Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

3. ZILELE SAPTAMANII CREATIUNII – autor Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Scris la: 5 martie 2010

III. Zilele saptamanii creatiunii

Este adevarat ca multi evolutionisti din zilele noastre recunosc un Dumnezeu care a facut universul pe care il mentine clipa de clipa prin puterea Sa. Dar ei adauga de indata: “Dumnezeu a realizat creatiunea indrumand procesele evolutioniste pana cand, in cele din urma, prin lungi perioade ale timpului geologic – “zilele” saptamanii creatiunii – a produs pe pamant multele forme de plante si animale pe care le vedem azi.” Drept pentru care, ei cred ca omul este descendentul formelor inferioare de animale. Ei gandesc ca au armonizat “stiinta” si Biblia, privind “zilele” creatiunii ca perioade lungi de timp. Dar au fost ele lungi perioade geologice de timp, sau au fost perioade de 24 de ore?

Citind descrierea creatiunii din Geneza, asa cum este tradusa in versiunea engleza KJ, gasim cuvantul “zi”, tradus din cuvantul „yom”, folosit in trei feluri deosebite. In Geneza 1,5 gasim ca partea luminata a acestor parti ale saptamanii creatiunii a fost numita “zi”. Tot in Geneza 1,5 observam ca acelasi nume a fost folosit pentru a cuprinde atat partea luminata cat si cea intunecata a acestor parti. Apoi in Geneza 2,4 gasim termenul „yom” sau “zi” folosit pentru a include toate cele sapte zile ale saptamanii creatiunii.

Acelasi cuvant „yom” apare destul de des in alte parti in textul ebraic al Vechiului Testament. Un cercetator al Bibliei spune ca in versiunea engleza KJ „yom” este folosit de 1181 de ori ca “zi”, de 67 de ori ca “timp”, de 30 de ori ca “astazi”, de 18 ori ca “vesnic”, de 10 ori ca “fara incetare”, de 6 ori ca “varsta”, de 4 ori ca “viata” şi de 2 ori ca “perpetuu”. Aceasta multiplicitate de sensuri in folosirea cuvantului „yom” i-a determinat pe unii cercetatori biblici sa traga concluzia ca nu exista nici o cale de a stabili cat de lunga se vrea a fi inteleasa perioada de timp din descrierea creatiunii din Geneza, in momentul in care se afirma ca seara si dimineata erau o “zi”.

Totusi, situatia nu este nicidecum atat de neclara. O cercetare ingrijita a manuscriselor biblice descopera faptul ca in orice imprejurare in care „yom” este insotit de un numar definit folosit ca adjectiv, se indica o zi de douazeci si patru de ore. Gasim ca acesta este cazul fie ca este a doua „yom” a sarbatorii, a treia „yom” a calatoriei, a sasea „yom” a saptamanii, a saptesprezecea „yom” a lunii si asa mai departe. Aplicand aceasta intrebuintare la problema ce ne sta in fata, gasim ca se foloseste un numar definit pe langa fiecare din aceste perioade de timp, de la ziua intai, pana la a saptea inclusiv, de exemplu “ziua intai” (Geneza 1,5), “ziua a sasea” (v.31).

Acest fapt ne lasa cu o singura concluzie valida: zilele creatiunii au fost zile solare de 24 de ore. Din punctul de vedere al intrebuintarii in limba ebraica nu este absolut nici o justificare pentru sustinerea evolutionismului teist ca zilele saptamanii creatiunii au fost perioade de timp geologic, fiecare de cate 20 de milioane de ani sau mai mult.

Un alt lucru important pe care trebuie sa-l pastram in minte atunci cand cautam sa precizam lungimea zilelor saptamanii creatiunii este marturia scriitorilor dictionarelor ebraice cunoscute, de exemplu, cel al lui Buhl, al lui Koenig si al lui Brown, Driver si Briggs, cu privire la intelesul lui „yom” cand este folosit pentru a indica zilele saptamanii creatiunii. Aceste surse nu stiu nimic despre notiunea ca „yom” inseamna o perioada nedefinita de timp. August Dillmann, in lucrarea lui „Die Genesis”, face urmatoarea remarca: “Rationamentele prezentate de scriitori vechi si moderni pentru a face ca aceste zile sa fie perioade mai lungi de timp sunt necorespunzatoare“. John Skinner, in lucrarea „International Critical Commentary” (Geneza) spune: “Interpretarea lui „yom” ca eon, o resursa favorita a celor care armonizeaza stiinta si revelatia, este opusa sensului clar al pasajului si nu are nici o baza de garantie in uzul ebraic” (vol. 1, p. 21).

O alta cheie pentru lungimea acestor zile, care nu trebuie sa fie trecuta cu vederea, este faptul ca ultimele trei zile erau clar controlate de soare si toate trei sunt descrise in aceiasi termeni folositi pentru a indica natura si durata zilelor anterioare. Cercetatorul atent va vedea in faptul acesta o dovada ca zilele saptamanii creatiunii sunt la fel in lungime si in natura si au fost zilele obisnuite de 24 de ore pe care le experimentam si noi acum.

De asemenea, cuvintele folosite in naratiune indica scurtimea timpului de care este vorba. In cazul luminii este folosit un imperativ viguros al verbului „hayah”, “a deveni, a se face”. “Sa se faca lumina!” Si raportul este “Si s-a facut lumina.” A fost un raspuns instantaneu la porunca. In a treia zi a fost o porunca data pamantului care spunea literal: “Pamantule, fa sa incolteasca lastari!” Si raportul arata ca imediat pamantul a făcut sa “apara” plante. In ce priveste animalele de apa, porunca a fost: “Apa, misuna de misunatoare!” iar rezultatul, dupa cate se pare imediat, a fost ca au aparut formele zburatoare si animalele de apa in toata diversitatea lor de modele. In ziua a sasea, porunca a fost: “Pamantule, fa sa apara tot felul de animale de uscat!” Si imediat s-au aratat tot felul de animale de uscat. In zadar cauta cercetatorul prin raport sa vada vreo indicatie a amestecului unor vaste intinderi de timp. Insa istoria simpla este ca, instantaneu, dupa porunca, plantele au aparut in toata diversitatea lor, de la pomul in floare, pana la cele mai modeste plante, iar animalele au aparut in toate tipurile lor fundamentale intr-o clipa.

O altă dovada interna pentru literalitatea acestor zile este furnizata de faptul ca fiecare zi se termina cu expresia: “A fost seara… a fost dimineata.” Fiecare zi a constat din doua parti aproape egale, partea intunecata si partea luminata. Este imposibil de a impaca faptul ca fiecare perioada a saptamanii creatiunii a fost divizata intr-o jumatate de lumina si jumatate de intuneric, cu ideea ca fiecare din aceste perioade era in lungime de milioane de ani. Aceasta desemnare a zilelor este in exacta conformitate cu metoda de inregistrare a timpului in perioada mozaica. Seara si dimineata constituiau o perioada de 24 de ore. Daca afirmam ca fiecare zi a saptamanii creatiunii a fost o perioada geologica, incepand din a treia zi, cadem in dificultatea de a explica cum puteau plantele verzi sa traiasca in decursul jumatatii intunecate a zilei mentionate in ultimul paragraf. Presupusele perioade geologice variau in lungime de la 20 la 100 de milioane de ani fiecare. Declaratia Genezei arata ca fiecare zi consta dintr-o seara si o dimineata, deci, daca zilele acestea erau perioade geologice, ar fi cel puţin 10 milioane de ani de intuneric care ar veni asupra acestor plante dupa aparitia lor pe pamant.

Potrivit cu Raportul Divin, plantele acestea au rezistat in toata diversitatea, complexitatea si perfectiunea lor, fiecare reproducandu-se după soiul sau. Sa ne inchipuim atunci ca 10 milioane de ani de intuneric se abat asupra lor. Cat din acea placuta verdeata ar mai ramane pana la aparitia luminii celei de-a patra zile?

Plantele verzi sunt cu totul neinstare sa se mentina vii in intuneric continuu. In decurs de zile, hrana din corpurile lor este consumata si moartea urmeaza repede din cauza inabilitătii de a obtine hrana din sol. Pigmentul clorofilian, de insemnatate vitala in ce priveste fabricarea hranei de catre plantele verzi, s-ar descompune repede din lipsa luminii si, cel putin dupa ce cateva luni din aceste 10 milioane de ani de intuneric, ar fi murit orice planta verde. Desigur, faptul ca plantele verzi au aparut in a treia zi si au trait tot timpul prin saptamana creatiunii, furnizand hrana pentru animale, arata din nou ca aceste zile au fost literale, solare.

O alta dovada interna ca aceste zile erau zile solare este furnizata de declaratia ca in a treia zi toate felurile de plante care fac flori au aparut pe pamant o data cu formele mai simple. Acelasi raport declara ca primele animale nu au fost facute inainte de ziua a cincia, si totusi este o chestiune de observatie obisnuita ca un mare numar de plante care infloresc sunt cu totul dependente de insecte in ce priveste transportul polenului.

Pe vremea cand trifoiul rosu a fost introdus in Australia, pe continentul acela nu erau bondari. A crescut un trifoi foarte frumos din samanta importata din Anglia, insa cand plantatorii au cautat seminte in gamaliile trifoiului, nu au gasit niciuna. Plantele din samanta importata au murit dupa al doilea an, si nici una nu a trait mai mult de cativa ani. Plantatorii acestia si-au rezolvat problema in cele din urma importand bondari. Indata ce acesti bondari au lucrat in ogoare, a fost belsug de seminte pentru a inlocui acele plante care mureau de batranete.

Aceasta interdependenta generala din natura dintre plantele purtatoare de flori si animale a existat evident de la saptamana creatiunii, si din nou se descopera faptul ca zilele acestei saptamani au fost zile de 24 de ore. Daca ar fi fost perioade geologice, toate acele plante care erau dependente de animale ar fi disparut de pe pamant cu milioane de ani inainte ca sa fi aparut polenizatorii.

Si iarasi, daca aceste zile ar fi fost perioade geologice, atunci omul ar fi fost creat in a sasea perioada de felul acesta. Chiar daca ar fi pacatuit si ar fi murit chiar in prima zi dupa saptamana creatiunii, el ar fi trăit in decursul perioadei a saptea si, in felul acesta, ar fi fost in varsta de cel putin 10 milioane de ani. Dar raportul din Geneza 5,5 spune ca Adam a trăit 930 de ani.

Ca o indicatie finala ca aceste zile au fost zile literale este porunca Sabatului. Raportul spune ca in perioada a saptea a saptamanii creatiunii Creatorul S-a odihnit si apoi a binecuvantat ziua si a pus-o deoparte ca un memorial sacru al lucrarii celorlalte sase zile. Desi autorul Genezei nu spune ca ziua a saptea a fost demarcata de seara si de dimineata, totusi durata ei este clar aratata de folosirea cuvintelor “ziua a saptea“, care, potrivit cu felul ebraic de folosire a cuvantului „yom” cu un numar definit asa cum a fost aratat mai sus, se refera la o zi solara. Daca primele zile ar fi fost perioade geologice si ziua a saptea ar fi fost o zi solara, dupa cum Insusi Dumnezeu afirma in Levitic 23,32 ca este, Creatorul i-ar fi poruncit omului sa faca lucrul cel mai lipsit de logica de a tine o zi de 24 de ore ca monument memorial al perioadelor mult mai lungi decat 24 de ore (vezi Exod 20,11).

Declaratia din porunca a patra este ca “in sase zile Domnul a facut cerul si pamantul, marea si tot ce este in ele si S-a odihnit in ziua a saptea”. Frumoasa armonie si consecventa a unui Sabat de 24 de ore pentru a comemora o perioada de 24 de ore literale, sunt distruse daca spunem ca zilele acestei saptamani nu erau zile de 24 de ore..

Se pare ca, daca intentionam sa acceptam raportul creatiunii din Geneza, va trebui sa vedem creatia ca un act miraculos al lui Dumnezeu, indeplinit in sase zile literale.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania