Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

11. “SA NU DATI UITARII BINEFACEREA…” – autor Lori Balogh

Scris la: 24 martie 2010

“ SA NU DATI UITARII BINEFACEREA SI DARNICIA “

-         SPIRITUL DE GENEROZITATE –

Mai este nevoie de binefacere cand in parcarile din fata caselor si bisericilor noastre nu mai incap masinile ? Mai este nevoie de binefacere cand in casele in care intram standardul de viata a crescut simtitor, iar luxul a luat locul saraciei si lipsurilor ? Mai este nevoie de binefacere cand supermarketurile sunt luate cu asalt la sfarsit de saptamana iar cosurile cu cumparaturi sunt pline pana la refuz ?

Ca sa faci o fapta buna trebuie sa ai cui sa o faci. Daca toti avem cat de cat cele necesare vietii, pe cine sa mai ajutam ?

Privind cu atentie si cu ochii iubirii ( nu cei ai indiferentei ! ), vom constata ca si azi exista oameni care trebuie ajutati intr-un fel sau altul. Poate ca ajutorul de care au nevoie nu trebuie dat ca in urma cu 50 sau 100 de ani, insa sunt si azi oameni bolnavi, parasiti, oameni care nu se pot intretine singuri, batrani cu slabiciunile caracteristice varstei; exista si azi persoane timide care nu se descurca usor in viata si care trebuie ajutate sa-si ia zborul in valtoarea vietii; sunt si azi oameni descurajati, debusolati care au nevoie de dragostea si intelegerea noastra; se intampla si azi, din ce in ce mai multe dezastre provocate de oameni iresponsabili , dar si calamitati naturale care lovesc cand pe unii , cand pe altii…

Da, mai e nevoie de binefacere ! Scriptura ne asigura ca “totdeauna vor fi saraci in tara; de aceea iti dau porunca aceasta: “sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta.” ( Deuteronom 15, 11 )

Saracia , ca o consecinta directa a pacatului, este ingaduita si folosita de Dumnezeu ca un test al credinciosiei bisericii Sale. “Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi” –le spunea Iisus contemporanilor Sai ( Matei 26, 11 pp. ), asigurandu-ne ca niciodata nu va exista un timp in care sa nu fie nevoie de manifestarea milei,  a compasiunii si a darniciei fata de cei in nevoie. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a lasat unul din cele mai clare si mai directe indemnuri catre biserica crestina a tuturor timpurilor: “ Sa nu dati uitarii binefacerea si darnicia, caci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac.” ( Evrei 13, 16 )

Doua idei mai importante se desprind din acest verset biblic:

1) “Sa nu dati uitarii…”

Este vorba de un indemn, un sfat si chiar mai mult: este un imperativ. Indirect, ni se atrage atentia ca suntem in primejdia de a uita sa facem fapte bune. Motivele uitarii sunt multiple:

- Fie pentru ca am inteles gresit indreptatirea prin credinta , considearnd ca a crede este totul, fara a mai fi nevoie si de fapte.

- Fie datorita egoismului care se opune oricarei binefaceri.

- Fie datorita unei conceptii gresite ca astazi nu mai sunt atatia saraci si, ca urmare, nu mai e nevoie de binefacere.

Indemnul lui Pavel nu se adreseaza doar crestinilor primului secol, nu doar celor care au trait in Evul Mediu sau in timpul revolutiilor secolului al 19-lea, ci noua tuturor celor ce traim ultimele clipe ale istoriei. Daca uitarea este, in unele situatii, o calitate  a unui caracter nobil ( de ex. cand uiti raul facut de un semen ), in alte cazuri uitarea este un defect grav de caracter. Stiti cum caracterizeaza Biblia uitarea in situatii in care trebuie sa faci un bine si uiti sau neglijezi sa-l faci ? In astfel de situatii, uitarea e considerata “pacat”.

“Deci, cine stie sa faca bine si nu-l face, savarseste un pacat.” ( Iacov 4, 17 )

2) “…binefacerea si darnicia…”

Ce credeti: binefacerea si darnicia sunt sinonime sau sunt doua lucruri diferite ? Biblia foloseste adesea repetitia, pentru a sublinia o anumita idee. Oare in acest caz este vorba de o repetitie ?

Categoric nu ! Binefacerea si darnicia sunt doua lucruri complet diferite. Daca binefacerea se refera la o fapta bunpe care o face un om, darnicia vorbeste despre spiritul care sta la baza acei fapte bune. Binefacerea este efectul, iar darnicia este cauza.

Si acum sa observam un lucru interesant: Biblia ne indeamna sa nu uitam nici binefacerea, nici darnicia, ceea ce inseamna ca trebuie sa acordam aceeasi importanta atat faptelor bune, cat si spiritului in care trebuie facute aceste fapte. Sa observam insa ce se intampla in viata practica. Sunt cel putin 4 situatii deosebite:

1) Exista oameni care nu sunt darnici si, in mod firesc, nu fac fapte de bune. Sunt oamenii egoisti si egolatri, oameni care traiesc doar pentru ei si familiile lor. Acestia sunt cu totul departe de spiritul cerului si, drept urmare, ei nu vor vedea niciodata Fata lui Dumnezeu.

In cartea sa “Amintiri de drumetie” , M. Vornicu povesteste o intamplare trista petrecuta probabil intre cele doua razboaie mondiale. Un baiat pe nume Niculita, in varsta de vreo opt ani, ramane orfan, intai de mama, apoi si de tata. Singur, fara cineva care sa-l ingrijeasca, incepe de timpuriu lupta pentru existenta. Aduna ciuperci din padure pentru a primi de la sateni o bucata de mamaliga sau un blid de fiertura cu care sa-si astampere foamea.

Unui baci , angajat al boierului Mazareanu, i se face mila de el si-l ia pe Niculita la boier, cu speranta ca acesta il va ajuta pe bietul copil. M-a impresionat in mod neplacut dialogul dintre baci, boier si copil:

- “Dar cu baiatul asta ce-i ?”- intreaba boierul.

- “L-am luat la stana, ca-i tare necajit” – raspunde baciul.

- “Dar tat’tu unde-i , ma ?”- il intreaba boierul pe copil. Urmeaza explicatia baciului, dupa care boierul intreaba din nou:

- “Dar mama-ta unde-i, ma ?” Din nou baciul ii explica boierului ca Niculita era orfan de ambii parinti. Dupa care boierul raspunde:

- “Si-apoi vrei sa-i  port eu de grija? Oameni sarmani sunt multi in lumea asta. Sa le poarte Dumnezeu de grija, ca-i  mai avut decat mine.”

– “Dar, boierule, poate o mancare nu-i mult pentru dumneata sa-i dai” – zice baciul.

– “Bine, ia-l la stana si da-i tu, daca vrei, de mancare. Altceva eu nu pot sa-i dau.”

– “Dar, boierule, poate gasesti vreo camasa pentru el, ca-i cu spinarea goala, sarmanul…”

– “Apoi cu milosteniile tale, baciule, apoi vrei sa ma aduci la sapa de lemn…”

Cine spunea aceste cuvinte? Un boier cu sute si mii de oi, cu hectare intregi de pamant, cu conace si hambare pline de bunatati…Povestirea se desfasoara tragic: lui Niculita i se da in grija o turma de oi, insa in prima saptamana un vultur ii rapeste un miel. Baiatul e batut cu ciomagul de catre vataf,rept pedeapsa.  Reintors la oi, cand vulturul vine din nou sa ia un miel, Niculita se lupta cu el, il sugruma, dar el isi pierde un ochi si carnea de pe trup ii este sfasiata. Ajuns la spital, Niculita e luat de mila de o infirmiera si crescut de aceasta…

Asadar, exista astfel de oameni, asemenea boierului Mazareanu, care nu sunt nici darnici, si, ca urmare, nu fac nici fapte bune. Exista si in bisericile crestine astfel de oameni? Daca da, ei sa nu se astepte vreodata la vreo rasplata din partea lui Dumnezeu. Dimpotriva !

2) Exista oameni care fac fapte bune, dar nu au spiritul darniciei. Este de necrezut, dar atat Biblia, cat si experienta vietii demonstreaza acest trist adevar. In frumosul “imn al iubirii” din 1 Corinteni 13, apostolul Pavel afirma: “Chiar daca mi-as da toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. ( 1 Corinteni 13, 3 )

Cati oameni politici nu fac fapte de caritate doar pentru publicitate sau din interese electorale! Cate firme nu fac donatii doar pentru a scapa de impozitele mari sau pentru a spala bani murdari ! Cati oameni simpli nu fac fel de fel de fapte bune doar pentru “a se pune bine cu Dumnezeu” ( asa cum am auzit chiar eu  de la o persoana  care tocmai facuse o donatie de caritate ). Doar in ziua judecatii se va face lumina asupra adevaratelor motive care au stat in spatele unor fapte de caritate intens mediatizate.

S-a intamplat in Londra secolului al 19-lea. Un baietel caruia ii era tare foame bate la usile unui cartier in care locuiau oameni bogati, cersind un colt de paine. Ajuns in fata casei in care locuia un pastor, baietelul este primit in casa iar gazda ii ofera un colt de paine uscata. Apoi pastorul intra in vorba cu baiatul, vorbindu-i despre Dumnezeu, despe faptul ca El este Tatal tuturor oamenilor, in egala masura. In timpul acesta, baiatul se chinuie sa sfarame bucata uscata de paine. La un moment dat, pustiul il intreaba pe pastor:

-“Dumnezeu e Tatal dumneavoastra ?”

-“Desigur !”- raspunde pastorul.

-“El este si Tatal meu ?” – intreaba din nou baiatul.

-“Bineinteles!” – ii raspunde pastorul, vadit satisfacut ca baiatul a inceput sa inteleaga mesajul Evangheliei.

-“Deci noi suntem frati ?”- continua baiatul.

-“Da !”- raspunde entuziasmat pastorul. In clipa urmatoare, pustiul il priveste pe pastor direct in ochi si-i spune cu toata seriozitatea:

-“Daca suntem frati, nu va este rusine sa dati un colt de paine uscata fratelui mai mic caruia ii este foame ?”

Asa inteleg unii oameni binefacerea: sa dea ceva de care nu mai au nevoie, magulindu-se ca au facut o fapta buna. Dar spiritul darniciei unde este ? Tu, care dai o bucata de paine uscata celui flamand, tu ai manca din acea paine ? Tu, care ii dai celui gol haina ta veche si rupta, ai mai purta acea haina ?

Biblia ne indeamna: -“Imparte-ti painea cu cel flamand…” ( Isaia 58, 6-7 ), ceea ce inseamna ca Dumnezeu asteapta de la noi sa oferim celui flamand nu o bucata de paine uscata, de care oricum nu mai avem nevoie, ci o bucata din propria noastra paine, din aceea pe care o avem pe mesele noastre.

– “Adu in casa ta pe cel fara adapost” , nu in casa altuia, nu la camin, ci acolo unde traiesti tu.

-“Daca vezi pe un om gol, acopere-l”, nu cu zdrentele pe care ti-e rusine sa le mai porti, ci cu hainele tale cele bune.

Doar procedand in acest fel, ne putem  bucura de implinirea promisiunii ce urmeaza:

“Atunci lumina ta va rasari ca zorile si vindecarea ta va incolti repede; neprihanirea ta iti va merge inainte  si slava Domnului te va insoti. Atunci tu vei chema si Domnul va raspunde , vei striga si El va zice: “Iata-Ma !” ( Isaia 58, 8-9 )

3) Exista oameni darnici, dar care nu fac binefacere. Nu e ciudata afirmatia ? Oamenii din aceasta categorie sunt plini de spiritul darniciei, simt compasiune fata de semenii lor in nevoie, dar ei fac o greseala: fac sacrificii si daruiesc fara sa cerceteze situatia, fara sa cumpaneasca daca acel sacrificiu trebuie sau nu facut in cazul respectiv. Uneori binefacerea lor este „raufacere”, ajutand pe cine nu trebuie sau ajutand in mod nenecesar.

Scriptura ne indeamna ca , inainte de a face ceva pentru cineva, sa cercetam cazul. Aceasta cu atat mai mult cu cat in lume exista o multime de profitori, sarlatani, escroci, cersetori si oameni certati cu munca.

„Religia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si vaduve in necazurile lor si sa ne pazim neintinati de lume.” ( Iacov 1, 27 )

Unii oameni care daruiesc fara discernamant gandesc in felul urmator: „Este treaba lui ce face cu ceea ce i-am dat. Fiecare va da socoteala inaintea lui Dumnezeu.” Chiar nu conteaza ce face omul cu banii cu care l-am ajutat ? Nu conteaza daca el intra intr-o brutarie sa cumpere o paine pentru el si copiii lui sau intr-o carciuma sa-si cumpere tigari si bautura ?

Am trait experiente triste de felul acesta, in care am constatat ca multi din cei care cer ajutorul nostru nu merita sa fie ajutati. Imi amintesc de un barbat care venea spre sfarsitul serviciilor divine la biserica pentru a cere ajutor. Spunea ca are opt copii si ca e bolnav. L-am ajutat ce cate ceva, dar mi s-a parut nesincer. Intr-o zi l-am intalnit pe strada cersind , folosindu-se de o reteta pe care o arata trecatorilor. M-am apropiat de el, l-am rugat sa-mi arate si mie reteta si, cand i-am luat-o din mana, sub ea avea o tigara aprinsa. In acea clipa am trait un simtamant asemanator cu cel trait de Pavel la

Atena , vazand idolatria de acolo. Mi „s-a intaratat duhul in mine” ( Fapte 17 16 ) si i-am spus: „Bine mai, omule, de aceea te-am ajutat noi, ca sa-ti cumperi tigari ? In loc sa cumperi paine la copii, arzi banii si apoi le tragi fumul pe nari…

Stiti care a fost reactia lui ? S-a inrosit la fata si a plecat blestemand…

Vesetul citat din Epistola lui Iacov ne indeamna  sa-i cautam noi pe cei in nevoie. Oamenii cu adevarat necajiti nu prea cer… Ei au demnitate si bun simt, preferand sa sufere, decat sa fie o povara pentru altii.Acesti oameni trebuie cautati si ajutati.

In 1 Timotei 5, 3-16 , Pavel lasa bisericii niste criterii de ajutorare a unei anumite categorii : vaduvele. Prezenta acestor criterii presupune o cercetare a fiecarui caz in parte, inainte de a acorda un ajutor material. Biserica nu trebuie impovarata cu sarcini inutile. Sunt oameni care s-ar descurca foarte bine in viata daca ar fi sfatuiti cum sa-si administreze mai bine ceea ce au.

Un proverb chinez spune: „Daca-i dai unui om flamand un peste, se va satura o zi. Dar daca-l inveti sa pescuiasca, se va satura intreaga viata.”

Este posibil sa fie cineva darnic si totusi sa nu faca o fapta cu adevarat buna ? Iata ca se poate…

4 ) Exista oameni darnici ale caror fapte sunt cu adevarat bune. Sunt acei oameni in inima carora arde iubirea fata de semenul lor si tocmai datorita acestui lucru ei nu se multumesc doar sa bage mana in buzunar , daruind o suma mai mare sau mai mica celui in nevoie. Fapta lor buna trece dincolo de hartia bancnotei oferite, cautand sa-si ajute aproapele nu doar pasager, ocazional. Ei cerceteaza daca in spatele situatiei nu se afla o nevoie mult mai mare. Viata demonstreaza ca in spatele unor astfel de nevoi vizibile exista alte nevoi mult mai mari si mai profunde.

Poate ca in fata ta se afla un suflet descurajat, debusolat sau marginalizat care are nevoie nu doar de cativa bani in buzunar, ci de simtamantul ca nu e singur pe pamant, ca exista semeni carora le pasa si de el. Poate, dimpotriva, in fata ta se afla un om caruia nu-i place munca si care are nevoie, nu doar de bani, ci de sfat si indrumare ( poate chiar mustrare ) ca sa-si invinga lenea si comoditatea. Posibilitatile de a face bine cuiva sunt foarte diferite…Uneori poti face un bine mai mare refuzand sa dai ceea ce ti se cere decat sa implinesti  imediat si fara discernamant acea cerere. Un adevarat binefacator stie sa spuna nu doar „da” ; el va sti sa spuna si „nu” atunci cand trebuie.

Doriti un exemplu de adevarata darnicie si binefacere ? Priviti la Omul Iisus Christos ! In urma Sa, in localitatile pe unde trecea, nu se mai auzeau gemetele suferinzilor, caci El ii vindeca. Daca le era foame multimilor care-L ascultau, El le dadea paine sa se sature. Daca intalnea oameni descurajati, ii mangaia si le ridica privirea spre cer, redandu-le demnitatea de fii ai lui Dumnezeu.

Dar tot El stia sa-i mustre pe cei ce veneau la El doar pentru a profita de harul Sau si de beneficiile materiale. Iisus a stiut sa spuna “nu” atunci cand I se cerea sa faca ceva compromitator si care nu ar fi adus slava lui Dumnezeu.

In secolul nostru tot mai secularizat si insensibil la suferinta umana, indemnul Scripturii este cat se poate de actual:

“Sa nu dati uitarii binefacerea si darnicia, caci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac.”

Lori Balogh

www.loribalogh.ro