Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

21. PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU TINE – autor Lori Balogh

Scris la: 5 mai 2010

PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU TINE

-SECRETUL IMPLINIRII DEPLINE-

Una dintre cele mai cunoscute, dar si mai putin intelese promisiuni ale lui Dumnezeu, este cea din Romani 8, 28: “De alta parte stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.”

Aceasta promisiune divina o intelegem cu dificultate nu pentru ca in ea s-ar gasi cine stie ce teologie adanca. Greutatea intelegerii ei consta in faptul ca , pentru a fi inteleasa, ea trebuie primita cu credinta.

Cand lucrurile iti merg bine, cand ai ce-ti trebuie si esti apreciat de cei din jur, e usor sa accepti ideea ca toate lucrurile lucreaza spre binele tau. Dar cand lucrurile merg rau ? Poate fi o boala incurabila o binecuvantare ? Poate fi situatia de a deveni somer un lucru care sa lucreze spre bine ? Dar un accident de masina ?

Cand altii trec prin necazuri iar noi stam pe margine, in tribune, e usor sa fim de acord cu afirmatia lui Pavel. Insa cand noi insine gustam din amaraciunea acestora, cand cerul ni se pare de arama si pamantul de fier, cand alergam incoace si incolo fara sa intrezarim solutia, nu mai e la fel de usor sa intelegem aceasta promisiune divina.

Cu toate acestea, textul amintit nu este un cuvant al oamenilor, ci un cuvant al lui Dumnezeu pe care trebuie sa-l credem, chiar daca momentan nu-l intelegem.

Trei observatii se impun in legatura cu intelegerea acestei promisiuni divine:

1) “Toate lucrurile “lucreaza spre binele nostru. Nu doar unele! Ne aflam in fata unui superlativ care include chiar si cele mai nedorite aspecte ale vietii: boala, lipsuri, dezamagiri, persecutie, despartiri, moarte…

2) “Toate lucrurile lucreaza impreuna “spre binele nostru. Apare aici ideea unui mecanism complex ( un ceas mecanic , de exemplu ),  in care unele rotite merg inainte , in timp ce altele merg inapoi. Dupa o logica simplista, pentru ca un astfel de mecanism sa functioneze corect ar trebui ca toate rotitele sa mearga in acelasi sens. Ce s-ar intampla in acest caz ? Mecanismul s-ar bloca…

Aplicand aceasta la viata noastra practica , suntem nevoiti sa recunoastem ca, in conditiile pacatului, daca toate lucrurile ar merge perfect, viata noastra spirituala nu ar avansa deloc. Am ajunge rapid la starea deplorabila a laodiceenilor care gandesc: “Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic” , fara sa constientizam faptul ca avem inca o multime de lipsuri in caracter: “Si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol.” ( Apocalipsa 3, 17 )

Pentru a evita aceasta perspectiva sumbra, in intelepciunea Sa, Dumnezeu a hotarat ca unele “rotite” din mecanismul vietii noastre sa se roteasca in sensul opus vointei si dorintelor noastre. De ce ? Pentru ca, in final, viata noastra sa aiba un sens, iar “acele ceasornicului “ nostru sa arate spre un caracter desavarsit.

3) “Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” .

Uneori, in limbajul zilnic,  se foloseste expresia : “Tot raul spre bine”. Este corecta ?  Doar partial…Pentru ca expresia folosita in limbajul cotidian sa fie corecta trebuie adaugata specificarea facuta de Pavel: “spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Desi promisiunile lui Dumnezeu sunt oferite tuturor oamenilor, fara deosebire, de ele vor beneficia doar cei care isi dovedesc atasamentul fata de El.

Ultima parte a versetului aduce in discutie o idee asupra careia merita sa zabovim mai mult: “…spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau”. Despre care plan este vorba aici ? Este vorba despre Planul Mantuirii ? Desigur, este in discutie si Planul Mantuirii. Insa acesta este un plan general, privind intreaga omenire…

Biblia ne ofera suficiente dovezi ca, in cadrul Planului Mantuirii, exista si un plan individual al lui Dumnezeu pentru fiecare om.  Acest plan cuprinde tot ce poate fi mai bun si mai de dorit. Daca omul coopereaza cu Dumnezeu si accepta acest plan, el poate ajunge la deplina sa realizare chiar in aceasta viata, iar in final va ajunge sa mosteneasca viata vesnica. Ideea ca un crestin veritabil trebuie sa fie sarac, neinstruit, permanent lovit de necazuri si intristat este o  prejudecata care se alimenteaza din necunoasterea caracterului lui Dumnezeu si a planurilor Lui fata de copiii Sai. Iconografia rasariteana scoate in evidenta acest mod gresit de intelegere a vointei lui Dumnezeu cu privire la om: imagini infatisand sfinti tristi, cu fete prelungi, brazdate de durere, icoane care “plang” , un Christos care nu zambeste niciodata…

Cunoscand efectele distructive ale acestei prejudecati asupra relatiei dintre om si Creatorul sau, Dumnezeu ne asigura in Cuvantul Sau: “Cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre.” ( Isaia 55, 9 )

Noi suntem incapabili sa ne imaginam ce culmi ar putea atinge fiecare om, chiar in conditiile pacatului in care traim acum pe pamant, daca el ar cunoaste si ar accepta planul lui Dumnezeu pentru el. Doar in viata viitoare vom constientiza ceea ce am fi putut realiza si nu am reusit sa realizam.

Dumnezeu a avut un plan cu Adam…Un plan care, din nefericire pentru el si pentru toti urmasii sai,  nu s-a realizat…Primii nostri parinti nu au fost asezati in Paradis ca sa duca o viata vesnica in trandavie, plimbandu-se prin gradina Edenului si mancand fructele cele mai zemoase. Cand i-a asezat in caminul proaspat creat, Dumnezeu a avut un plan concret cu ei, plan sugerat de textul biblic: “ Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului ca s-o lucreze si s-o pazeasca. ( Geneza 2, 15 )

Creatorul ar fi dorit ca intregul pamant sa fie umplut cu alte si alte gradini asemanatoare Edenului, realizate insa dupa gustul estetic si placerea omului. Adam si urmasii sai urmau sa-si exercite intreaga imaginatie si sa puna la lucru spiritul estetic cu care fusese inzestrat de Creator. Cand omenirea s-ar fi inmultit atat de mult incat pamantul ar fi devenit neincapator, omul ar fi putut popula alte si alte planete din coltul de Univers in care ne aflam. In planul Creatorului cu Adam nu existau termeni ca : plictiseala, oboseala, entropie, pacat, moarte…Acestia, precum multi alti termeni necunoscuti omului iesit din mainile Creatorului, au aparut doar dupa ce planul lui Dumnezeu cu omul a esuat.

Dumnezeu a avut un plan cu Avraam…”Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino in tara pe care ti-o voi arata…” – ii porunceste El. ( Geneza 12, 1 ). Si pentru ca Avraam coopereaza cu cerul, este binecuvantat peste asteptari. Avraam devine bogat, puternic si influent intr-o tara care inca nu era a lui, in asa masura incat chiar bastinasii canaaniti trebuie sa recunoasca: “Tu esti ca un domnitor al lui Dumnezeu in mijlocul nostru…” ( Geneza 23, 6 ). Din nefericire, Avraam a avut si momente de slabiciune in credinta, momente in care planul lui Dumnezeu pentru el era pe pragul de a esua definitiv ( in Egipt si in tara lui Abimelec ).

Dumnezeu a avut un plan individual cu Saul, primul rege al israelitilor, un plan cu Samson, judecatorul, un plan cu Ghehazi, slujitorul lui Elisei, un plan cu sotia lui Lot…Cu fiecare om care se naste pe pamant, Dumnezeu are un plan individual care cuprinde tot ce poate fi mai bun pentru el. Din nefericire, in majoritatea cazurilor, acest plan esueaza. Nu din vina lui Dumnezeu, ci a omului. Vointa umana, gresit folosita, se aseaza de-a curmezisul celor mai bune planuri ale cerului pentru om, facand ca din inima Tatalui ceresc sa razbata durerea : “O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau si fericirea ta ca valurile marii.” ( Isaia 48, 18 ). Sentimentul trait de un parinte care se vede respins de propriul copil, desi a avut cele mai bune intentii si planuri pentru el, este doar o palida imagine a durerii simtita de Dumnezeu cand vede o lume intreaga de copii razvratiti, care Ii intorc spatele, ignorandu-L.

Din fericire,  exista pe paginile Scripturii si exemple pozitive, in care planul divin cu omul s-a implinit, spre fericirea acestuia si spre bucuria cerului. Exemplul vietii lui Iosif este unul din putinele amintite in Biblie, in care planul lui Dumnezeu cu un anumit om s-a realizat pe deplin.

Care a fost secretul care l-a ajutat pe Iosif sa vada implinirea planului lui Dumnezeu pentru el ?

Istoria fascinanta a vietii lui este redata intr-un spatiu generos pe paginile Bibliei: 12 capitole ale cartii Genezei ii sunt dedicate. Biografia lui Iosif nu este altceva decat o ilustrare a promisiunii lui Dumnezeu din Romani 8, 28. Iata cateva din secretele reusitei acestui om care, in cazul in care ar fi lipsit interventia divina si acceptarea planului lui Dumnezeu pentru el, ar fi ramas un semianonim, asemenea multor altora.

1) Iosif a cautat sa inteleaga planul pe care Dumnezeu il avea pentru el.

Ca un raspuns la aceste cautari, Dumnezeu ii vine in intampinare dandu-i doua vise care ii sugerau tanarului un viitor stralucit. Asa procedeaza cerul ori de cate ori exista cea mai mica scanteie de dorinta in a cunoaste planul divin pentru sine. Insusi Mantuitorul ne promite ca cerul  va raspunde intotdeauna cautarilor omului: “Daca vrea cineva sa cunoasca voia lui Dumnezeu, va ajunge sa cunoasca…” ( Ioan 7, 17 )

Iosif a vrut si a cunoscut. Incerc sa-mi imaginez cat de preocupat era acest tanar, in varsta de 17-18 ani, de intelegerea acestor vise ciudate. Le povesteste fratilor sai, apoi tatalui sau, se roaga pentru ca Dumnezeu sa-i dea lumina deplina in acest sens…Din nefericire , Iosif nu gaseste intelegere nici macar in propria familie.

2) Iosif a luat atitudine.

Iata-l pe tanarul de 17 ani, rupt de familie ca mladita rupta de tulpina , departe de locurile natale in care copilarise, departe de religia tatalui sau in care crescuse si se dezvoltase spiritual, in postura de rob care se indreapta spre o tara straina si pagana si neavand nicio perspectiva incurajatoare in fata ochilor. La un moment dat, caravana care il cumparase ca sclav de la proprii lui frati a trecut foarte aproape de corturile lui Iacov. Iosif le-a vazut, insa a trebuit sa se resemneze neputincios. In acele clipe teribile, tanarul a luat o hotarare decisiva pentru tot restul vietii: Ii va sluji Dumnezeului tatalui sau in orice conditii, oriunde s-ar afla si cu orice sacrificiu.

In doar cateva clipe, Iosif s-a transformat dintr-un adolescent rasfatat, pretentios, obisnuit sa fie mereu in centrul atentiei celor din jur, intr-un om matur, stapan pe sine si constient de responsabilitatea sa fata de Dumnezeu. Atunci, in acele clipe teribile in care inima ii era sfasiata de durere, Iosif a obtinut adevarata biruinta. Tot ce a urmat s-a datorat acestei biruinte si, din acel moment sublim al consacrarii lui fata de Dumnezeu, planul ceresc putea intra in actiune.

3) Iosif s-a hotarat sa nu pacatuiasca.

Ajuns in casa lui Potifar, capetenia strajerilor lui faraon ( un fel de SPP al acelor timpuri ) , Iosif incepe sa se miste intr-o lume “inalta”, rafinata. Sa nu ne imaginam ca Iosif cara saci in spate intreaga zi. La un moment dat, Potifar ii incredinteaza administrarea intregei lui averi, facand din tanarul rob evreu un administrator competent si respectat. Zilnic, Iosif se loveste de numeroase ispite puternice …Sa nu uitam ca era tanar si ispitele tineretii erau navalnice ca valurile marii. El asista la petrecerile din casa lui Potifar, vedea luxul din casele multor egipteni din elita tarii si distractiile timpului exercitatu o presiune uriasa asupra sufletului sau tanar. Ceea ce s-a intamplat in incidentul legat de sotia stapanului sau a reprezentat doar una din luptele si biruintele pe care Iosif le-a castigat in acea perioada din viata lui.

Va propun un dialog imaginar intre Iosif si sotia lui Potifar, asa cum el ar fi putut sa se deruleze in acele clipe de ispitire teribila: “ Asculta, Iosif ! Iti propun un targ: tu vei fi amantul meu si impreuna vom conduce treburile casei. Sotul meu este mai mult plecat si nu sta prea mult acasa; de o vreme bea cam mult, manaca prea mult si a inceput sa devina senil…Asa ca noi doi vom conduce toate afacerile… Va fi bine, te asigur !…Foarte bine… Crede-ma ! Vom fi fericiti impreuna. Daca nu…te asteapta moartea…”

Cuptorul ispitirii era incins la maximum…Oare cati dintre noi ar fi rezistat daca ne-am fi aflat in locul lui Iosif ? Aici se afla momentul sublim al biruintei lui: el se hotaraste sa nu pacatuiasca , chiar daca va trebui sa infrunte moartea. Iosif stia un lucru in care credea din toata inima sa: Dumnezeu avea un plan cu el si acest plan se va implini in ciuda tuturor greutatilor si ispitelor, daca el va ramanea loial. Iosif credea in “steaua” lui.

Si iata-l pe tanarul nevinovat suferind inca odata pe nedrept. Stiti cat timp a petrecut el in inchisoare, condamnat pentru o fapta pe care nu o facuse ? 13 ani ! 13 ani in care “rotitele” vietii parca mergeau toate inapoi, impotriva dorintelor si aspiratiilor lui. Credeti ca in toti acesti ani Iosif nu a avut si el descurajarile lui ? Cu siguranta ! Era un om cu slabiciuni ca oricare dintre noi. Intrebari dupa intrebari ii treceau prin minte, toate fara un raspuns imediat: “ De ce, Doamne ? Sunt nevinovat, Tu stii lucrul acesta…De ce ingadui sa mi se intample toate acestea ? Cand imi vei veni in ajutor ? Trec ani dupa ani , mi se scurg cei mai frumosi ani ai vietii si Tu, Doamne, nu-mi raspunzi… De ce ?”

Intrebarile si descurajarile sunt inevitabile, atata vreme cat inca mai calatorim pe acest pamant aflat sub blestemul pacatului. In ciuda tuturor acestora, Iosif a continuat sa se increada in Dumnezeul parintilor sai, convins ca, desi nu intelegea atunci multe din lucrurile pe care le traia, Dumnezeu avea un plan cu el.

Dupa 13 ani de suferinte, descurajari si nedreptati pe care a trebuit sa le indure departe de tara sa natala, departe de tatal  si de familia sa, inconjurat pretutindeni de semnele unei civilizatii pagane, planul lui Dumnezeu cu Iosif  intra in actiune pe ultima suta de metri.. Providenta divina actioneaza in asa fel incat Iosif sa fie eliberat din inchisoare, fiind numit prim-ministru al celui mai prosper si civilizat stat din regiune. Acum, de abia acum, Iosif intelege de ce a trebuit sa treaca prin atatea incercari de nedescris. Cand soseste momentul optim de a se descoperi fratilor sai, el le marturiseste acestora un lucru uimitor:

“Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara si sa va pastreze viata printr-o mare izbavire. Asa ca nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu. El m-a facut ca un tata pentru faraon , stapan peste toata casa lui si carmuitorul intregii tari a Egiptului.” ( Geneza 45, 7-8 )

Cata noblete de caracter ! Dar si ce larga viziune asupra vietii a dobandit  Iosif in toti acesti ani de dureri si incercari inexplicabile ! Chiar aflat in varful “piramidei” sociale, Iosif nu se abate de la planul lui Dumnezeu cu el. Ar fi avut ocazia cea mai potrivita sa se razbune pe Potifar si pe sotia lui, din cauza carora trebuise sa petreaca nevinovat 13 ani in inchisorile egiptene…Ar fi putut sa se razbune pe paharnicul nerecunoscator al lui faraon, datorita caruia Iosif a trebuit sa mai stea inca doi ani inchis…Ar fi putut sa se razbune pe fratii lui care s-au purtat cu el asemenea unui vrajmas si datorita carora  si-a pierdut cei mai frumosi ani ai vietii…Si totusi, nu a facut-o ! Cuvintele de mangaiere si incurajare pe care Iosif le adreseaza fratilor sai dupa moartea tatalui lor sunt dovada suprema ca planul lui Dumnezeu cu el a fost o reusita:

“Iosif le-a zis: “Fiti fara teama ! Caci sunt eu oare in locul lui Dumnezeu ? Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine, ca sa implineasca ceea ce se vede azi, si anume sa scape viata unui popor in mare numar.” ( Geneza 50, 19-20 ).

Este evident, din relatarea biblica, ca Dumnezeu a avut un plan cu Iosif, un plan care a reusit 100%.

Oare Dumnezeu nu avea un plan la fel de bun si cu fratii lui ? Desigur ! Insa ei au zadarnicit acest plan prin viata lor, impiedicand cerul sa-l puna in actiune.

Are Dumnezeu un plan si cu tine ? Desigur ! Ca Tata ceresc, El are un plan pentru fiecare din fiii Sai, un plan care cuprinde tot ce e mai bun, mai nobil si mai inaltator pentru om. El doreste ca fiecare dintre noi sa ne realizam deplin chiar in aceasta viata, sa atingem cele mai inalte culmi ale dezvoltarii intelectuale, si spirituale, sa ajungem in cele mai inalte pozitii, sa ne bucuram de belsug si sa raspandim cea mai mare influenta. Tatal ceresc doreste sa fim “cap, nu coada” (  Deuteronom 28, 13 ), facand din noi o demonstratie in fata intregului Univers despre ce inseamna sa fii binecuvantat de cer.

Un crestin veritabil va da intotdeauna lumii din jurul sau motive de invidie. Daca lumea nu-l va invidia pentru averile sale sau pentru statutul sau social, o va face cel putin pentru pacea sa sufleteasca, pentru seninatatea cu care priveste greutatile vietii, pentru caracterul sau nobil si increderea lui nezguduita in Dumnezeul sau. Daca, privindu-ne, lumea nu gaseste niciun motiv de invidie in noi, inseamna ca este ceva in neregula in viata noastra…Inseamna ca ca planul lui Dumnezeu cu noi nu s-a realizat inca…

Sunt convins ca in cer, in viata viitoare pe care o vor primi cei mantuiti, vor exista si regrete. Cei salvati prin harul lui Christos vor regreta toate ocaziile risipite, toate momentele in care au zadarnicit, prin vointa lor, realizarea planului lui Dumnezeu cu ei. Vor regreta tot ceea ce ar fi putut realiza in aceasta viata trecatoare si nu au realizat spre slava lui Dumnezeu. Vor regreta tot ceea ce ar fi putut deveni prin harul lui Christos si nu au devenit…

De ce sa nu evitam aceste regrete tarzii ? Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi ! El are un plan si cu tine ! Roaga-L sa ti-l descopere! Apoi mergi pe calea pe care El ti-o va deschide inaintea pasilor tai si, chiar daca vei intampina greutati si vei avea parte de incercari nedorite, ai certitudinea ca acesta e drumul tau, la capatul caruia te asteapta bucuria de nedescris a implinirii depline pe toate planurile. Ai deplina incredere ca “toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, adica spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.”

Lori Balogh

www.loribalogh.ro