Sunt acordurile internationale suficient de clare pentru a facilita existenta libertatii religioase?

Sunt acordurile internationale suficient de clare pentru a facilita existenta libertatii religioase?

Da, sunt. Problema apare atunci când nu sunt aplicate. Ce se întâmplă în acest caz? Aceasta este marea întrebare! De exemplu, Iranul poate persecuta credincioşii Baha’i iar Sudanul pe creştini. Ca urmare a acestor acţiuni au asemenea ţări probleme serioase? Şi-au întrerupt ţările occidentale sau alte ţări care au semnat şi susţin aceste acorduri relaţiile cu ţările care nu acordă deloc libertate religioasă?
În cadrul Naţiunilor Unite, ţările membre care au încălcat drepturile omului şi libertatea religioasă sunt ostracizate sau penalizate? Desigur că acestea sunt menţionate ca fiind deficitare şi imaginea lor este pătată, dar este acest lucru suficient? În ciuda acestora, legile există, iar ţările care le încalcă trebuie să explice motivele pentru care au procedat astfel.
Există patru categorii de acorduri internaţionale:
1    Tratate
2    Declaraţii
3    Interpretări experte ale tratatelor
4    Angajamente politice reciproce
1. Tratate
Punctul de referinţă îl constituie Convenţia Internaţională privind Drepturile Civile şi Politice (CIDCP) din 1966. Majoritatea ţărilor, inclusiv Statele Unite, au ratificat convenţia obligându-se în acest fel s-o pună în aplicare. În plus, există tratate regionale precum Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia Americană a Drepturilor Omului şi Carta Africană a Drepturilor Omului şi Popoarelor.
Deosebit de importantă pentru noi este Convenţia UNESCO împotriva discriminării în învăţământ. Articolul 1 poate fi aplicat în problemele legate de Sabat. Articolul 5 se referă la rolul şi autoritatea părinţilor. Convenţia drepturilor copilului (Articolele 1 şi 4) confirmă Convenţia UNESCO privind discriminarea în învăţământ.
2. Declaraţii
Declaraţiile nu sunt ratificate de state, însă ele constituie un “obicei internaţional al pământului”. Bineînţeles că Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este cea mai cunoscută şi respectată declaraţie. Dar nu uitaţi “Declaraţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare pe motive de religie sau credinţă”. A fost adoptată în unanimitate, adică fără vot, pe 25 noiembrie 1981. Articolul 6, Secţiunea (h) include dreptul de a păzi o zi de odihnă conform preceptelor propriei religii. Adventiştii, în mod special Dr. Gianfranco Rossi, au avut o contribuţie deosebită la aceasta.
3. Interpretări experte ale tratatelor
Acestea sunt comentarii oficiale ale textului. Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a elaborat un document foarte important privind articolul 18 din CIDCP. În Comentarii Generale 22 (48), primul paragraf, citim: “Caracteristica principală a acestor libertăţi (de gândire, de conştiinţă şi religioasă) este reflectată şi de faptul că această prevedere nu poate fi încălcată nici chiar în situaţii de urgenţă publică, aşa cum este declarat în Articolul 4(2) al Convenţiei” (Religia şi drepturile omului: Documente fundamentale, Universitatea Columbia, 1998, p.92). Acelaşi comitet a declarat de asemenea că dreptul de a avea o “religie la alegere” implică dreptul de schimbare a  religiei.
4. Angajamente politice reciproce
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) demonstrează o voinţă politică dintre cele mai ferme în domeniul libertăţii religioase şi a drepturilor omului. Articolul 16 din Declaraţia Finală de la Viena din 1989 se referă la libertatea religioasă. Statele Unite este membru OSCE alături de alte 53 de ţări. Libertatea religioasă este menţionată şi în multe alte documente oficiale. Nu suntem lipsiţi de sprijin în eforturile noastre de a apăra acest măreţ şi esenţial principiu.
Declaraţia de la Cairo privind Drepturile Omului în cadrul Islamului, adoptată şi dată publicităţii la cea de-a Nouăsprezecea Conferinţă Islamică a Miniştrilor de Externe care a avut loc la Cairo pe 5 august 1990, include o manieră proprie de tratare a libertăţii religioase. Articolul 10 este interesant de citit: “Islamul este religia nepervertită. Este interzisă exercitarea oricărei forme de constrângere asupra omului sau de a exploata sărăcia sau ignoranţa sa cu scopul de a-l converti la o altă religie sau la ateism” (Ibid., p.87).
NOTA:
Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.
 Sursa: www.adventist.ro