Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

19. CE LASI IN URMA TA ? – autor Lori Balogh

Scris la: 25 aprilie 2010

CE LASI IN URMA TA ?

-  INTREBARILE EXISTENTEI –

Fiecare zi este, la inceputul ei, o fila noua de calendar. La sfarsitul ei , aceeasi zi este deja o fila de jurnal. Dar ce e scris oare pe fila de jurnal  ?  Oricum, fie ca sunt scrise lucruri bune, fie ca sunt scrise  fapte de care ne este rusine, putem spune asemenea lui Pilat : “Ce am scris, am scris !” ( Ioan 19, 22 ). Nimeni si nimic din aceasta lume nu mai poate sterge ceea ce noi insine am ingaduit sa se scrie zilnic in jurnalul vietii.

Fiecare sfarsit de timp, fie ca e vorba de sfarsitul unei zile, a unei saptamani sau al unui an, este o ocazie de introspectie, de evaluare interioara si de reorientare. Biblia ne indeamna sa facem aceasta lucrare in mod continuu, evaluandu-ne pe noi insine si constatand daca in perioada care a trecut am progresat sau, dimpotriva, am regresat.

“Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva cercati-va…”( 2 Corinteni 13, 5 )

De ce Dumnezeu ne cere noua sa facem aceasta lucrare ? De ce nu o face exclusiv El, ca Unul care este obiectiv si atotstiutor ?

Din multimea motivelor posibile, doua motive sunt de amintit in mod deosebit:

1) Prin faptul ca Dumnezeu ne indeamna pe noi insine sa ne cercetam si sa ne evaluam, El dovedeste ca are un respect deosebit fata de fiinta umana, careia ii recunoaste demnitatea si libertatea de alegere.

2) Al doilea motiv pentru care Dumnezeu ne cere noua insine sa ne evaluam este exprimat de apostolul Pavel: “Daca ne-am judeca ( evalua, cerceta, aprecia ) singuri, n-am fi judecati “ ( 1 Corinteni 11, 31 ). Creatorul procedeaza cu noi asemenea unui parinte intelept fata de copiii care au gresit: ii cheama deoparte, ii invita sa se gandeasca daca au facut ceva rau si sa recunoasca acel lucru, iar la urma ii invita sa-si aleaga singuri pedeapsa. Este un mijloc educativ deosebit de eficient care il ajuta pe copil sa-si dezvolte un spirit de autocontrol cat se poate de obiectiv.

Daca luam in considerare faptul ca inca traim in timp de har, nu este oare infinit mai bine sa ne cercetam pe noi insine acum, cand harul lui Dumnezeu inca poate interveni si poate indrepta lucrurile, decat sa o faca Dumnezeu la sfarsit, in calitate de Judecator ? Atunci va fi prea tarziu…Mult prea tarziu…

Pasajul biblic din 2 Cronici cap. 21 reprezinta pentru fiecare dintre noi o invitatie la o sincera cercetare de sine. Textul ne introduce in istoria sumara a unuia dintre cei mai rai imparati ai Regatului lui Iuda: Ioram. Cateva scurte date biografice pe care ni le pune la dispozitie Biblia ne vor fi de mare folos in intelegerea subiectului.

Tatal lui Ioram, Iosafat, fusese unul dintre imparatii buni ai iudeilor. Raportul biblic spune despre el ca “umblase in cele dintai cai ale tatalui sau David” ( 2 Cronici 17, 3 ), facand cateva reforme moral-religioase radicale. Iosafat a indepartat idolatria si a organizat un sistem de instruire a poporului cu privire la Legea lui Dumnezeu, trimitand in acest scop preoti si leviti in teritoriu. Tot el a facut o reforma si in justitie, punand judecatori in fiecare cetate si luptand impotriva coruptiei din sistem. Insa,  pe langa aceste  fapte meritorii, Iosafat a facut si cateva greseli: alianta politica si militara cu Ahab, imparatul idolatru al Regatului de Nord, asocierea in afaceri cu Ahazia, fiul lui Ahab si, nu in ultimul rand, incuscrirea cu Ahab. Pentru toate aceste greseli Iosafat a fost mustrat la timp de Dumnezeu prin profetii Sai. In ciuda acestor greseli, Iosafat a fost un imparat bun, imprimand un curs ascendent vietii spirituale a poporului.

In mod paradoxal fiul sau, Ioram, se dovedeste a fi un imparat cat se poate de rau. Oare cum se explica faptul ca din parinti credinciosi se nasc uneori copii atat de rai ? Cineva numea acest fapt paradoxal “blestemul celei de-a doua generatii”. Cum se face ca dintr-u tata atat de credincios ca Iosafat si un bunic laudat de Cuvantul lui Dumnezeu ca Asa s-a nascut un vlastar atat de rau ca Ioram ?

O parte a enigmei o gasim dezlegata chiar in raportul biblic: Iosafat s-a incuscrit cu regele nelegiuit Ahab, luand de sotie pentru fiul sau pe Atalia, fiica acestuia. De cate ori nu s-a repetat in istorie aceasta greseala  ! Copii din familii bune, crestine, au decazut moral iremediabil si au ajuns de nerecunoscut dupa ce au contractat casatorii cu tineri lumesti, fara caracter, fara Dumnezeu, fara principii morale…

Iata ce spune Biblia despre cateva fapte reprobabile ale regelui Ioram. Versetul 4 ne spune ca atuncicand s-a intarit ca imparat, a omorat cu sabia pe toti fratii sai si pe vreo cativa din capii lui Iuda

Asadar, Ioram devine un criminal notoriu, ucigand nu doar pe unul sau doi dintre fratii pe care ii considera incomozi, ci pe toti cei sase frati.

Idolatria este o alta trasatura care il caracteriza pe regele Ioram. Acele “inaltimi” pe care tatal si bunicul sau le daramasera  devin din nou functionale pe vremea lui. Raul cel mare produs in timpul domniei acestui rege consta in faptul ca el a facut toate acestea nu doar pentru sine, ci “ a tarat pe locuitorii Ierusalimului la desfrau si a amagit pe Iuda” ( vers. 11 ). Expresia biblica “ a amagit pe Iuda” ne da de inteles ca Ioram a dus o campanie de convingere a poporului sau pentru ca acesta sa renunte la credinta in Dumnezeul adevarat in favoarea cultului idolatru al Astarteei si al lui Baal. Nu ne e greu sa ne imaginam acest lucru , caci la urcarea sa pe tron Ioram a mostenit un regat prosper , cu un popor credincios si eliberat de idolatrie. Ca sa reusesti sa convingi un intreg popor sa renunte la o religie in favoarea alteia, aceasta presupune o uriasa munca de lamurire. Ioram devine astfel vinovatul moral al decaderii poporului sau in perioada in care a domnit in regatul lui Iuda.

Dumnezeu ii da acestui rege opt ani de har, pedepsindu-l din ce in ce mai aspru, doar-doar Ioram se va trezi in ultimul ceas si se va intoarce de la caile lui ratacite. La granitele regatului se ridica vrajmasii. Filistenii si arabii navalesc in tara , prada bogatiile, iar familia regelui este luata ostatica. Tarile din jur, pana atunci vasale , se rascoala, refuzand sa mai plateasca bir regelui. In cele din urma, Ioram este lovit cu o boala grava … Ultimii doi ani din viata Ioram ii traieste in chinuri groaznice , pentru ca, in final, sa moara nepocait si nemantuit, lasand in urma sa o tara in ruine si un popor idolatru.

Versetul 20 este un bilant concis al celor opt ani de domnie: Ioram “ a murit fara sa lase parere de rau in urma si l-au ingropat in cetatea lui David, dar nu in mormintele imparatilor.”

Ce a lasat acest om in urma lui ? O viata scurta si plina de fapte rele care in ziua judecatii finale se vor intoarce impotriva lui. O influenta nefasta asupra unui popor si asa inclinat spre rau si oscilant in credinta. O tara devastata de vrajmasi, o familie regala dusa in robie, un popor idolatru si, mai ales, un dispret profund al celor pe care i-a lasat in urma sa. Scurta istorie a domniei regelui Ioram reprezinta o adevarata “gaura neagra” in istoria poporului lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament.

In scurta relatare a acestu rege rau si idoaltru gasim un principiu dupa care functioneaza imparatia intunericului al carui domn este insusi Satana. In aceasta imparatie intunecata exista o armonie aparenta. Cei rai se unesc pentru un timp, pana isi ating planurile. In cele din urma insa, cearta, discordia si ura nu intarzie sa apara.

Probabil ca poporul iudeu, inclinat spre idolatrie, l-a sustinut pe rege in timpul domniei sale, gandind in termenii urmatori: “Iata un rege care ne lasa sa facem ceea ce dorim, care ne acorda deplina libertate religioasa, care nu ne impune sa-I slujim lui Iehova. Bine ca am scapat de povara Legii si a atator restrictii ! Ce bine ca avem un asemenea rege !.” Poporului i-a placut calea regelui si i-a urmat exemplul. A existat o armonie aparenta intre vointa regelui si cea a poporului. Cu toate acestea, armonia era  doar de suprafata…La moartea regelui, nimeni nu l-a regretat…Acest fenomen se repeta mereu in istorie, demonstrand ca acolo unde nu exista iubirea divina si prezenta Duhului Sfant , armonia dintre oameni nu este de fond.

Trista istorie a regelui Ioram ne confrunta cu o intrebare rascolitoare care ne vizeaza personal: Ce lasam in urma noastra acolo pe unde trecem ?

Viata este plina de neprevazut si, pe masura ce ne apropiem de sfarsitul istoriei acestei lumi, au loc tot mai multe si mai rapide schimbari care afecteaza atat individul, cat si biserica si societatea.  Fiecare schimbare ne face sa lasam in urma fie o raza de lumina, fie o pata de intuneric, fie o influenta spre bine, adevar si frumos, fie  o influenta spre rau, minciuna  si imoralitate…Da, viata are “miros” si nu este indiferent daca in urma noastra lasam o mireasma sau o miasma.

Se intampla sa-ti schimbi locul de munca. Astazi, in conditiile schimbarilor tot mai profunde pe care le cunoaste societatea, e ceva normal sa se intample acest lucru. Ai avut niste colegi, niste sefi pe care ii parasesti. Poate ca unii dintre colegi si sefi ti-au creat greutati , poate ca unii din ei ti-au dispretuit credinta  in Dumnezeu, poate ca te-au ironizat de multe ori pe aceasta tema…

Dar ce lasi in urma ta? Influenta ta i–a facut pe acesti oameni mai buni ? Cand erau gata sa rosteasca un cuvant rau, ramanea acel cuvant nerostit  pentru simplul motiv ca realizau ca erai si tu acolo ? Sau, daca totusi il rosteau, se rusinau apoi de tine ? S-au bucurat de plecarea ta , spunandu-si : “Bine ca am scapat si de pocaitul asta !” ? Sau, dimpotriva, ai citit pe fetele lor un regret sincer cand au aflat ca nu vei mai lucra cu ei ?

Se intampla sa-ti schimbi locuinta, caci viata ne aduce si in astfel de situatii. Traiesti un timp in mijlocul unei colectivitati, a unor vecini mai buni sau mai rai, dar vine un moment cand trebuie sa-i parasesti.

Ce lasi in urma ta ? Pareri de rau dupa un vecin amabil, linistit, pasnic, care nu sarea la cearta cand era inundat de vecinul de deasupra, care nu se supara cand locul sau de parcare era ocupat de o alta masina si care era dispus intotdeauna sa sara in ajutor cand era nevoie ? Sau, dimpotriva, plecarea ta lasa in urma un sentiment de usurare: “Bine ca am scapat de vecinul asta ! Daca toti crestinii ar fi ca el, atunci mai bine mort decat sa fiu ca el !” ?

Se intampla sa-ti petreci concediul la rude sau prieteni…Concediul se incheie, te-ai recreat impreuna cu familia si pleci refacut si satisfacut…Dar ce lasi in urma ta ? Un sentiment de usurare sau o sincera parere de rau ?  Speranta unei intalniri viitoare sau dorinta de a nu mai calca niciodata pe acolo ?

Se intampla sa parasesti o biserica si sa te stabilesti in alta…Viata ne aduce si astfel de imprejurari…Ce lasi in urma ta ? O influenta buna, suflete castigate pentru Christos si intarite in credinta ? Sau, dimpotriva, lasi probleme, tensiuni, conflicte si suflete ranite si descurajate?

Dar poate ca in ultima perioada din viata ta nu ai schimbat nici serviciul, nici locuinta, nici biserica…Ceva totusi ai schimbat si in mod sigur ai lasat ceva in urma ta. Ai lasat timpul care s-a scurs ireversibil, fie in favoarea, fie in defavoarea ta. Dar ai mai lasat si o influenta fie spre bine, fie spre rau…

Spunea neprihanitul Iov: “Inima nu ma mustra pentru niciuna din zilele mele.” ( Iov 27, 6 up. ) Poti si tu spune acelasi lucru ? Ce bine ar fi daca am avea posibilitatea sa intram intr-un tunel al timpului , daca am putea sa ne intoarcem in trecut si sa reparam ceea ce am gresit ! Cu siguranta ca fiecare zi traita ar avea nevoie de retusuri…

Timpul trece, influenta ramane ! Ce influenta  lasam in urma noastra? Nu ne putem da seama intotdeauna. Este un lucru care ne scapa de cele mai multe ori. Putem sti daca am facut un lucru rau, daca am savarsit un pacat ale carui urmari directe le simtim imediat sau ulterior. Insa influenta acelui pacat cu urmarile lui indepartate nu poate fi cunoscuta decat in ziua judecatii.

Putea oare Avraam sa banuiasca cat sange urma sa curga in istorie doar pentru ca , intr-un moment de slabiciune in credinta, a dat nastere lui Ismael ? Putea el sa prevada aparitia unei noi religii pagane

( mahomedanismul ) “inventata” de urmasii fiului sau Ismael ? Putea el sa–si imagineze cruciadele, raspandirea islamismului in teritoriile crestine ale Europei sau atentatele teroriste din zilele noastre ? Cu siguranta ca Avraam nu putea sa-si imagineze tot cortegiul de urmari indepartate ale unei greseli facute intr-un moment de neatentie.

Oare Darwin putea sa-si imagineze, atunci cand elabora teoria sa cu privire la evolutia speciilor, cate milioane de oameni vor fi dusi in ratacire, departandu-se de Dumnezeu si deBiblie ? Putea el sa prevada ca nazistii se vor folosi de aceasta teorie pentru a justifica ororile petrecute in lagarele de concentrare si exterminare din timpul celui de-al doilea razboi mondial ?

Cat de atenti ar trebui sa fim cu fiecare gest, cu fiecare cuvant, cu fiecare fapta pe care o savarsim ! Toate acestea vor fi urmate de o influenta cu efecte vesnice, fie spre bine, fie spre rau. Oricare ar fi bilantul, in Iisus Christos , Domnul nostru, exista speranta. Harul este inca deschis, exista inca posibilitatea sa ne indreptam caile, exista inca pocainta si un Dumnezeu dispus sa ne ierte. Pana cand ? Nu stim . Dar avem invitatia: “Astazi , daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile !” ( Evrei 4, 7 up. )

Dar influenta ? Pe aceasta cine o mai poate schimba ?

Am credinta ca Dumnezeu poate interveni si in aceasta privinta. Cand imi aduc aminte de un rau pe care l-am facut candva, ma rog : “Doamne, fa ca influenta rea pe care ar putea sa o lase in urma fapta mea sa se stearga. Ajuta-i pe oameni sa uite raul pe care l-am facut si sa-si aduca aminte doar de ceea ce au vazut bun in viata mea .” Cred din toata inima ca Dumnezeu poate sa dea un curs favorabil unei astfel de rugaciuni.

Prietene, ce lasi zilnic in urma ta ?

Prin anii ’70, la Lausanne, Elvetia, s-a tinut un congres al tinerilor Bisericii Adventiste. Dupa incheierea congresului, in presa locala a fost publicata o caricatura infatisand o femeie de serviciu maturand niste resturi lasate de tinerii care plecasera. Stiti ce erau acele resturi ? Nu, nu erau peturi sau ambalaje, nici alte resturi ale “civilizatiei” moderne…Erau pene de inger

Imi doresc din toata inima ca tu si cu mine, pe cararile incurcate ale vietii, sa lasam in urma noastra  doar pene de inger…

Lori Balogh


www.loribalogh.ro