Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

CARACTERISTICILE POEZIEI BIBLICE – autor Biserica Adventista

Scris la: 17 iulie 2010

3. Caracteristicile poeziei biblice

Impregnata de prezenta Dumnezeu. Poezia Vechiului Testament este caracterizata printr-o constientizare intensa a realitatii lui Dumnezeu. Ea emana din plin prezenta Sa. Este cu totul religioasa. In Cantarea de jale a lui David pentru Saul si Ionatan, iubirea lui pentru de Ionatan este subordonata dezgustului provocat de revoltatoarea lipsa de respect dovedita prin luarea vietii regelui, unsul lui Dumnezeu. In Cantarea Deborei si a lui Barac, razbunarea asupra vrajmasului este subordonata increderii in Dumnezeu. In poezia ebraica, Dumnezeu este pretutindeni de fata.

Iubirea fata de natura. Poezia Vechiului Testament abunda in iubire fata de natura. Straluceste de impresii pitoresti de o frumusete desavarsita. Dar pentru poetul ebraic, frumusetea sau maiestatea naturii nu e niciodata un scop in sine. Iubirea fata de natura conduce la Creator si inspira poetului o devotiune si mai profunda fata de Dumnezeu. “Foc si grindina, zapada si ceata, vanturi naprasnice” pot sa vina, dar ele implinesc “poruncile Lui” (Psalmi 148,8).

In Psalmul furtunii cu trasnete (Psalmul 29), poetul este impresionat nu atat de mult de manifestarea fizica a fenomenelor naturii, cat de puterea, slava si bunatatea lui Dumnezeu manifestate in furtuna: “in locasul Lui totul striga: ‚Slava!’ Domnul statea pe scaunul Lui de domnie cand cu potopul.” ["Domnul sade Imparat peste potop", trd. KJV; "a imparatit peste potop", trd. G.Gal.] (v. 9.10). Tot astfel actiunilor fiarelor salbatice din timpul noptii indreapta gandurile psalmistului spre Cel care le-a creat:

“El a facut luna ca sa arate vremurile;

soarele stie cand trebuie sa apuna.

Tu aduci intunericul si se face noapte

atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;

puii de lei mugesc dupa prada,

si isi cer hrana de la Dumnezeu.

Cand rasare soarele, ele fug inapoi,

si se culca in vizuinile lor.

Dar omul iese la lucrul sau,

si la munca lui, pana seara.

Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne!

Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune

(Psalmi 104,19-24).

Calitati universale. In general, poezia Vechiului Testament evita abstractul, tinde sa renunte la demonstratii amanuntite si abunda in idei care sunt comune tuturor oamenilor. Ea este cu totul concreta. Si e sententioasa, comprimand mult in putin. Cele mai profund etice adevaruri sunt exprimate in cele mai simple proverbe. De aceea este atat de potrivita pentru a fi citata. De asemenea ea este bogata in figuri de stil, in comparatii, metafore si personificari, care dau prospetime si vigoare ideilor ei, facandu-le clare si pe intelesul tuturor oamenilor, indiferent de clasa, rang sau timp.

Frumosul in natura. Ca dovezi de frumusete in tratarea poetica a naturii, notati urmatoarele exemple:

Sosirea primaverii

“Caci iata ca a trecut iarna;

a incetat ploaia, si s-a dus.

Se arata florile pe camp

a venit vremea cantarii

si se aude glasul turturicii in campiile noastre.

Se parguiesc roadele in smochin

si viile inflorite

isi raspandesc mirosul

Scoala-te, iubito,

si vino frumoaso

(Cantarea cantarilor 2,11-13).

Calul de razboi

“Tu dai putere calului,

si-i imbraci gatul cu o coama ce falfaie?

Tu-l faci sa sara ca lacusta?

Nechezatul lui puternic raspandeste groaza.

Scurma pamantul si, mandru de puterea lui,

Se arunca asupra celor inarmati;

Isi bate joc de frica, nu se teme,

Si nu se da inapoi dinaintea sabiei.

Zanganeste tolba cu sageti pe el,

Sulita si lancea stralucesc,

Fierbe de aprindere, mananca pamantul

n-are astampar cand rasuna trambita.

La sunetul trambitei parca zice: ‚Inainte!’

De departe miroase batalia,

glasul ca de tunet al capeteniilor si strigatele de lupta

(Iov 39,19-25).

Frumosul in natura omeneasca. Ca exemple de tratare poetica a naturii omenesti, notati urmatoarele:

Atasamentul filial

Rut a raspuns: “Nu sta de mine sa te las

si sa ma intorc de la tine!

Incotro vei merge tu voi merge si eu,

unde vei locui tu, voi locui si eu;

poporul tau va fi poporul meu,

si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu;

unde vei muri tu, voi muri si eu,

si voi fi ingropata acolo.

Faca-mi Domnul ce o vrea,

dar nimic nu ma va desparti de tine decat moartea!”

(Rut 1,16.17).

Primejdie pe o mare agitata

“El a zis si a pus sa sufle furtuna,

care a ridicat valurile marii.

Se suiau spre ceruri, se pogorau in adanc;

sufletul le era pierdut in fata primejdiei.

Apucati de ameteala, se clatinau ca un om beat,

si zadarnica le era toata iscusinta.”

(Psalmi 107,25-27).

Iubirea dintre un barbat si o fecioara

“Ca un mar intre copacii padurii,

asa este prea iubitul meu intre tineri.

Cu asa drag stau la umbra lui,

si rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

El m-a dus in casa de ospat,

si dragostea era steagul fluturat peste mine.”

(Cantarea cantarilor 2,3.4).

Patriotism inflacarat

“Daca te voi uita, Ierusalime,

sa-si uite dreapta mea destoinicia ei!

Sa mi se lipeasca limba de cerul gurii,

daca nu-mi voi aduce aminte de tine,

Daca nu voi face din Ierusalim

culmea bucuriei mele!”

(Psalmi 137,5.6).

Durere sfasietoare

“Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

Ma doare dupa tine, frate Ionatane!

Tu erai placerea mea;

dragostea ta pentru mine era minunata:

mai pe sus de dragostea femeiasca.

Cum au cazut vitejii!

Cum li s-au pierdut armele!”

(2 Samuel 1,25-27).

Incredere desavarsita

“Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu,

si ca Se va ridica la urma pe pamant.

Chiar daca mi se va nimici pielea,

si chiar daca nu voi mai avea carne,

voi vedea totusi pe Dumnezeu.

Il voi vedea si-mi va fi binevoitor;

ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia.

Sufletul meu tanjeste de dorul acesta inlauntrul meu.”

(Iov 19,25-27).

Sublimitate. Ca exemple de sublim in poezie, luati in considerare pasajele acestea:

“Luati aminte ceruri, si voi vorbi;

Asculta, pamantule, cuvintele gurii mele.

Ca ploaia sa curga invataturile mele,

Ca roua sa cada cuvantul meu,

Ca ploaia repede pe verdeata,

Ca picaturile de ploaie pe iarba!” (Deuteronom 32,1.2).

“Acum, Doamne, Dumnezeule, scoala-Te,

vino la locul Tau de odihna, Tu si chivotul maretiei Tale.

Preotii Tai, Doamne Dumnezeule, sa fie imbracati cu mantuirea,

si prea iubitii Tai sa se bucure de fericire!” (2 Cronici 6,41).

“Ridicati-va ochii in sus, si priviti!

Cine a facut aceste lucruri?

Cine a facut sa mearga dupa numar, in sir, ostirea lor?

El le cheama pe toate pe nume;

Asa de mare e puterea si taria Lui,

ca una nu lipseste.” (Isaia 40,26).

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania