Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

25. DE CE IL CAUT PE DUMNEZEU ? – autor Lori Balogh

Scris la: 19 mai 2010

DE CE IL CAUT PE DUMNEZEU ?

– O PRIVIRE IN FORUL NOSTRU INTERIOR -

Am fost profund impresionat urmarind un documentar din seria “I should’t be alive” ( “Puteam muri” ), prezentat de canalul Discovery. Protagonistii erau cinci cunoscuti care se hotarasc sa se imbarce pe un iaht cu care urmau sa faca o croaziera pe Atlantic.

Toate pareau bune pana ce , pe neasteptate, pe ocean izbucneste o furtuna puternica. Una din cele doua femei de la bord se raneste grav, insa si mai grav este faptul ca iahtul isi pierde un hublou, facand ca apa sa patrunda in interior. Imediat, cei cinci realizeaza ca iahtul se va scufunda in cateva minute. In cea mai mare graba, barbatii elibereaza barca de salvare si cei cinci reusesc sa urce in ea, lasandu-se purtati in voia apelor agitate ale oceanului. Urmeaza cinci zile de cosmar traite in mica barca plina de urina si puroiul scurs din ranile femeii accidentate. Fara apa, fara hrana, fara mijoace de semnalizare, ziua batuti de soarele dogoritor iar noaptea tremurand de frig, cei cinci traiesc o drama care-i va marca intreaga viata pe supravietuitori.

La un moment dat, nemaiputand sa reziste setei, doi dintre barbati beau apa de mare. Greseala le este  fatala…Incep sa delireze si, in final, se arunca in ocean unde sunt sfasiati de rechini in cateva clipe. Femeia ranita intra in septicemie si moare la scurt timp, fiind aruncata si ea in ocean…Raman doar doi in barca de salvare: un barbat si o femeie, epuizati, demoralizati, la capatul rezistentei lor fizice si psihice.

Ceea ce mi-a atras atentia a fost atitudinea lor fata de Dumnezeu in aceste momente dramatice. La un moment dat , barbatul ridica pumnul spre cer, cerandu-I socoteala lui Dumnezeu pentru ceea ce se intampla. Femeia, dimpotriva, considera ca a rosti blasfemii in astfel de momente nu e cel mai bun lucru de facut. In final, cei doi sunt salvati ca printr-o minune…

Priveam la cei doi in timp ce isi povesteau drama prin care au trecut si nu am putut sa nu remarc diferenta. Desi amandoi au fost salvati, barbatul avea chipul pietrificat. Fata sa era brazdata de o incrancenare si  razvratire pe care nu putea sa le ascunda. In acelasi timp, femeia , desi era si ea marcata de drama, vorbea normal, isi pastrase sensibilitatea si recunostea ca au fost salvati printr-o minune divina.

Tragica intamplare  scoate in lumina un adevar tulburator: desi cu totii traim pe acelasi pamant, desi trecem adesea prin aceleasi imprejurari si avem parte de aceleasi necazuri, atitudinea noastra e atat de diferita. Unii dintre noi ne razvratim impotriva lui Dumnezeu, acuzandu-L de toate relele care ni se intampla, in timp ce altii ne prindem de El cu incredere chiar in cele mai grele momente din viata. Unii il cauta pe Dumnezeu in ciuda suferintelor de tot felul de care au parte in viata, in timp ce altii Il resping pe Dumnezeu in mijlocul acelorasi probleme.

De ce unii oameni Il cauta pe Dumnezeu, in ciuda greutatilor si suferintelor pe care le aduce viata ? De ce, in acelasi timp, altii se razvratesc impotriva Lui ?

Acum, cand scriu aceste lucruri, sunt in pat. Cu doua saptamani in urma, in biserica fiind, dupa terminarea serviciului divin, la iesirea din sala de cult,  un “accident” stupid m-a trimis direct pe masa de operatie. In secundele imediat urmatoare accidentului, in minte mi-au venit tot felul de ganduri: “Dumnezeu m-a pedepsit. Ce rau am facut ? De ce tocmai in biserica ? De ce s-a intamplat dupa o predica buna care lasase o impresie adanca asupra inimii mele ?  De ce, Doamne ? “ si, mai ales, “De ce tocmai mie sa mi se intample asa ceva ?”

Acestea au fost primele ganduri…Apoi au venit altele: “Nu, Dumnezeu nu greseste niciodata. “ Mai mult decat atat, o fagaduinta pe care o primisem la inceput de an mi-a revenit in memorie in acele momente: “Cheama-Ma in ziua necazului si Eu te voi izbavi iar  tu Ma vei proslavi” ( Psalmul 50, 15 )

Am alungat imediat orice gand negativ de revolta sau descurajare si m-am predat in totalitate iubirii lui Dumnezeu. Raman si acum uimit de seninatatea cu care m-am suit pe masa de operatie. Aveam o pace sufleteasca greu de explicat pentru astfel de imprejurari; vorbeam senin cu asistentele ce ma pregateau pentru operatie, dialogam cu medicul…Dar mai ales, vorbeam neintrerupt cu Domnul meu…

Un prieten de pe internet, auzind cea ce mi s-a intamplat, mi-a scris cateva cuvinte : Insanatosire grabnica, Lori! Si nu uita ca nu exista accidente. Totul se intampla pentru o ratiune anume. Misiunea noastra e sa aflam de ce.

Din clipa aceea, ma gandesc si ma rog sa descifrez mesajul acestui “accident”. Incet-incet, lucrurile se clarifica in mintea mea …Ramane insa o nedumerire: De ce, trecand prin aceleasi imprejurari de viata, unii oameni se revolta impotriva lui Dumnezeu, in timp ce altii continua sa-L caute si sa-L iubeasca, poate mai mult chiar decat inainte ?

La intrebarea: De ce Il cauta oamenii pe Dumnezeu ? pot fi date o multime de raspunsuri posibile:

- unii Il cauta pe Dumnezeu ca sa fie mantuiti; altii – pentru ca au fost mantuiti.

- unii Il cauta pentru ca sa fie binecuvantati; altii – pentru ca au fost binecuvantati

- unii Il cauta pentru ca asa e traditia, asa cere societatea; altii Il cauta pentru a-si umple golul sufletesc.

- unii Il cauta pe Dumnezeu ca sa fie feriti de necazuri; altii pentru ca au fost ajutati sa iasa din necazuri

- unii Il cauta pentru a gasi fericirea; altii – pentru ca sunt deja fericiti langa El, iar altii – pentru a-L face fericit si pe Dumnezeu

- unii Il cauta pe Dumnezeu ca sa nu fie pedepsiti, in timp ce altii Il cauta dintr-o dragoste sincera…

Cineva ar putea obiecta: “In definitiv, ce importanta are motivul pentru care Il cautam pe Dumnezeu ? Important este sa-L cautam, nu-i asa?” Da, este important sa faci un anumit lucru. Dar este si mai important motivul care genereaza fapta respectiva. De fapt, in lumina Bibliei, motivul da adevarata valoare unei actiuni.

Motivul pentru care Il caut pe Dumnezeu Il intereseaza in primul rand pe El. De asemenea il intereseaza pe Satana; ii intereseaza pe ingerii ce vor fi martori la judecata finala; ii va interesa pe cei mantuiti care , in timpul mileniului, vor judeca lumea; motivul le intereseaza pe fiintele necazute in pacat care privesc la drama de pe planeta noastra…Si, nu in ultimul rand, motivul pentru care Il caut ( sau nu ! ) pe Dumnezeu ma intereseaza pe mine, daca doresc cu sinceritate sa ma cunosc pe mine insumi.

In marele conflict cosmic dintre bine si rau, dintre Christos si Satana, motivul unor fapte este des invocat. Satana insinueaza adesea in dreptul copiilor lui Dumnezeu ca motivele faptelor si cuvintelor lor nu sunt mereu dintre cele mai curate. Un exemplu cat se poate de evident in acest sens este cazul dramaticei experiente  prin care a trecut patriarhul Iov. Va invit sa intram  pentru cateva momente in atmosfera timpului, incercand sa intelegem incrancenarea luptei dintre fortele binelui si ale raului in acea dramatica experienta de viata.

“Era in tara Ut un om care se numea Iov. Si omul acesta era fara prihana si curat la suflet. El se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau…” (Iov 1,1 )

Textul biblic ne face sa credem ca Iov nu facea parte din  poporul Israel. Era un edomit ( tara Ut este o alta denumire data Edomului. Vezi Plangerile lui Ieremia 4, 21 ), care a trait aproximativ pe vremea celor 12 fii ai lui Iacov. Caracterizarea facuta de Cuvantul Scripturii arata ca Iov ducea o viata ireprosabila: “om fara prihana, curat la suflet, care se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau” . Intr-un cuvant – Iov Il cauta pe Dumnezeu.

Cu un astfel de om care-I onora Numele, Dumnezeu nu putea decat sa se laude in fata reprezentantilor lumilor existente in intregul Univers: “Ai vazut pe robul Meu Iov ? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana….” ( Iov 1, 8 )

Satana, in calitate de reprezentant al pamantului ( rol luat prin uzurpare in Eden ), nu se simtea in largul lui cu un asemenea caz. Existenta unui om integru, loial lui Dumnezeu in cele mai mici amanunte, era o palma peste obrazul sau si nu putea tolera ca in imparatia sa sa existe asa ceva. Si atunci, in dialogul purtat cu Creatorul, Satana arunca in lupta armele sale cele mai grele. Incepe cu insinuarea: “Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu ? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este  al lui ? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui si turmele lui acopar tara. Dar ia intinde-Ti mana si atinge-te de tot ce are si sunt incredintat ca Te va blestema in fata.” ( Iov 1, 9-11 )

Cu alte cuvinte: “ Este adevarat, Doamne, ca Iov Te cauta. Nu pot nega acest lucru. Dar oare de ce o face ? Te cauta pentru ca Te iubeste sau pentru ca are vreun interes ? Eu nu cred ca el Te cauta dezinteresat…

Satana doreste sa tinteasca la sigur. Nu-si poate permite un esec, de aceea isi face un calcul minutios: “Iov este un om bogat…Are multi slujitori, multi copii, o sotie credincioasa, dar si prieteni buni. Daca m-as atinge doar de averea lui, s-ar putea sa dau gres. Iov ar putea ramanaea mai departe credincios, sprijinit fiind de familie si prieteni. Daca ma ating numai de sanatatea lui, lucrurile ar putea fi la fel. Daca ii voi rapi familia, ii vor ramanea prietenii; daca-i voi rapi prietenii, va ramanea familia…” Temandu-se de un esec, Satana cere totul: “Intinde-ti mana si atinge-te de tot ce are”. Aceasta inseamna razboi total.

De fapt, spunand aceste cuvinte , Satana Ii arunca Creatorului manusa provocarii , sugerandu-I lui Dumnezeu ca El sa se atinga de Iov, facandu-i rau. In vremurile trecute, legile duelului cereau ca cel care primise manusa aruncata de adversarul sau, fie sa accepte duelul ( cu riscul sa moara onorabil ), fie sa-l evite, in acest caz trebuind sa suporte intreaga viata rusinea si dezonoarea. Dumnezeu se afla in fata a doua alternative: fie sa refuze insinuarile lui Satana si sa-l ocroteasca mai departe pe Iov, fie sa accepte provocarea, lasand ca demonstratia loialitatii lui Iov sa fie facuta. Daca Creatorul ar fi refuzat provocarea Satanei, Iov ar fi fost ocrotit, insa pagubele pentru intregul Univers ar fi fost imense.  Dumnezeu si-ar fi pierdut din credibilitate, iar fiintele ceresti ar fi ramas pentru totdeauna cu un mare semn de intrebare: Oare nu cumva Satana a avut dreptate ?

A riscat ceva Dumnezeu atunci cand a dat curs cererilor lui Satana, ingaduind ca Iov sa fie incercat ? Dintr-un anumit punct de vedere, Dumnezeu nu a riscat nimic. In atotstiinta Sa, El stia ca Iov va iesi curat din cuptorul incercarii. Aceasta insa nu inseamna ca lui Dumnezeu I-a fost usor sa ia aceasta hotarare…”Cum sa fac cel mai mic rau fiului Meu Iov ? El nu M-a dezonorat niciodata, nu Mi-a calcat niciodata cuvantul. Intotdeauna Mi-a dovedit dragoste si credinciosie… Cum sa sa te parasesc, fiul Meu ? “Mi se zbate inima in Mine si tot launtrul Mi se misca de mila.” ( Osea 11, 8 )

Asadar manusa fusese aruncata. Satana insinuase in fata intregului Univers ca Iov Il cautase pe Dumnezeu doar din interes, din motive egoiste. Creatorul era provocat in mod public si se cerea un raspuns din partea Lui. Si, in cazul lui Iov, raspunsul a insemnat un val de incercari si teste in viata sa, toate urmarind sa indeparteze ambalajul stralucitor al vietii exterioare, aparentele frumoase, si sa scoata la lumina, in vazul tuturor, miezul, esenta, continutul …Cu alte cuvinte: testul urma sa dovedeasca intregului Univers daca Iov Il cauta pe Dumnezeu din motive egoiste sau din dragoste.

Ceea ce a urmat a fost teribil. “Satana a plecat dinaintea Domnului” ( Iov 1, 12 up. )  si asupra lui Iov s-au abatut sapte nenorociri grozave intr-un interval de timp scurt. Fiecare din cele sapte nenorociri care au cazut peste el ar fi fost suficienta pentru a-l dezechilibra pe orice om atat fizic, cat si spiritual.

Satana nu cruta nimic. Ii nimiceste turmele, ii ucide slujitorii, ii ucide pe toti cei zece copii dintr-o singura lovitura, ii rapeste sanatatea, ii rapeste cel mai important sprijin moral -sotia si, in final, ii transforma pe cei mai buni prieteni in judecatorii sai. Se putea mai mult decat atat ? Nici cea mai diabolica imaginatie nu ar putea concepe o suita de incercari mai teribile decat acestea…Satana a dovedit si in aceasta imprejurare ca este un geniu al raului.

Si totusi, in ciuda atacurilor disperate ale diavolului, Iov rezista si continua sa-L caute pe Dumnezeu . Este adevarat ca omenescul lui Iov ramane nedumerit . Iov, nestiind ce se petrecuse in cer, nu poate intelege ce se intampla cu el. Nu stie ce rau a facut incat Dumnezeu sa-l paraseasca …Uneori, amaraciunea lui rabufneste , insa Iov nu inceteaza sa-L caute si sa-L iubeasca pe Creatorul sau. Priviti ce marturisire de credinta face omul acesta in mijlocul celor mai amare clipe din viata, cand temperatura cuptorului incercarii ajunsese la maximum:

“Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca se va ridica la urma pe pamant. Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor. Ochii mei Il vor vedea si nu ai altuia. Sufletul meu tanjeste de dorul acesta inlauntrul meu..” ( Iov 19, 25-27 )

Iov a iesit curat din incercare. Cum as fi rezistat eu ? Dar tu ? Am fi putut noi demonstra in fata Universului ca Il cautam si Il iubim pe Dumnezeu din dragoste, fara niciun interes egoist ?

Cartea lui Iov – aceasta bijuterie a Bibliei- este o carte neterminata. De ce ? Aparent ea se incheie cu un happy end: Iov este reabilitat complet. I se dau binecuvantari indoite, isi reface familia si isi regaseste  prietenii. Cu toate acestea, cartea este neterminata din cel putin doua motive:

1) Cartea incepe cu scenele ceresti, aratandu-ne ce se petrecea in culise, dincolo de cortina aparentelor. In mod normal, cartea ar fi trebuit sa se incheie simetric: o noua intalnire in cer, un nou dialog intre Dumnezeu si Satana…Credeti ca nu a avut loc o astfel de intalnire dupa reabilitarea lui Iov ? Cu siguranta ! Imi imaginez si dialogul ce ar fi putut exista intre Creator si Satana: “Ai vazut pe robul Meu Iov ? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este intr-adevar un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau. Lucifer, si acum mai sustii ca iubitul Meu fiu Ma cauta din interes ?”

Dar Satana tace…Demonstratia fusese facuta…Universul intreg era acum convins…

2) Cartea lui Iov este neterminata, asemenea Cartii Faptelor Apostolilor, pentru ca istoria lui Iov se va continua in viata credinciosilor din ultima generatie.

In finalul istoriei acestei lumi, Dumnezeu va face ultima Sa demonstratie in fata Universului, dovedind ca, in ciuda conditiilor grele ale zilelor din urma, in ciuda persecutiei si a lipsurilor de orice fel, in ciuda amenintarilor si batjocurii, copiii Sai Ii vor ramanea loiali in cele mai grele circumstante. Ei vor demonstra ca Legea lui Dumnezeu poate fi tinuta si ca ei Il cauta pe Creator nu din interese egoiste, ci din dragoste.

Cartea lui Iov se va incheia cu istoria biruintei sau a infrangerii noastre. Depinde de mine si de tine de care parte a baricadei ne vom aseza in acest milenar conflict cosmic.

Inima imi zice din partea Ta: “Cauta Fata Mea ! “ Si Fata Ta, Doamne, o caut.” ( Psalmul 27, 4 )

De ce Il caut pe Dumnezeu ? Pentru simplul motiv ca Il iubesc . Nu-I inteleg intotdeauna planurile, nu pot vedea mereu de ce ma conduce pe un drum sau altul, adesea nu inteleg de ce ma lasa sa sufar…Dar stiu un singur lucru: El ma iubeste si asta imi este deajuns.

Lori Balogh

www.loribalogh.ro