. Catre sfarsitul celui de-al doilea mileniu, ei si-au extins sfera lor economica si au trimis corabii in Sicilia, Sardonia, Africa de Nord si Spania. Mai tarziu, s-au format colonii permanente in tari departate. Dintre coloniile acestea, Cartagina a devenit cea mai vestita. Ea a crescut, de fapt, atat de mult in putere, incat in decursul timpului a indraznit sa atace politica imperiala a Romei. Tarsis, in Spania, punctul de influenta cel mai indepartat al Feniciei, a dat numele lui tuturor vaselor care pluteau pe mare. Acestea erau cunoscute sub numele de corabiile din “Tarshish” (Psalmul 48,7; vezi si 1 Imparati 10,22).

Pana la sfarsitul celui de-al doilea mileniu, Sidonul detinuse locul cel mai important printre cetatile-port feniciene, dar, in decursul primului mileniu, Tirul a luat conducerea si a mentinut-o timp de multe secole. Se pare ca Fenicia nu a dezvoltat niciodata o guvernare unificata, care sa controleze intreaga tara; fiecare cetate mare isi avea propriul conducator, iar controlul ei se intindea peste comunitati mai mici invecinate.

Un numar de conducatori din Byblos sunt cunoscuti din inscriptii gasite cu prilejul sapaturilor intreprinse la cetatea aceea, dar, dupa mijlocul celui de-al doilea mileniu i.Hr., rolul politic al cetati Byblos pare sa fi fost cel mult unul minor. Hiram a fost cel dintai conducator al Tirului al carui nume este cunoscut. El a fost contemporan cu David si Solomon si a ajutat la construirea Templului din Ierusalim. De asemenea, corabierii lui au participat impreuna cu cei cei ai lui Solomon la expeditiile din Ofir.

Unul dintre succesorii lui Hiram a fost Etbaal, tatal infamei sotii a lui Ahab, Izabela. El fusese preot al Astarteei inainte de a deveni rege al Tirului, lucru care ar putea explica zelul fiicei lui pentru religia tarii ei de origine chiar si cand a devenit regina lui Israel. In cursul domniei lui Etbaal, lupta cu Asiria a inceput in mod serios, tara aceea care, incepand din secolul al IX-lea, a cautat sa subjuge treptat toate tarile dinspre apus. De aceea, in lupta de la Qarqar din 853 i.Hr., il gasim pe regele cetatii feniciene Arvad, cu 200 de soldati, in coalitie impotriva lui Salmanasar III. Totusi cea mai mare parte dintre celelalte cetati feniciene a fost de acord sa plateasca tribut. Astfel, pentru un timp, ele au pastrat o relativa independenta si si-au continuat in conditii de siguranta comertul lor profitabil peste hotare.

Un episod important in istoria feniciana, a fost lupta Tirului impotriva lui Salmanasar V si Sargon II pe vremea regelui Ezechia din Iudeea. Tirul a fost asediat timp de cinci ani si rau avariat. Se pare ca cetatea a fost in cele din urma fortata sa se predea si a fost facuta din nou tributara. Dar Tirul s-a razvratit din nou pe timpul lui Sennacherib si a fost asediat fara de succes. Totusi, cand a urmat exemplul Tirului si s-a razvratit impotriva lui Esarhaddon, Sidonul a fost cucerit si distrus (672 i.Hr.). Tirul a mai ramas independent cativa ani, dar pana la urma a fost fortat de catre Asurbanipal sa intre inapoi in staulul asirian.

Cand Imperiul Asirian, care se clatina, a fost inlocuit de cel Neo-Babilonian, Tirul s-a folosit de dificultatile politice ale perioadei de tranzitie, s-a declarat independent si a refuzat sa mai trimita tribut Babiloniei. Drept urmare, Nebucadnetar s-a simtit obligat sa foloseasca forta impotriva cetatii. El a asediat Tirul timp de 13 ani fara succes. Nebucadnetar i-a permis regelui lui sa ramana pe tron, dar a numit un inalt comisar babilonian pentru a apara interesele babiloniene.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania