Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

26. ESTI DISPUS SA ACCEPTI PLANUL LUI DUMNEZEU ? – autor Lori Balogh

Scris la: 25 mai 2010

ESTI DISPUS SA ACCEPTI PLANUL LUI DUMNEZEU  ?

- UN TEST AL INCREDERII IN EL -

Mai e putin si istoria zbuciumata a acestui pamant se va sfarsi, impreuna cu toate framantarile, nelinistea si suferintele ei. Mai e putin si sufletele noastre ar trebui sa se umple de o bucurie negraita la auzul “pasilor” Mantuitorului venind spre noi, spre acest tarm al Universului care a cunoscut cea mai teribila drama din cate pot exista – drama pacatului. Mai e putin si avem inca atatea lucruri de facut ! …Caracterele noastre nu sunt inca pregatite pentru cer, lucrarea incredintata noua de Iisus este inca timida, cunoasterea de Dumnezeu este inca saraca, iar experientele noastre cu El nu au ajuns inca la acel nivel incat sa ne pregateasca pentru ultima mare criza prin care va trece omenirea inainte de revenirea Mantuitorului…

Dintre toate subiectele care pot preocupa mintea si inima noastra, cel legat de cunoasterea caracterului lui Dumnezeu este de departe cel mai important. De ce ? Pentru ca trebuie sa stim Cine este Cel in care ne incredem; trebuie sa-L cunoastem pe Cel alaturi de care vom petrece o vesnicie intreaga si, nu in ultimul rand, trebuie sa stim Cine este Cel de partea caruia vom intra in ultima mare confruntare dintre bine si rau, dintre Christos si Satana.

Insusi Mantuitorul a legat destinul nostru vesnic de cunoasterea caracterului lui Dumnezeu:

“Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Christos pe care L-ai trimis Tu.” ( Ioan 17, 3 )

Doar atunci cand Il vom cunoaste in asa masura incat sa putem afirma asemenea lui Pavel: “Stiu in Cine am crezut !” ( 2 Timotei 1, 12 ), doar atunci avem garantia ca suntem pregatiti pentru cer.

Dar cum Il putem cunoaste pe Dumnezeul nevazut, pe Nemuritorul, pe Cel care” locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut nici nu-L poate vedea” ( 1 Timotei 1, 17; 6, 16 ) ?  Din fericire, avem o multime de cai si mijloace puse la dispozitia noastra pentru a ajunge la acesta inalta si importanta stiinta.

Natura ne vorbeste cate ceva despre puterea, inteligenta, imaginatia si grija Creatorului fata de Creatia Sa. Istoria ne invata ca totul se deruleaza sub atenta Sa supraveghere, caci “al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc” ( Psalmul 24, 1 ). Constiinta ne face sa auzim glasul Lui in momentele in care suntem ispititi sa ne abatem pe cai gresite, iar experientele personale ne conduc mereu la o mai buna cunoastere a dragostei Sale fata de noi.

Insa dincolo de aceste cai generale de cunoastere a divinitatii, Dumnezeu ne-a lasat doua cai speciale prin care avem posibilitatea sa accesam intreaga “baza de date” legata de acest subiect: viata lui Iisus si Biblia. Fara aceste cai speciale ale Revelatiei divine, cunoasterea noastra de Dumnezeu ar fi fost vaga, incompleta si insuficienta.

Una din caile cele mai atractive de a-L cunoaste pe Dumnezeu este aceea de a urmari modul in care a intervenit El in anumite situatii din viata unor personaje biblice. Pentru aceasta ocazie, va propun sa ne oprim asupra unuia dintre imparatii de seama ai Regatului lui Iuda, un mare reformator religios si o personalitate marcanta a timpului si locului in care a trait: Ezechia.

Domnind asupra Iudeii intre anii 726-697 i.Chr., Ezechia nu are prea multe lucruri bune de mostenit de la tatal sau – Ahaz. Aceata din urma se purtase ca un pagan, ca un om cu totul strain de religia evreilor. Isi trecuse fiul prin foc, conform unui ritual vechi canaanit, indepartase din Templu altarul de arama pe care preotii aduceau jertfele zilnice, indepartase din Templu pridvorul Sabatului si adusese poporul intr-o stare deplorabila din punct de vedere moral. Tinand cont de mostenirea lasata de tatal sau Ahaz, caracterul lui Ezechia se remarca cu atat mai mult, el fiind unul din imparatii considerati buni ai Regatului Iudeii.

Ezechia urca pe tron la varsta de 25 de ani, in floarea tineretii, cand orice tanar e plin de incredere in sine, plin de optimism si planuri de viitor. El ar fi putut urma exemplul tatalui sau- o cale larga, tentanta si comoda firii omenesti. Totusi nu a facut-o. Ezechia ne uimeste prin loialitatea sa fata de Dumnezeul cel adevarat si fata de valorile incredintate poporului sau. Oare cine i-a insuflat acest respect ?  Cine l-a educat astfel incat sa dobandeasca un caracter atat de nobil ? La varsta la care tinerii nu prea vor sa stie de Dumnezeu, de pocainta, de religie si norme morale, Ezechia Il cauta pe Dumnezeu din toata inima lui si se dovedeste a fi un imparat bun, credincios, despre care Biblia nu are decat cuvinte de apreciere: “El a facut ce este placut inaintea Domnului intocmai cum facuse tatal sau David.” ( 2 Imparati 18, 3 ) Este de specificat faptul ca despre niciunul din imparatii care i-au urmat lui David la tron nu se spune asa ceva. Raportul biblic, tradus in limbaj modern, inseamna calificativul “exceptional !”

Ezechia a dovedit ca este un om de razboi priceput, luptand cu success pentru independenta regatului sau. Insa el a fost si un mare si profund reformator religios. Urcand pe tron intr-o perioada foarte dificila, cand Regatul de Nord era ocupat de asirienii care amenintau independenta si suveranitatea tuturor tarilor din regiune, vazand in propriul popor apostazia morala si religioasa lasata de tatal sau, Ezechia isi da seama ca doar o reforma radicala poate salva natiunea de la dezastru. El stie ca o reforma pe jumatate nu poate indeparta pedeapsa divina care deja se abatuse asupra Regatului de Nord. De aceea, primul lucru pe care-l face el este sa restabileasca serviciul religios de la Templu.

In acest sens, ii convoaca pe preoti si leviti si discuta deschis cu ei planul reformelor pe care le dorea. Apoi , fara nicio intarziere, trece la actiune…

“A indepartat inaltimile, a sfaramat stalpii idolesti, a taiat Astarteele si a sfaramat in bucati sarpele de arama pe care-l facuse Moise, , caci copiii lui Israel arsesera pana atunci tamaie inaintea lui; il numeau Nehustan. El si-a pus increderea in Domnul, Dumnezeul lui Israel si, dintre toti imparatii lui Iuda care au venit dupa el sau care au fost inainte de el, n-a fost niciunul ca el. El s-a alipit de Domnul, nu s-a abatut de la El si a pazit poruncile pe care le daduse lui Moise Domnul. Si Domnul a fost cu Ezechia , care a izbutit in tot ce a facut…” ( 2 Imparati, 18, 4-7 pp. )

In viata bunului imparat, al carui comportament fusese ireprosabil pana atunci,  apare insa o cotitura. In cel de-al 14-lea an al domniei lui, Sanherib, imparatul Asiriei, navaleste in Regatul Iudeii si cucereste cateva cetati. In acest moment de criza, Ezechia dovedeste slabiciune, are o cadere spirituala si recurge la o solutie omeneasca pentru a rezolva criza: ia aurul si argintul din Templu si incearca sa-l determine pe Sanherib sa renunte la inaintarea lui catre Ierusalim.

A fost o solutie buna ? Ca orice solutie omeneasca,  aceasta a complicat si mai mult situatia. Vazand aurul si argintul dat de Ezechia, lui Sanherib i s-a facut si mai multa pofta dupa bogatiile pe care si le imagina ca sunt in Ierusalim. Urmarea ? Imparatul Asiriei trimite o delegatie de intimidare la Ierusalim.

In ceasul al 12-lea, Ezechia isi da seama de greseala facuta , isi revine spiritual si isi pune din nou toata increderea in ajutorul cerului. Dumnezeu onoreaza increderea lui Ezechia si scapa Ierusalimul printr-o interventie divina in urma careia armata asiriana pierde 185 000 de soldati, in timp ce Sanherib insusi este ucis in capitala sa Ninive.

In aceste momente dramatice, dupa ce Ezechia iese dintr-o criza majora care pusese in pericol insasi existenta poporului sau, vine marea lovitura a vietii sale:

“In vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amot, a venit la el si i-a zis: “Asa vorbeste Domnul: Randuieste ce ai de randuit casei tale, caci vei muri si nu vei mai trai.”  ( 2 Imparati 20, 1 )

Expresia “in vremea aceea” ne lasa sa intelegem ca Dumnezeu ii transmite lui Ezechia acest mesaj in anul al 14-lea, cand imparatul era in varsta de 39-40 de ani, adica in floarea varstei. Mesajul apare ca o pedeapsa divina fata de caderea spirituala de care daduse dovada Ezechia cu putin timp inainte.

Oare Dumnezeu nu tinea cont de multele fapte bune facute de acesta ? De la David pana la el, nu mai fusese niciun imparat atat de credincios ca el. De ce sa-l pedepseasca Dumnezeu pentru un singur pacat ? De ce sa -si incheie viata in floarea varstei, la doar 40 de ani , cand inca putea face mult pentru cauza poporului sau si pentru Dumnezeu ? Alti imparati idoaltri si rai din toate punctele de vedere au domnit mult mai mult …De ce Ezechia, care-I slujise intreaga viata lui Dumnezeu, sa-si incheie viata atat de timpuriu pentru un singur pacat? Cat de drept este Dumnezeu cand procedeaza in felul acesta cu copiii Sai ?

Cineva ar putea presupune ca Dumnezeu nu intentiona sa-i ia viata, ci doar l-a pus la proba pe Ezechia cu scopul de a-l maturiza spiritual. Sunt insa convins ca aici nu e vorba de o incercare de genul celei prin care a trecut Avraam. In mod real aici suntem in fata unei hotarari divine: “Randuieste ce ai de randuit casei tale, caci vei muri si nu vei mai trai.

Este vorba aici de o pedeapsa divina ? Categoric nu ! Dovada consta in faptul ca Dumnezeu revine asupra deciziei si ii prelungeste viata lui Ezechia cu inca 15 ani.

Nu, nu e vorba despre pedeapsa aici, ci despre un plan divin plin de intelepciune si dragoste fata de creaturile Sale. Ezechia gresise- e adevarat !- dar ramane acelasi fiu iubit pentru Tatal ceresc. De ce cred din tot sufletul ca nu e vorba aici de pedeapsa , ci de un plan al lui Dumnezeu plin de iubire si intelepciune ?  Din derularea evenimentelor care au urmat.

La auzul “sentintei” divine, Ezechia se ingrozeste. Probabil ca si el percepe hotararea lui Dumnezeu ca fiind o pedeapsa a cerului. Si el nu e decat un om care nu poate vedea dincolo de aparente, nu poate privi in viitor. Ezechia nu se poate consola cu gandul ca trebuie sa-si incheie viata in floarea varstei…Mai are inca multe de facut…Si, in disperarea sa, se agata cu toata puterea lui de Dumnezeu. Plange, se roaga, implora mila …

Dumnezeu il asculta si Isi schimba hotararea. Profetul Isaia e trimis cu un mesaj continand noua hotarare: inca 15 ani de viata adaugati. Incerc sa-mi imaginez explozia de bucurie a lui Ezechia…

O, daca ai sti tu, Ezechia, ce nenorociri vor veni peste tine si poporul tau pentru ca nu ai acceptat planul lui Dumnezeu !

Ce s-ar fi intamplat daca Ezechia ar fi acceptat planul initial al lui Dumnezeu si ar fi murit la varsta de 40 ani ?

Cel putin doua lucruri grave si nedorite nu s-ar fi intamplat:

1) Ezechia nu ar fi avut o noua ocazie de a pacatui si a decadea spiritual. Ce s-a intamplat imediat dupa insanatosirea imparatului ? Biblia ne relateaza despre sosirea unei delegatii venita tocmai din Babilon cu scopul aparent de a vedea minunea vindecarii lui Ezechia. Exista insa un scop ascuns al delegatiei babiloniene : spionajul.

In timpul vizitei inaltilor demnitari, Ezechia pierde ocazia unica de a-I da slava lui Dumnezeu , vorbind paganilor despre marile adevaruri pe care le detinea. Imparatul incepe sa se laude cu bogatiile lui, ca si cum cei 15 ani de viata prelungita ar fi insemnat o vesnicie. Ezechia pacatuieste din nou. Mustrarea vine pe loc, iar pacatul lipsei de recunostinta si cel al mandriei a ramas ca o pata neagra pe haina caracterului sau, atarnand greu in ziua judecatii.

Daca ar fi existat doar acest unic motiv,  ar fi fost suficient ca argument in favoarea planului initial al lui Dumnezeu. Ar fi fost mult mai mult de preferat  ca Ezechia sa-si incheie viata atunci, cand Domnul a considerat ca e cel mai bine.

2) Al doilea motiv pentru care planul initial al lui Dumnezeu era infinit mai bun decat ceea ce dorea Ezechia e legat de nasterea lui Manase. Acest copil nu s-ar fi nascut daca Ezechia ar fi murit la timpul hotarat de Dumnezeu.

2 Imparati 21, 1 ne spune ca dupa Ezechia, pe tronul Iudeii a urcat Manase, fiul sau de numai 12 ani. Concluzia fireasca este ca acest copil s-a nascut in perioada de har prelungit care i s-a acordat lui Ezechia.

Cine a fost acest Manase, succesorul la tron cu un record in ceea ce priveste longevitatea domniei ( 55 ani ) ? 2 Imparati cap. 21 reda un rezumat al ororilor pe care acest imparat le-a facut in timpul domniei lui. A fost cel mai decazut imparat din istoria celor doua regate, cel mai pagan si mai idolatru. Daca in viata altor imparati se mai putea gasi si ceva bun, in Manase s-a concentrat intreaga rautate si razvratire de care e capabil omul pacatos.

Manase a anulat toate reformele tatalui sau, rezidind inaltimile idoaltre si altarele inchinate lui Baal, Astarteea si ostirii cerurilor.  Manase a ridicat altare pagane chiar si in Templu…Si-a trecut pe fiul sau prin foc, conform unei practici pagane, a practicat spiritismul si a adus la palat o multime de vrajitori, ghicitori si descantatori. Imparatul decazut a umplut Ierusalimul de sange si tara de violenta, ducand la decaderea poporului care ajunsese mai rau decat popoarele pagane din jur. Starea deplorabila in care ajunsese poporul sub lunga domnie idolatra a acestui imparat L-a silit pe Dumnezeu sa aduca peste Regatul de Sud pedeapsa robiei babiloniene.

S-ar fi inatamplat oare acest dezastru national daca Ezechia ar fi acceptat planul initial al lui Dumnezeu ? Cu siguranta ca nu ! Sau, cel putin, nu atat de repede !

Cateva concluzii:

Ideea de plan poate nu e agreata de noi. Am fost suprasaturati cu tot felul de planuri cincinale, anuale, trimestriale, lunare…Cu toate aceste planuri, lucrurile au mers mereu din ce in ce mai rau. De ce ? Pentru ca erau planuri facute de oameni …

Aici vorbim insa de planul lui Dumnezeu…Nu este vorba de planul cel vesnic al mantuirii omului, in centrul caruia se afla Jertfa suprema . Este vorba de un plan individual pe care Tatal nostru ceresc il are cu privire la fiecare dintre noi – un plan al mantuirii personale. Acesta nu trebuie confundat cu notiunile de destin, soarta sau predestinatie in care credeau vechii greci, dar si o mare parte din crestinatate. A sustine ideea predestinatiei reprezinta o jignire adusa lui Dumnezeu, caci aceasta teorie nebiblica anuleaza dintr-o singura lovitura adevarul despre dreptatea si dragostea infinita a Creatorului.

Daca Dumnezeu ar hotara dinainte intr-un fel sau altul cursul vietii omului, fara ca el sa se poata abate de la acest curs, de ce mai este tras la raspundere in fata judecatii finale ? Unde ar fi principiul liberului arbitru la care Dumnezeu tine cu tarie ? Cum s-ar mai manifesta dragostea Lui in aceste conditii ?

Planul mantuirii personale este cu totul altceva decat predestinatie. El nu este o hotarare arbitrara a lui Dumnezeu impusa omului, ci este planul pe care oricare parinte iubitor il face pentru copiii sai. Acest plan cuprinde tot ce poate fi mai bun si mai de valoare pentru om. Un parinte responsabil si iubitor nu-l forteaza pe copil sa urmeze planul sau in intregime, insa conduce lucrurile in aceasta directie, poate-poate copilul va accepta acest plan. Nici Dumnezeu nu ne forteaza sa-I urmam planurile pe care le are cu privire la noi. El stie care sunt inclinatiile, slabiciunile si puterea noastra si cunoaste care e cel mai bun curs al vietii care ne poate duce la cer.

Acest plan poate contine la un moment dat dureri, suferinte, dezamagiri sau chiar moarte. Dumnezeu poate insa sa transforme cele mai dureroase experiente in cele mai mari binecuvantari.

“Dumnezeu are ochii atintiti asupra copiilor Sai si El are un plan bine definit pentru fiecare din ei.”   E. G. White, Testimonies, vol. 6, pag. 9-13

“Consacrati-va lui Dumnezeu in fiecare dimineata, voi si copiii vostri. Nu va puneti increderea nici in lucrurile care vor veni, nici in anii ce vor urma, caci ei nu va apartin. Voi nu dispuneti decat de ziua de azi. Purtati-va ca si cum aceasta ar fi ultima pe care o traiti pe acest pamant. Expuneti planurile voastre inaintea Domnului si cereti-I sa va ajute sa le impliniti sau sa le abandonati. Preferati planul lui Dumnezeu in locul planului vostru, chiar daca trebuie sa renuntati la proiecte ce va sunt deosebit de scumpe. Astfel viata va fi fasonata din ce in ce mai mult dupa modelul divin si pacea lui Dumnezeu care intrece orice cunostinta va va pazi inimile si gandurile in Iisus Christos, Domnul nostru.” Idem, vol. 7, pag. 42-44

Mai e putin si istoria zbuciumata a acestui pamant se va sfarsi. Mai e putin si sunt inca atatea de facut…

Care e planul lui Dumnezeu pentru mine ? Dar pentru tine ? Daca dorim, El ni-l  va descoperi . Sa-L rugam pe Domnul sa ne descopere acest plan, apoi sa-l acceptam si sa -i dam curs, avand deplina incredre ca acest plan ne va duce in final la portile Imparatiei ceresti. Caci Dumnezeu ne asigura:

“Caci Eu stiu gandurile ( planurile ) pe care le am cu privire la voi: ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” ( Ieremia 29, 11 )

Lori Balogh

www.loribalogh.ro