Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

1. “CE VREI SA-TI FAC?” – Fata in fata cu intrebarile lui Dumnezeu – autor Lori Balogh

Scris la: 15 februarie 2010

“CE VREI SA-TI FAC ?”

- FATA IN FATA CU INTREBARILE LUI DUMNEZEU -

Va este teama de intrebari ? Marturisesc ca uneori imi este teama de ele. De cele mai multe ori este o teama inexplicabila , dar reala…

Traind intr-o lume din ce in ce mai corupta, suntem confruntati zilnic cu situatia de a raspunde intrebarilor puse de semenii nostri. Multe dintre ele sunt rau-intentionate, cautand sa ne puna in situatii dificile, fara iesire…Altele incearca sa ne determine sa scoatem la lumina lucruri intime pe care nu am dori sa le afle nimeni. Altele sunt din categoria intrebarilor incuietoare sau indiscrete ce urmaresc sa ne pateze imaginea… Cum sa nu ne temem atunci de ele ?

Dar ce se intampla cand intrebarile ne sunt puse nu de omul limitat , care nu are acces in universul nostru intim, ci de Insusi Dumnezeu, in fata caruia inima noastra este deschisa ca o carte ?

In Evanghelii gasim o multime de intrebari ale Mantuitorului puse unor oameni diferiti , in situatii diferite. Dar, spre deosebire de oameni, ale caror intrebari ascund ceea ce poate fi mai urat si mai respingator in natura umana, in cazul lui Iisus, acestea sunt asemenea unor carlige care au menirea sa scoata ceea ce este  mai bun in fiinta umana.

Unele intrebari ale lui Iisus par, la prima vedere, total deplasate si absurde. Va aduceti aminte, desigur, de scena descrisa in Ioan cap. 5, in care ne este relatata vindecarea paraliticului de 38 ani la scaldatoarea din Betsaida. Va reamintiti intrebarea pe care Mantuitorul i-o adreseaza nefericitului paralitic ? Bietul om astepta minunea de a putea sa coboare primul in apa pentru a fi vindecat, conform folclorului care circula in acea vreme. Era singur  ( cine stie de cata vreme ! ) pe patul sau facut dintr-o rogojina, traind din mila trecatorilor, dar sperand ca intr-o zi va rasari soarele si pe ulita lui.

Si ziua mult asteptata a sosit…Ridicandu-si privirea de la rogojina sa uzata, paraliticul zareste un chip luminos privindu-l cu insistenta. Era Iisus in persoana…Apoi aude o intrebare al carui destinatar era chiar el:  “Vrei sa te faci sanatos ?” ( Ioan 5, 6 )

Ce intrebare mai este si asta ? De ce se afla paraliticul in pridvoarele scaldatorii din Betesda ? Nu pentru a-si recapata sanatatea? Daca as fi fost eu in locul bietului om, probabil ca I-as fi raspuns Celui din fata mea pe un ton cat se poate de suparat: “Ce intrebare absurda ! Dar de ce crezi ca ma aflu aici ? “

Cu toate acestea, Domnul stie de ce ii pune omului o asemenea intrebare. Cel putin doua motive stau la originea ei:

1) Dumnezeu nici nu vindeca, nici nu mantuieste pe cineva fara voia lui.

In calitate de Stapan absolut al Universului pe care l-a creat, Dumnezeu este garantul deplinei libertati de alegere, principiu pe care El Insusi il respecta.

Vorbindu-i despre mantuire unei persoane apropiate, am avut neplacuta surpriza sa aud o replica cutremuratoare: “ Si daca eu nu vreau sa fiu mantuit !?” La o astfel de replica nu exista decat un singur raspuns: Daca nu vrei sa fii mantuit, Dumnezeu nu te va mantui cu forta. El nu va forta pe nimeni sa stea in prezenta Sa o vesnicie, daca nu doreste acest lucru. El nu va da cu sila viata vesnica unui om care prefera sa moara pentru vesnicie. El nu va obliga pe nimeni sa guste bucuriile ceresti , daca acel om alege sa fie hrana pentru viermi, disparand pentru totdeauna din Univers.

Desigur, Dumnezeu nu va renunta usor la acel om. Dragostea Sa Il va determina  sa apeleze la orice mijloc ( moral ! ) care sa-l convinga sa faca alegerea cea buna. Care parinte nu ar proceda asa cu propriul copil ?

Asadar, Dumnezeu nici nu vindeca, nici nu mantuieste pe nimeni daca nu se doreste acest lucru.

2) Exista, intr-adevar, oameni care nu doresc sa fie vindecati.

Poate ca va este greu sa credeti, dar va asigur ca asa este. Nici eu nu am crezut ca exista astfel de oameni pana ce nu mi s-a dat sa-i intalnesc pe unii dintre ei in timpul unei sederi indelungate in spital. Am vazut pacienti grav bolnavi care aruncau medicamentele la toaleta. Cauza ? Nu doreau sa se vindece. Daca s-ar fi vindecat, ar fi fost externati mai repede. Insa ei nu aveau casa, nu se puteau bucura de o hrana calda…Preferau sa ramana bolnavi intr-un spital ce le oferea temporar un minimum de conditii decente de viata, decat sa se insanatoseasca si sa duca lipsa de cele mai elementare lucruri.

Doriti si alte argumente in sprijinul afirmatiei de mai sus ? L-am intrebat odata pe un var (medic ) bolnav de cancer , aflat pe patul de moarte, daca doreste sa ne rugam si sa postim pentru vindecarea lui. Raspunsul lui m-a uimit: “Nu ! Eu sunt impacat cu Dumnezeu. M-am saturat de viata asta si nu mai vreau sa cad in lupta cu ispita.

Asadar, exista oameni care, din diferite motive, nu doresc sa fie vindecati. Vi se mai pare acum absurda intrebarea Mantuitorului: “Vrei sa te faci sanatos ?”

Insa nu la intrebarea aceasta doresc sa ma opresc acum, ci la o alte trei intrebari pe care le regasim in tot atatea pasaje biblice. Este vorba de trei imprejurari in care Domnul pune intrebari diferite, dar care, in esenta, reprezinta una singura: “Ce vrei sa fac pentru tine ?” Va propun o scurta analiza a celor trei imprejurari.

1) Matei 20, 20-21: “Ce vrei ?”

In prima din aceste imprejurari, o femeie ( mama  fiilor lui Zebedei ) poate fi vazuta inchinandu-se la picioarele lui Iisus. Totul din expresia chipului ei dovedeste ca doreste cu ardoare un anumit lucru de la Mantuitorul. Cererea ei se afla pe buze, dar nu indrazneste  sa-si ia zborul…

“Ce vrei?”- o intreaba Iisus. De ce o intreaba El pe femeie asa ceva din moment ce stie prea bine ce se afla in inima ei ? De ce ne cere Dumnezeu sa ne rugam si sa-I cerem ce dorim, din moment ce El ne cunoaste toate gandurile, toate aspiratiile si toate dorintele ?

Somata atat de direct sa dea un raspuns, femeia spune ce doreste…

Ce obraznicie ! Ce tupeu ! – am spune noi, punand eticheta imediat. Era intr-adevar vorba de o ambitie- o ambitie de mama care dorea binele suprem copiilor sai. Iisus nu o apostrofeaza… O mustra fin, dar nu o lasa fara speranta.  De ce ? Pentru ca El vede dincolo de aparenta ambitie a femeii , dorinta fierbinte de a fi cat mai aproape de Dumnezeu si de a-I sluji. Iisus apreciaza motivatia femeii si a fiilor ei, de aceea nu-i respinge . Insa ceea ce doreste El sa-I invete este ca inaintea slavei se afla crucea si ca ei aveau sa bea acelasi pahar al suferintei ca si Domnul lor.

Istoria consemneaza faptul ca cei doi fii ai femeii ( fiii lui Zebedei: Iacov si Ioan ) au baut paharul suferintei pana la capat, devenind vrednici sa stea langa tronul Mantuitorului la revenirea Sa in slava.

Intrebarea Mantuitorului pusa femeii urmareste sa clarifice un lucru important: “ Uite – pare sa spuna Iisus – tu ceri lucrul acesta de la Mine si Eu sunt dispus sa vi-l ofer. Sunteti insa dispusi sa primiti impreuna cu lucrul dorit si altceva, despre care Eu stiu ca va este de folos pentru mantuire ? Sunteti dispusi ca, impreuna cu binecuvantarea pe care o cereti, sa primiti si incercari, suferinte si dureri care va vor intari in credinta si va vor apropia de Mine ?

Viata dovedeste cu prisosinta ca , de cele mai multe ori, noi cerem doar slava, fara cruce…Suntem ca niste copii rasfatati care pretind cat mai multe privilegii de la parintii lor, fara ca sa faca ceva pentru ei. Unul din adevarurile pe care Iisus S-a straduit sa-l imprime in mintea “rasfatata” a urmasilor Sai este acela ca “in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri.”

( Faptele Apostolilor 14, 22 up. ) si ca aceia care au sacrificat pentru Evanghelie vor primi in veacul acesta “de o suta de ori mai mult: case, frati, surori, mame, copii si holde, impreuna cu prigoniri, iar in veacul viitor  viata vesnica.” ( Marcu 10, 29-30 ).

2) Matei 20, 29-32: “Ce vreti sa va fac ?”

In cel de-al doilea pasaj biblic, exista cateva lucruri demne de subliniat. Cei doi orbi din Ierihon striga cu toata puterea lor: “Ai mila de noi, Doamne ! “ Era aceasta o rugaciune buna ?

Da, era o rugaciune foarte buna, pentru ca niciodata Dumnezeu nu ramane indiferent fata de omul care, in disperarea sa, striga catre cer: “Ai mila de mine !” Aceasta scurta dar cuprinzatoare rugaciune dovedeste ca intregul edificiu pe care l-a construit omul cu privire la propria mantuire s-a prabusit in tarana, el ramanand gol, descoperit si fara sprijin. Singura lui speranta ramane harul si mila lui Dumnezeu…

Intr-adevar, rugaciunea celor doi orbi era foarte buna. De ce totusi Mantuitorul nu raspunde imediat acestei cereri ? De ce Iisus pune aceeasi intrebare, aparent absurda: “Ce vreti sa va fac ?” Nu era clar ce doreau cei doi orbi ?

Sunt cel putin trei lucruri importante pe care le invatam din acest pasaj:

1) Dumnezeu nu Se multumeste cu rugaciuni generale. “Doamne, ai mila de mine !” este o rugaciune generala. El doreste de la noi cereri concrete. De ce ? Pentru ca doar in felul acesta putem verifica implinirea unei rugaciuni si putem sa ne imbogatim cu experiente traite cu Dumnezeu, atat de importante pentru viata noastra de credinta.

Daca Ii cerem lui Dumnezeu doar lucruri generale ( “miluieste-ne, Doamne”, ca in  liturghia duminicala ) si El ne da o binecuvantare in urma acestei rugaciuni, este posibil ca acea binecuvantare sa o punem pe seama intamplarii, nu pe seama interventiei lui Dumnezeu in favoarea noastra.

De ce sa nu-I cerem Domnului lucruri cat se poate de concrete, de la cele mai marunte, pana la cele mai insemnate ? Unora le e teama sa nu-L oboseasca pe Tatal ceresc cu problemele lor marunte…Este doar o prejudecata. Tatal ceresc este interesat de tot ce priveste existenta noastra pana acolo incat Mantuitorul ne-a asigurat ca ”pana si perii din cap, toti va sunt numarati “ ( Matei 10, 30 )

Daca nu-I cerem lui Dumnezeu lucruri concrete, s-ar putea sa nu le primim niciodata, chiar daca El arde de dorinta sa ni le ofere. Nu intamplator Iisus ne invata: “Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide ! “ ( Matei 7, 7 )

2) “Gloata ii certa ( pe cei doi orbi ) sa taca”… Nu exista situatie in care, cerand ceva de la Dumnezeu, dorind sa faci ceva bun, alegandu-ti o tinta inalta, dorind sa fii mai aproape de Iisus,  sa  nu apara piedici. Satana are o lege de neschimbat: “Orice dorinta buna si orice fapta buna trebuie pedepsite “ . Cand ceri ceva de la Dumnezeu, Satana va trimite intotdeauna pe cineva care sa te descurajeze.

Un exemplu: Ana se roaga in Templu pentru ca Dumnezeu sa-i dea un copil. Pe cine a trimis Satana sa o descurajeze in timpul rugaciunii ? Chiar pe Eli, marele preot al Templului. Lectia pe care merita sa o retinem este aceea ca trebuie sa ne asteptam la piedici ori de cate ori dorim ceva bun in viata, dar niciodata nu trebuie sa renuntam la lupta.

Cei doi orbi cunosteau bine lectia aceasta. Desi multimea ii certa, impiedicandu-i in dorinta lor de a se apropia de Mantuitorul, “ei mai tare strigau: “Ai mila de noi!

3) Cel de-al treilea lucru important de retinut: Ce avem de gand sa facem cu lucrul pe care-l cerem de la Dumnezeu ?

Cei doi orbi cereau vindecare, dar ce doreau sa faca dupa primirea ei ? Am citit cu ani in urma o carte despre vindecarile spectaculoase facute de charismatica Catherine Cullman. Doream sa observ un singur lucru: ce faceau oamenii dupa ce erau “vindecati”. Am retinut  doua cazuri mai deosebite. Un tanar jucator de baschet , accidentat la un picior, a fost nevoit sa renunte la sportul preferat. Participand la o mare adunare de vindecari facute de cunoscuta Catherine Cullman,  tanarul a fost “vindecat”. Stiti care a fost prima lui grija dupa vindecare ? Sa reia antrenamentele la baschet.

Un al doilea caz pe care l-am retinut este al unui barbat grav bolnav, care, prezent la sedintele cunoscutei vindecatoare, a fost si el vindecat. Stiti care a fost prima lui grija dupa vindecare ? Inainte sa anunte familia de bucuria ca a redevenit sanatos, a inchiriat un camion si a cumparat mobila noua pentru casa. In toate cazurile, cei vindecati si-au reluat cursul obisnuit al vietii, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Oare aceasta e vointa lui Dumnezeu atunci cand intinde mana Sa binevoitoare asupra noastra, binecuvantandu-ne ?

Ce au facut cei doi orbi dupa ce Iisus le-a redat vederea ? “Indata orbii si-au recapatat vederea si au mers dupa Iisus.” ( Matei 20, 34 ) Viata lor s-a schimbat radical din acel moment, dedicand-o Celui care le redase una din cele mai mari bucurii umane: lumina ochilor.

Ramane deci intrebarea: Ce facem cu lucrul pe care il cerem de la Dumnezeu dupa ce El ni-l ofera ?

Dumnezeu e dispus sa implineasca toate cererile pe care I le aduc copiii Sai. Cu o conditie insa: sa nu fie cereri egoiste. Apostolul Iacov ne avertizeaza: “Nu aveti pentru ca nu cereti. Sau cereti si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.” ( Iacov 4, 2 up.-3 )

Cand omul vrea sa faca o schimbare radicala in viata sa , o schimbare in bine, Dumnezeu e dispus sa-i implineasca orice cerere, oricat de concreta ar fi aceasta. Am cunoscut un om care s-a intors din armata cu o jumatate de ficat. Era bolnav de ciroza si medicii nu-i dadeau prea multi ani de trait. Insa omul acesta dorea cu ardoare un lucru: sa intre in lucrarea lui Dumnezeu. S-a rugat in sensul acesta si Dumnezeu l-a ascultat. Desi era un bolnav incurabil, cu o speranta mica de viata, Dumnezeu i-a dat inca 40 de ani de viata pe care i-a folosit in lucrarea Sa.

Ramane deci intrebarea : “Ce vreti sa va fac ?” Iisus e dispus sa faca pentru noi ceea ce Ii cerem. Dar daca El ne va da ceea ce Ii cerem, ce vom face cu binecuvantarile primite ?

3) Ioan 1, 35-38: “Ce cautati ?”

Cei doi ucenici ai lui Ioan Botezatorul aveau ce sa ceara de la Iisus: plase noi de pescuit, o barca noua, o casa mai mare, o sanatate mai buna…La intrebarea Mantuitorului: ”Ce cautati ?”, ei nu amintesc nimic din toate acestea. Un singur lucru ii preocupa: “Rabi, unde locuiesti ?”

Nu, nu era vorba de o simpla curiozitate legata de adresa unde putea fi gasit Iisus. Pe oamenii acestia ii interesa cu adevarat unde locuia Iisus pentru ca doreau sa fie cu El, tanjeau dupa o comuniune mai deplina cu Mantuitorul lor.

Pe fiecare dintre noi, Iisus ne intreaba, asa cum i-a intrebat si pe contemporanii Sai: “Ce vrei sa-ti fac ? Ce binecuvantare doresti sa revars asupra ta? “

Nu, nu este ca in povestea cu pestisorul de aur in care omul trebuie sa spuna o dorinta oarecare! Mantuitorul este dispus sa ne dea tot ce Ii cerem cu credinta. Vrea cineva bani ? El e dispus sa-i ofere. Dar ce vei face cu ei dupa ce ii vei primi ? Vrea cineva sanatate ? El e Marele Vindecator gata oricand sa readuca izvorul vindecarii aproape de tine. Dar ce vei face cu sanatatea pe care o vei primi ? Care va fi cursul vietii tale de acum inainte ? Vrei sa fii un conducator ? Pentru El nu e o problema sa te inalte. Dar ce vei face cu puterea pe care o vei primi de la El ?

Acestea sunt doar cateva intrebari pe care ar trebui sa ni le punem inainte de a cere ceva lui Dumnezeu in rugaciune. Doar atunci vom fi siguri ca vom folosi binecuvantarile primite spre slava lui Dumnezeu.

Lori Balogh

www.loribalogh.ro