Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

10. IERT, DECI EXIST – autor Lori Balogh

Scris la: 24 martie 2010

IERT, DECI EXIST

– SPIRITUL IERTARII –

Viata este o permanenta lupta pentru implinirea unor nevoi fizice, materiale, sociale, intelectuale si spirituale. Din multimea acestora, una se evidentiaza in mod deosebit. Care credeti ca este cea mai mare nevoie a sufletului omenesc ? Ce ati dori cu ardoare daca v-ati afla la finalul vietii, stiind ca mai aveti doar cateva zile de trait ?

Am auzit de o situatie dramatica petrecuta intr-o familie crestina – familie in care, de-a lungul anilor de casnicie, nu au existat prea multe clipe de pace, armonie si fericire. Desi familia era binecuvantata cu copii, sotii nu s-au inteles . Desele sicanari, certuri, discutii si tensiuni au otravit atmosfera caminului in asa masura incat, dintr-un colt de paradis, el devenise un colt de iad.

Dupa multi ani de certuri si tensiuni, organismul femeii a cedat, imbolnavindu-se de o boala incurabila. Niciun tratament nu mai era eficient, lucrurile evoluand spre un deznodamant fatal. Apropiindu-se ceasul despartirii, desi numeroasele probleme legate de casa si copii erau inca nerezolvate, s-a intamplat un fapt cu totul neobisnuit: sotul s-a apropiat incet de patul muribundei, a luat mana palida si tremuranda a sotiei in propria sa mana, apoi i-a spus incet: “Te rog, iarta-ma.” Sotia, cu un glas stins, i-a raspuns la randul ei: “Si tu pe mine”… A urmat o mangaiere, apoi femeia s-a stins…

Repet intrebarea: Care este cea mai mare nevoie a sufletului omenesc ? De ce are nevoie urgenta inima apasata de greaua povara a pacatului ? Exista un singur raspuns: de iertare, de eliberarea constiintei.

Cand cineva moare, toti cunoscutii si apropiatii lui rostesc, asemenea unei formule magice: “Dumnezeu sa-l ierte!” Exista in constiinta tuturor oamenilor, chiar si a acelora ca nu-L cunosc inca pe Dumnezeu, ideea ca omul are nevoie de iertarea divina. Oricat de moral si de apreciat ar fi fost acel om in timpul vietii, in fata dreptatii divine el tot un biet pacatos ramane. Si aceasta in ciuda unor incercari ( intr-o oarecare masura reusite, de altfel ! ) ale lui Satana de a masca problema pacatului si de a abate atentia omului de la cea mai mare nevoie a sa.

Psihologia moderna urmareste cu tenacitate sa-l elibereze pe omul modern de complexul vinovatiei datorat pacatului. Pe de alta parte, evolutionismul loveste direct in esenta Evangheliei: daca omul nu este altceva decat un animal evoluat, atunci dispare notiunea de pacat ( animalele nu pacatuiesc, nu-i asa ? ). Disparand notiunea de pacat, dispare si notiunea de vinovatie. Iar daca nu exista pacat si vinovatie, omul nu mai are nevoie de iertare, de Dumnezeu, de pocainta, de religie…

Si totusi, omul secolului al 21-lea  are aceeasi nevoie de iertare si de eliberarea constiintei ca si inaintasii lui din secolele si mileniile trecute. Confortul adus de tehnologiile moderne nu a schimbat cu nimic esenta naturii umane care, dupa Scripturi, este pacatoasa ( vezi Romani 3, 23; 1 Imparati 8, 46 pp.).

Sa incercam sa gasim un raspuns rezonabil la cateva intrebari concrete legate de nevoia stringenta a omului de a fi iertat si de a-si linisti constiinta.

1) Cat este dispus Dumnezeu sa ierte omului pacatos ? Exista o limita ?

Intr-un numar al revistei “Semnele Timpului” din anul 1980, a fost publicat un articol despre marii criminali de razboi judecati in procesul de la Nurnberg. Inainte de executarea sentintei capitale, pastorul protestant Henri Gereke le-a facut acestora mai multe vizite. Unii dintre condamnati l-au refuzat in mod constant, insa 15 dintre ei au acceptat vizita. A urmat o serie de inatalniri in cadrul carora pastorul le-a predicat Evanghelia. Sunt deosebit de remarcabile cateva declaratii ale unora dintre condamnatii care au primit Evanghelia in ultimele clipe de viata:

Fritz Zankel, fost ministru al muncii in cel de-al treilea Reich, i-a spus lui Gereke, atunci cand acesta a intrat in celula sa: “Dumnezeu e milos si cu un pacatos ca mine.” Apoi si-a marturisit pacatele…Pastorul a confirmat ca Fritz Zankel devenise un om cu totul nou…

Wilhelm Keitel, seful inaltului comandament al armatei, citea Biblia cand pastorul Gereke l-a vizitat in celula sa. Apoi, adresandu-se acestuia, i-a spus: “Eu stiu din aceasta carte ca Dumnezeu poate iubi si un pacatos ca mine”. Ridicandu-si mainile spre cer, condamnatul i-a cerut iertare lui Dumnezeu pentru tot ce facuse. Ajuns pe esafod, Wilhelm Keitel a spus plin de incredere: “Sa fie Christos Salvatorul meu si sa ramana in mine tot timpul !

Hans Frank, un ideolog al razboiului, a recunoscut totul in boxa acuzatilor, afirmand: “Dreptatea vesnica alui Dumnezeu e cea in care ma incredintez plin de incredere. Il rog pe Bunul Dumnezeu sa ma primeasca si pe mine.

Von Ribentrop, fost ministru de externe al Germaniei naziste, de la o atitudine rece in primele ocazii, a inceput sa se deschida in fata soliei Evangheliei. Dupa mai multe intalniri cu pastorul Gereke, pe esafod i-a spus acestuia: “Ne vom revedea .“

Asadar, cat poate ierta Dumnezeu ? Nici nu ne putem imagina cat de mult… Preotul Galeriu afirma intr-o emisiune televizata ca “nu poate omul pacatui atat cat poate Dumnezeu ierta.” Exemplul talharului pocait in ceasul al 12-lea al vietii sale este doar un exemplu palid cu privire la capacitatea lui Dumnezeu de a ne ierta. Criminalii condamnati in procesul de la Nurnberg nu erau criminali de rand. Ei aveau pe constiinta milioane de victime: erau criminali de razboi…Dintre toate inventiile diavolului, razboiul este capodopera raului, caci el insumeaza tot ce poate fi mai rau in lume: crime, violente, foamete, violuri, deportari, dezastre, criza economica etc. Cu toate acestea, Dumnezeu e dispus sa-i ierte si pe astfel de criminali…

Se indoieste cineva de acest lucru ? Il invit sa-si reaminteasca promisiunea facuta de Insusi Mantuitorul: “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afara.” ( Ioan  6, 37 ). Daca in Biblie ar exista doar acest singur verset, ar fi suficient sa intelegem ca Dumnezeu poate si vrea sa-l ierte pe omul pacatos. Daca Dumnezeu poate ierta orice pacat, daca El vrea si doreste sa o faca, atunci de ce atatia oameni duc in mormant povara imensa a vinovatiei lor ? Pentru ca promisiunea Mantuitorului ne vorbeste si despre o conditie a acordarii iertarii, conditie peste care Dumnezeu nu poate trece: “pe cel ce vine la Mine…”

Ce se intampla cand omul nu vine la Christos cu povara vinovatiei lui, ci fuge de El ? Dumnezeu ramane cu darul iertarii in mana…Daca exista o limita a iertarii, aceasta nu se afla la Dumnezeu, ci la om, in propria lui vointa si alegere. Ascultati cu cata durere trebuie sa constate Dumnezeu faptul ca cel ce intoarce spatele iertarii este chiar cel ce are cea mai mare nevoie de ea:

“Pieirea ta, Israele, este ca ai fost impotriva Mea, impotriva Celui ce te putea ajuta.” ( Osea 13, 9 )

Asadar, daca in final vor fi oameni neiertati si nemantuiti, aceasta se va intampla nu pentru ca Dumnezeu nu a vrut sa-i ierte, ci pentru ca ei nu au vrut sa vina la El pentru a primi darul iertarii.

2) Cum il priveste Dumnezeu pe omul care nu vrea sa-l ierte pe semenul sau gresit ?

In Geneza 50, 15-21, ne este relatata o scena impresionanta. Dupa moartea lui Iacov, fratii lui Iosif se tem ca acesta , neimpiedicat acum de prezenta tatalui lor, se va razbuna pe ei pentru gestul lor incalificabil de a-l vinde ca rob. Cu o teama aparent justificata, ei se apropie de Iosif, transmitandu-i un mesaj din partea lui Iacov: “Oh, iarta nelegiuirea fratilor tai si pacatul lor, caci ti-au facut rau. Iarta acum pacatul robilor Dumnezeului tatalui tau!” ( vers. 17 ). Apoi, fratii lui Iosif se arunca cu fata la pamant inaintea lui, implorand mila si iertarea lui. In mod neasteptat pentru ei, Iosif incepe sa planga, spunandu-le: “ Fiti fara teama, caci sunt eu oare in locul lui Dumnezeu ?” ( vers. 19 )

Cuvintele nobilului Iosif scot in evidenta un mare adevar: cel care nu iarta, cel care isi cauta singur dreptatea, cel ce il judeca pe semenul sau, in realitate se aseaza in locul lui Dumnezeu. Stim cu totii cine a fost prima fiinta care a incercat sa se aseze in locul lui Dumnezeu: Lucifer. Un simplu rationament sub forma unei intrebari: Ai cui copii sunt cei neiertatori, cei care isi cauta dreptatea personala, cei razbunatori si care isi judeca semenii ? Raspunsul e cutremurator…In acelasi timp e uimitor sa constatam cat de departe tinteste lipsa milei si a spiritului iertarii in viata unui om…

Va invit sa mai zabovim cateva clipe asupra acestor scene din istoria veche pentru a gasi raspunsul la alte doua posibile intrebari:

3) Care este pretul iertarii ? Costa ea ceva ?

4) Cine plateste pretul: cel care iarta sau cel iertat ?

Priviti la drama pe care a trait-o Iosif ! Vandut de proprii sai frati pentru doar 20 de arginti, dupa ce petrece 13 ani in inchisorile Egiptului ( nu pentru vreo nelegiuire, ci tocmai pentru ca a dorit sa ramana curat ), Iosif ajunge, calauzit de Providenta divina, primul ministru al Egiptului. In aceasta noua calitate, Iosif se reintalneste cu fratii sai vanzatori dupa 13 ani de suferinte si umiliri. Intalnirea are loc in conditii cu totul speciale: Iosif-mare demnitar al celui mai puternic stat din zona si fratii sai-niste pastori itineranti si umili.

Incercati sa va imaginati scena primei intalniri ! Oare Iosif nu avea si el fire pamanteasca ? Nu era si el construit din acelasi “material” ca orice om ? Oare nu era ispitit sa le reproseze fratilor sai: “ Aha ! Acum ati cazut in mainile mele, ca pasarea in lat. Dumnezeu v-a dat in mainile mele si El imi face astazi dreptate. Am pierdut cei mai frumosi ani ai tineretii mele in inchisoare din cauza voastra. Va aduceti aminte de visele mele de care radeati si pentru care m-ati urat pana la moarte ? Iata ca ele se implinesc acum, sub ochii vostri ! In genunchi, nenorocitilor ! Acum trebuie sa platiti ! Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte !”

Oare in inima lui Iosif nu se ducea lupta intre indemnurile firii lui pamantesti, care cereau dreptate, si cele ale Duhului Sfant, care cereau mila si iertare ? Cu siguranta ! Iosif era supus acelorasi slabiciuni ca si noi. Ispita revansei era cat se poate de puternica iar eul cerea razbunare. Cu toate acestea, Iosif isi iarta fratii…Si o face din toata inima…Dar pentru ca sa ierte, Iosif trebuie sa plateasca scump. Stiti care era pretul ? Rastignirea eului – cel mai mare pret pe care-l poate plati cineva. Viata demonstreaza ca un om suporta mai usor pierderea unor lucruri materiale decat ca eul sau sa fie calcat in picioare.

Vedeti ? Acesta e pretul iertarii pe care l-a platit Iosif si pe care trebuie sa-l plateasca orice om care poate si vrea sa-si ierte semenul gresit.

Dar cel care are nevoie de iertare nu are si el un pret de platit ? Desigur ! Si pretul este acelasi: rastignirea eului. Cine poate spune ca e usor sa-ti ceri iertare ? Cui ii este la indemana sa recunoasca faptul ca el nu e “sfantul” acela din rama si ca in caracterul sau sunt si umbre, sunt si defecte, sunt si slabiciuni ? Cui ii face placere sa recunoasca aceste realitati ? Nimanui ! Nu ! Nu e deloc usor sa-ti ceri iertare. Pentru ca sa o poti face, trebuie mai intai sa-ti rastignesti eul…Or lucrul acesta reprezinta, pentru omul pacatos, un pret urias…

Fratii lui Iosif puteau gandi in felul urmator: “Cum ? Noi, fratii mai mari, sa ne cerem iertare de la fratele nostru mai mic ? El este unul , iar noi suntem atatia…O fi el demnitar in Egipt, dar tot evreu ca si noi este in cele din urma. Iosif e “bobocul” familiei…Noi sa ne cerem iertare de la el ? Niciodata ! “

Oare intre noi nu apar situatii asemanatoare ? Biserica e o mare familie in care , adesea, ne gresim unul altuia. Cand se pune insa problema iertarii, apar justificarile de genul:

1) Diferente de sex: “Eu, barbat, sa-mi cer iertare de la o femeie ? “ Sau invers…

2) Diferente de varsta: “Eu sunt mai in varsta decat el. Sa-mi cer iertare de la el, care poate sa-mi fie copil ?

3) Diferente de pozitie sociala si de pregatire intelectuala: “Eu, care am doua facultati, sa-mi cer iertare de la un muncitor umil ca el ? “

4) Diferente de pozitie in biserica: “Eu , care slujesc in aceasta biserica de atatia zeci de ani, sa-mi cer iertare de la el, care se juca in nisip cand eu lucram pentru Domnul ?”

Da, iertarea costa ! Il costa atat pe cel care iarta, cat si pe cel  care are nevoie de iertare . Dar oare nu merita sa fie platit acest pret ? Pe Dumnezeu cat L-a costat iertarea pe care e gata oricand sa ne-o ofere ?

Daca iertarea costa atat de mult, cu mult mai mult costa lipsa ei ! Acolo unde nu exista iertare, foarte curand vedem consecintele: lupte interminabile, tensiuni, certuri, revanse, comitete, vizite, inimi ranite, lacrimi, dezbinari, pierderea credintei, intarzierea misiunii bisericii, intarzierea revenirii Mantuitorului si, in final, ranirea inimii lui Dumnezeu… Nu e suficient pentru ca sa ne convingem ca pretul lipsei iertarii este mult mai mare decat cel al iertarii ?

Stiti care e cel mai mare pret pe care-l vor plati atat cei ce refuza sa ierte, cat si cei care refuza sa-si ceara iertare ? Acei oameni nu vor ajunge la “cunostinta mantuirii” ( Luca 1, 76-77 ). Unor astfel de asa-zisi crestini, Mantuitorul le va spune in ziua mantuirii: “Plecati de la Mine, caci nu va cunosc ! Eu am dat totul pentru a va putea ierta. Voi nu ati vrut sa sacrificati nimic pentru a va putea ierta unul pe altul. Plecati de la Mine in intunericul de fara unde este plansul si scrasnirea dintilor !” ( vezi Matei 25, 41; Luca 13, 27 )

5) Iertarea este conditionata sau neconditionata ?

Adesea auzim spunandu-se: “Nu pot sa trec peste asta. N-a venit la mine ca sa-si ceara iertare. Cum sa-l iert, daca el nu o cere ?” Si, ca sa ne justificam pozitia, deschidem Biblia si citim:  “Daca fratele tau pacatuieste impotriva ta, mustra-l ! Si, daca-i pare rau, iarta-l ! Si chiar daca pacatuieste de sapte ori pe zi si de sapte ori pe zi se intoarce la tine si zice: “Imi pare rau !” – sa-l ierti.” ( Luca 17, 3-4 ).

Se pare ca Insusi Mantuitorul ne invata sa iertam doar pe cei care regreta fapta lor si isi cer iertare. Dar daca cel gresit nu-si cere iertare ? Daca I-am fi pus lui Iisus aceasta intrebare, ce credeti ca ne-ar fi raspuns ? Din cat Il cunoatem pe Domnul, oare ar fi putut El sa ne raspunda: “Daca nu-i pare rau, sa nu-l iertati !”? Asa ne-ar fi invata El?

Cu siguranta, ca Iisus nu ne-ar fi invatat sa procedam in felul acesta ! Sunt convins ca Acela care ne-a invatat sa ne iubim vrajmasii, care ne-a invatat sa ne rugam pentru cei ce ne persecuta, sa facem bine celor ce ne vorbesc de rau, Acela care pe cruce s-a rugat: “Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac !”, ne-ar spune si noua astazi: “Daca celui ce ti-a gresit nu-i pare rau, iarta-l de doua ori mai mult, caci nu stie ce face. Ai mila de el, caci este intr-o stare nenorocita. Roaga-te pentru el, ca Dumnezeu sa-i deschida ochii, sa-si vada pacatul si sa primeasca darul pocaintei.”

Da, Dumnezeu ne cere sa iertam in orice imprejurare. Si cand semenul nostru regreta fapta lui, dar mai ales cand inima lui este impietrita si mintea intunecata. Cel ce asteapta sa ierte doar dupa ce se implinesc toate ritualurile rabinice, nu va ierta niciodata…Si el insusi nu va fi iertat…

Marturisirea greselii este necesara nu pentru cel ce trebuie sa ierte, ci pentru cel ce are nevoie de iertare. Vindecarea noastra fizica si spirituala este strans legata de capacitatea noastra de a ne ierta unii pe altii, dar si de iertarea pe care ne-o acorda Dumnezeu.

In revista “Revue Adventiste” din 31 ianuarie 1980, sub titlul “Balsamul vindecator”, este relatata  experienta  unei tinere pe nume Margareta Aicega. In timp ce isi ajuta o prietena sa confectioneze flori din hartie, Margareta se raneste grav la ochiul stang cu o sarma de otel. Din acea clipa incepe un sir lung de suferinte si tratamente pentru salvarea ochiului. In cele din urma, medicul oftalmolog ii spune Margaretei: “Regret, dar am dat gres. Ochiul tau e pierdut. “

Tanara e zdruncinata. Ochiul stang e pierdut, iar cel drept, pe cale simpatica, e si el pe cale sa-si piarda vederea. In cele din urma , Margareta devine nevazatoare… Se muta la o prietena care o ingrijeste si care incearca sa-i redea speranta, ducand-o la biserica. Margareta nu depune armele. Ea stie ca in Matei 21, 22 scrie: “Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi.” De aceea , ea se roaga cu ardoare: “Doamne, in Numele lui Iisus, te rog vindeca-mi ochii.”

Raspunsul la rugaciunea ei a fost unul neasteptat. Prin ochii intunecati , Margareta vede un tablou pe care nu-l intelege: Il vede pe Iisus, dar intre El si ea se afla un mare bolovan. “Doamne, ce inseamna acest bolovan ?” Iisus ii raspunde: “ Margareta, tu ai in inima spirit de critica. Medicul a facut tot ce a putut, iar tu l-ai judecat pe nedrept. “

Tanara femeie nu stia ca in inima ei purta acest pacat. Se roaga pentru iertare, apoi se roaga din nou pentru vindecare. Drept raspuns, ea primeste acelasi tablou… Aceeasi nedumerire ii staruie in minte…Se roaga din  nou si Iisus ii raspunde: “Margareta, tu ai inca in inima ta multa invidie…”

Din nou tanara se roaga pentru iertare, apoi din nou cere de la Dumnezeu vindecarea dorita. Pentru a treia oara, drept raspuns la rugaciune, primeste acelasi tablou… “Doamne, dar ce e cu bolovanul? De ce nu dispare ?”

“Margareta, tu ai inca in inima ta multa amaraciune si si suparare”

Si tanara nu capituleaza. Se roaga tot mai mult pentru iertare si biruinta . Cand simte ca inima ii este curatita de pacat, cand simte ca nu mai poarta nici un pic de ura fata de cei din jur, cand primeste asigurarea iertarii, Margareta simte ca ochii ei intunecati incep din nou sa straluceasca de bucuria vietii si a luminii. Margareta vede din nou…

O nota de la finalul articolului specifica faptul ca redactia a luat legatura cu medicul oftalmolog care o tratase pe Margareta si acesta a confirmat ca diagnosticul dat Margaretei Aicega era unul fara nicio speranta.

Cuvantul “iertare” exista in majoritatea limbilor care se vorbesc pe pamant. Poate ca suntem constienti sau nu, insa acest cuvant este cel mai scump cuvant din cele existente. De ce ? Pentru ca, pentru ca acest cuvant sa existe in vocabularul oamenilor, Dumnezeu a trebuit sa plateasca cel mai mare pret posibil din Univers: viata Unicului si Prea Iubitului Sau Fiu. Si, desi L-a costat atat de mult, El e dispus sa ne ofere darul iertarii fara nicio plata.

De ce sa nu primim acest dar ? Si, mai ales, de ce sa nu-l oferim si noi semenilor nostri gresiti, indiferent daca isi cer sau nu iertare ?

Te invit sa traim impreuna in atmosfera iertarii si sufletele noastre bolnave de boala pacatului se vor vindeca cu certitudine. Crezi lucrul acesta ? Inceaca si te vei convinge !

Lori Balogh

www.loribalogh.ro