Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

33. “NU VA CUNOSC” – autor Lori Balogh

Scris la: 31 iulie 2010

“NU VA CUNOSC”

- CEA MAI TERIBILA SENTINTA A TUTUROR TIMPURILOR -

Punctul culminant al istoriei lumii noastre va fi momentul reintalnirii, dupa milenii de despartire, a omului pacatos cu Creatorul sau. In acea zi insa, vor fi rostite niste cuvinte teribile de catre Mantuitorul, adresate unei anumite categorii de oameni: “Nu va cunosc !” ( Matei 7, 21-23 ).

Poate ca aceste cuvinte ar ramanea neobservate daca ele nu ar fi repetate de cel putin trei ori in predicile Mantuitorului. Incarcatura lor nu poate fi inteleasa de noi, acum, oricata imaginatie am avea. Grozavia si greutatea acestor cuvinte va fi inteleasa doar de cei carora le vor fi adresate, caci ele fac parte din ceea ce Biblia numeste “ moartea a doua”, moarte pe care inca niciun om , cu exceptia lui Iisus, nu a gustat-o inca.

Va propun sa studiem, pe rand, cele trei pasaje biblice in care Domnul Iisus rosteste aceste tulburatoare cuvinte, pentru a intelege carei categorii de oameni le vor fi adresate. Probabil ca tendinta noastra este sa ne gandim mai intai la paganii, la ateii si necredinciosii din toate timpurile, adica la acei oameni care nu au avut niciodata o legatura personala cu Mantuitorul. Vom observa cu surprindere ca nu despre ei vorbeste Domnul.

1) Matei 7, 21-23:

“Nu orisicine-Mi zice:”Doamne, Doamne” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne, n-am proorocit noi in Numele Tau ? N-am scos noi demoni in Numele Tau ? Si n-am facut noi multe minuni in numele Tau ? Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut. Departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.”

Caror oameni le spune Mantuitorul: “Niciodata nu v-am cunoscut”? Unor pagani ? Unor atei ? Unor pacatosi care au intors spatele lui Dumnezeu intreaga lor viata ? Nicidecum ! Destinatarii acestor teribile cuvinte se deosebesc de marea masa a nelegiuitilor:

– Ei au o viata de rugaciune.

Mantuitorul spune despre ei ca se roaga: “Doamne, Doamne…” Aceasta inseamna ca ei indeplinesc niste forme religioase, participa la serviciile divine, iar prezenta rugaciunii in viata lor demonstreaza ca ca ei cred in viul si adevaratul Dumnezeu. Ei se roaga Creatorului, nu fecioarei, sfintilor, icoanelor sau moastelor. Daca ei s-ar fi inchinat altcuiva, Domnul i-ar fi mustrat pentru acest lucru. Dar ei s-au inchinat intreaga lor viata adevaratului Dumnezeu…

Mai mult decat atat, rugaciunea lor demonstreaza ca ei au o experienta oarecare cu Dumnezeu, deoarece un om care nu se roaga, nu are experiente cu El, iar un om care nu are experiente cu Dumnezeu nu se roaga.

- Ei prorocesc in Numele lui Iisus.

Verbul “ a proroci” ( “a profetiza “ ) provine de la cuvantul grecesc “prophetazo” , care nu inseamna in mod obligatoriu a descoperi viitorul. Acesta reprezinta doar un aspect al prorocirii. Sensul verbului este mult mai larg si cuprinde capacitatea unor oameni inzestrati de Duhul lui Dumnezeu de a-i invata pe altii caile adevarului si ale mantuirii.

Asadar, oamenii carora li se vor adresa aceste tulburatoare cuvinte nu numai ca se roaga, dar ei si slujesc altora, invatandu-i adevarul. Ei pot fi atat membri de rand ai bisericii, cat si slujbasi si conducatori hirotonisiti ai acesteia.

- Ei scot demoni in Numele lui Iisus.

Nu trebuie sa ne gandim la exorcizari in sensul celor facute de Mantuitorul in timpul vietii Sale pe pamant. Exista o multime de demoni mai putin zgomotosi, care nu-i trantesc pe cei posedati de ei la pamant si nu le produc spume la gura. Exista demoni “civilizati”, imbracati frumos, cu maniere atragatoare, care-i poseda pe multi oameni ai zilelor noastre. La urma urmei, demonul care-i poseda pe cei mai multi oameni este pacatul, fara ca acestia sa se simta subjugati si fara ca ei sa se considere demonizati.

Oamenii pe care ii are in vedere aici Mantuitorul “scot demoni” din alti oameni, in sensul ca, invatandu-i adevarul si ajutandu-i sa renunte la viata de pacat, ei scot din acestia demonul pacatului. Asadar, aceasta categorie de oameni este activa din punct de vedere misionar.

- Ei fac minuni in Numele lui Iisus.

Oamenii acestia sunt capabili de eforturi deosebite in slujirea lor fata de Dumnezeu si semeni, avand o ravna demna de apreciat. Faptele lor, privite din exterior, ii recomanda ca fiind niste crestini devotati, modele pentru lume , dar si pentru biserica.

Si totusi…acestor oameni care se roaga, care-i invata pe altii calea mantuirii, care fac misiune si sunt plini de ravna pentru adevar, lor li se va spune: “Niciodata nu v-am cunoscut. Departati-va de la Mine, voi toti lucratorii faradelegii.

De ce acest lucru ? Vom gasi raspunsul spre final…

2 ) Matei 25, 1-12:

“ Mai pe urma au venit si celelalte fecioare si au zis: “Doamne, Doamne, deschide-ne !” Dar el, drept raspuns , le-a zis: “Adevarat va spun ca nu va cunosc !

Carei categorii de oameni ii va spune Mantuitorul aceste cuvinte ? Celor cinci fecioare neintelepte, aflate in fata usii inchise a harului divin, cand totul va fi prea tarziu. Sa observam, nu fara sa ne tulburam in sufletele noastre, ca cei carora li se va spune “nu va cunosc !” sunt simbolizati in aceasta parabola prin niste fecioare. Acest simbol ne spune mult, caci , in Scripturi, femeia curata si cinstita este simbolul bisericii adevarate, in timp ce femeia usuratica si adultera este simbolul bisericii apostaziate ( vezi Efeseni 5, 25-27; 2 Corinteni 11, 2; Ezechiel cap. 16; Apocalipsa 12, 1-6; 17, 1-6 ).

Ce semnifica faptul ca acesti oameni,  carora Mantuitorul le va spune in ziua aceea ca nu-i cunoaste, fac parte din biserica adevarata ?

- Ei asteapta revenirea Mirelui ( Christos ) si marturisesc credinta lor in aceasta

– Ei au in mana candela adevarului, simbol al Cuvantului lui Dumnezeu. Caci este scris:

“Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea.” ( Psalm 119, 105 )

- Ei doresc mantuirea cu sinceritate. Altfel, ei n-ar fi asteptat atata vreme si ar fi refuzat sa poarte candelele. Si, mai ales, dupa sosirea Mirelui si inceperea ospatului de nunta, ei n-ar fi strigat cu atata disperare: “Doamne, Doamne, deschide-ne !”

De ce acest lucru ? Vom gasi raspunsul in final…

3 ) Luca 13, 22-27:

“Nevoiti-va sa intrati pe usa cea stramta , caci va spun ca multi vor cauta sa intre, si nu vor putea. Odata ce Stapanul casei se va scula si va incuia usa, si voi veti fi afara, si veti incepe sa bateti la usa si sa ziceti: “Doamne, Doamne, deschide-ne !”, drept raspuns El va va zice: “Nu stiu de unde sunteti.”

Atunci veti incepe sa ziceti: “Noi am mancat si am baut in fata Ta si in ulitele noastre ai invatat pe norod.” Si El va raspunde: “Va spun ca nu stiu de unde sunteti. Departati-va de la Mine, voi toti lucratorii faradelegii !

Carei categorii de oameni i se va spune in ziua aceea: “Nu va cunosc !” ? Sa observam alte cateva amanunte din pasajul biblic citat mai sus:

– Ei “au mancat si au baut” in fata lui Iisus. La ce se refera ei cand aduc acest argument in favoarea lor ? Exista vreun merit in a manca si a bea ? Ii recomanda acest lucru pentru cer ? Categoric, nu !

Sa observam ca ei aduc acest argument dupa ce usa se inchide, dupa ce ei se roaga si dupa ce primesc raspunsul sever:”Nu stiu de unde sunteti”. Sa fie vorba de mancarea si bautura trecatoare ?

Desigur ca nu despre aceasta e vorba aici. Ar fi absurd ca ei sa invoce un asemenea argument in favoarea lor…Cu siguranta, cei in cauza se refera la cu totul altceva: ei au cinat cu Iisus, s-au impartasit cu painea si vinul de la masa Lui. Lucrul acesta este surprinzator, mai surprinzator decat toate cele amintite pana acum, caci cina Domnului este simbolul celei mai profunde comuniuni cu Mantuitorul. Ea este punctul culminant al vietii spirituale aici pe pamant, este partasia cu trupul frant al Domnului pe cruce si cu sangele Lui varsat pentru mantuirea lumii.

Si totusi…acestor oameni li se va spune in ziua aceea: “Nu va cunosc !” Sa facem acum o suma a tuturor amanuntelor descoperite pana acum. Oamenii acestia:

- Fac parte din biserica adevarata a lui Christos

- Au o viata de rugaciune si experiente cu Dumnezeu

- I-au invatat pe altii calea mantuirii si au facut misiune

- Au avut ravna pentru adevar si cauza bisericii

- Au asteptat revenirea in slava a lui Iisus

- Au avut in mana Cuvantul lui Dumnezeu

- Au dorit cu sinceritate mantuirea

- Au luat parte la cina Domnului, simbolul celei mai profunde partasii cu Mantuitorul.

Ce le-a lipsit acestor oameni, astfel incat sa-si piarda mantuirea ? Ce n-au facut bine si ce au facut rau, astfel incat Domnul nu va putea trece peste acel lucru ? Raspunsul il gasim chiar in cuvintele Mantuitorului: “Departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege !” ( Matei 7, 23 ) “Departati-va de la Mine , voi toti lucratorii faradelegii!” ( Luca 13, 27 )

Stiti ce inseamna acest lucru ? Inseamna ca acesti oameni au avut cele mai bune intentii, au facut cele mai bune planuri, au lucrat pentru Dumnezeu, biserica si semenii lor cu ravna, dar neglijand un lucru esential: ascultarea de Legea sfanta a lui Dumnezeu. Ei au crezut in eficacitatea, pe plan spiritual, a legii compensatiei, incercand sa compenseze neascultarea lor voita fata de una sau alta dintre poruncile divine cu alte activitati, in esenta bune, dar care , inaintea cerului nu pot inlocui ascultarea.

Prima carte a lui Samuel reda experienta trista a primului rege al lui Israel, Saul, care a incercat sa compenseze neascultarea sa cu aducerea de jertfe bogate lui Dumnezeu. Raspunsul cerului a fost cat se poate de categoric:

“Samuel a zis: Ii plac Domnului mai mult arderile de tot si jertfele decat asultarea de glasul Domnului ? Ascultarea face mai mult decat jertfele , si pazirea Cuvantului Sau face mai mult decat grasimea berbecilor. Caci neascultarea este tot atat de vinovata ca ghicirea, si impotrivirea nu este mai putin vinovata decat inchinarea la idoli…” ( 1 Samuel 15, 22-23 )

Aici, in ascultarea stricta fata de fiecare cerinta a Legii lui Dumnezeu, se probeaza sinceritatea si loialitatea cuiva care se pretinde a fi crestin. Dar cum ramane cu toate aceste activitati pe care acesti oameni le-au desfasurat pentru biserica , pentru Dumnezeu si pentru semenii lor ? Nu au nicio valoare ?

Desigur, toate isi au rostul si valoarea lor, fiind apreciate de Dumnezeu. Insa cu o conditie: toate acestea sa fie precedate de ascultare, iar ascultarea sa izvorasca dintr-o dragoste curata fata de Dumnezeu. Fara ascultare de vointa divina, exprimata in Legea Sa, toate faptele omului sunt doar simple zerouri…Si, oricine stie ca, oricat de multe zerouri s-ar afla unul langa altul, ele nu vor reprezenta niciodata o valoare. Ceea ce confera valoare zeourilor este cifra care le precede. Ceea ce confera valoare faptelor noastre este motivatia care le genereaza. Daca nu exista motivatia ascultarii din dragoste, totul e un mare si zadarnic ZERO !

Care parinte ar fi multumit sa aiba copii inteligenti, dar neascultatori ? Cum se simte un parinte care,  atunci cand il trimite pe copil sa cumpere paine, el  aduce zahar ? Sau cand il pune sa-si faca ordine intre carti, el  mearge la plimbare cu prietenii ? Orice parinte, oricat ar fi de intelegator si ingaduitor cu copiii sai, ar fi deranjat de neascultarea lor.

Mi-e teama ca oamenii carora Domnul Iisus le va spune :”Nu va cunosc !”, desi vor fi facut multe in Numele Lui, sunt in realitate niste formalisti. Ei se roaga, dar rugaciunea lor e o forma goala, fara viata. Ea nu este acel dialog intim intre omul pacatos si un Mantuitor gata sa ajute pe cel in nevoie. Rugaciunea lor este mai degraba rugaciunea fariseului din parabola. Acesti crestini nu plang asemenea lui Petru pentru pacatele lor, nu staruie in rugaciune ca femeia siro-feniciana, nu mijlocesc asemenea lui Moise.

Pentru ca ei se roaga in timp ce intorc spatele Legii lui Dumnezeu, rugaciunea lor devine “ o scarba “ inaintea cerului, caci este scris:

“ Daca cineva isi intoarce urechea ca sa n-asculte Legea, chiar si rugaciunea lui e o scarba.” ( Proverbe 28, 9 )

“Crestinii” acestia iau cina Domnului, mananca simbolurile sfinte ale trupului si sangelui lui Christos, dar o fac in chip nevrednic, facandu-se vinovati de trupul si sangele Lui. De unde putem trage aceasta concluzie ? Din faptul ca, desi cineaza cu Iisus, El nu-i cunoaste.

Dar poti cina cu cineva fara sa-l cunosti ? Da, se poate. Daca cel cu care cinezi este prezent doar cu trupul, fara sa-si deschida sufletul fata de tine, daca el este un simplu manechin in decorul intim al cinei, atunci prezenta lui nu valoreaza mai mult decat cea a unei umbre.

“Crestinii” acestia nu aduna in candelele lor uleiul de rezerva al Duhului Sfant. Ei se multumesc doar cu un minim spiritual , cu “arvuna Duhului”( 2 Corinteni 1, 22 ) primita la botez, pentru ca apoi, sa neglijeze cresterea in har, sfintirea lucrata de Duhul Sfant in inimile lor. Desi in exterior par sa fie foarte dedicati lui Dumnezeu, in interiorul lor “uleiul” scade pe zi ce trece, pana ce candela se stinge.

Concluzii:

Marturisesc ca acest subiect nu-mi face placere. Unul dintre motive este acela ca eu insumi si oricare dintre noi putem  deveni destinatarii celei mai teribile sentinte din toate timpurile: aceea ca in ziua revenirii in slava a Mantuitorului. Am abordat totusi acest subiect delicat pentru ca este vorba de Cuvantul lui Dumnezeu, iar in joc sunt interese vesnice.

Mantuitorul ne atrage atentia asupra a doua pericole care pandesc la usa bisericii: neascultarea fata de vointa divina si formalismul religios. Sunt convins ca nimeni nu ar fi multumit sa aduca acasa doar ambalaje atunci cand merge la cumparaturi. Oricat ar fie le de atragatoare, ele sunt doar ambalaje si nimic mai mult.

Daca noi, oamenii, nu ne multumim doar cu ambalaje lipsite de continut, de ce am crede ca Dumnezeu s-ar multumi cu niste “crestini” goi pe dinlauntru ? El nu doreste in Imparatia Sa doar trupurile noastre, ci fiinta noastra intreaga. Si, mai ales, El tanjeste dupa inima noastra.

“Fiule, da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai in caile Mele.” ( Proverbe 23, 26 )

Noi, oamenii, ne putem insela unii pe altii cu privire la adevaratele motivatii ale cuvintelor si faptelor noastre. Pe Dumnezeu insa nu-L poate insela nimeni. Pentru El, inima noastra este o permanenta carte deschisa.

Biblia ne da si o asigurare incurajatoare: “Totusi, temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: “Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui “ si “Oricine rosteste Numele Domnului sa se departeze de faradelege.” (  2 Timotei 2, 19 )

Cine sunt cei cunoscuti de Dumnezeu ? Cei ce se departeaza de faradelege, cei care-L iubesc pe Dumnezeu atat de mult incat nu vor si nu pot sa calce Legea Sa, cei care au o adevarata comunine cu El , cei ale caror fapte sunt insotite de parfumul  iubirii divine, singurul care confera valoare cuvintelor, gesturilor, faptelor si planurilor noastre.

Ma rog ca in ziua aceea plina de slava, niciunul dintre cititorii acestor randuri sa nu auda teribilele cuvinte: “Nu va cunosc !”, ci “Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeirea lumii.” ( Matei 25, 34 )

Lori Balogh

Mai multe articole de acelasi autor pot fi gasite la adresa: http://www.loribalogh.ro