Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

4. PILDA ISPRAVNICULUI NECREDINCIOS – autor Mihaela Balogh

Scris la: 10 martie 2010

PILDA  ISPRAVNICULUI  NECREDINCIOS
Luca 16, 1-12

Astazi se vorbeste foarte mult despre manageri. Adica, pe intelesul tuturor: administratori. Din nefericire, in ultimii ani am auzit de foarte multe exemple de administratori de rea credinta care au falimentat intreprinderi nenumarate, ducand nu numai la inmormantarea industriei nationale, dar si la ruinarea multor persoane si familii care au ramas fara locuri de munca.
Si totusi DE CE ?
Sa ne imaginam un scandal atat de intalnit in zilele noastre.Un administrator este concediat pentru risipirea fondurilor unei mari companii, o banca de exemplu. Deoarece desfacera contractului de munca se face cu un preaviz de 15 zile, angajatul s-a gandit sa depuna toate eforturile pentru a-si asigura existenta in viitor. Asadar el face un plan ingenios pentru perioada concedierii. Daca o persoana este datoare bancii cu 1000 de lei, administratorul  propune ca aceasta sa inapoieze doar jumatate din datorie, astfel incat creditorul sa se considere achitat de cealalta jumatate de datorie. Daca o alta persoana este datoare cu 1000 euro acesta ii anuleaza 200 euro din datorie,  lasandu-l dator doar cu 800 de euro. Nu vi se pare cunoscut acest scenariu? El seamana identic cu cel din ” Pilda ispravnicului necredincios”.
Iata deci ca ideea de administrator  nu este straina de Cuvantul lui Dumnezeu. Ea apare insa intr-un termen mai invechit pentru zilele noastre : ispravnic, dregator.
Domnul Christos  a vorbit de mai multe ori in predicile Sale despre subiectul  ispravniciei.  Pilda polilor, Pilda talantilor si Pilda ispravnicului necredincios sunt numai cateva exemple in acest sens. De ce a revenit El mereu asupra acestui subiect ? Apostolul Pavel ne raspunde scurt si concret :
Iata cum trebuie sa fim priviti noi : ca niste slujitiri ai lui Hristos, si ca niste ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.  Incolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare sa fie gasit credincios in lucrul incredintat lui “. ( 1 Corinteni 4, 1-2 )
Referitor la Pilda ispravnicului necredincios, unii teologi sustin ca, dintre toate parabolele pe care le-a spus Domnul Christos, aceasta este cea mai dificil de interpretat. La prima vedere sau la o citire superficiala, s-ar parea ca incompetenta si necinstea sunt laudate in aceasta parabola. Nu era ceva neobisnuit pentru Iisus sa foloseasca astfel de ilustratii.
Care a fost scopul folosirii acestei pilde in care se pare ca valorile caracterului personajului principal se contrazic cu tot ceea ce facea si invata Mantuitorul ? Este un paradox.
Exista doua elemente importante din aceasta istorisire care trebuie clarificate :
1.  v 8 – Stapanul a laudat siretenia angajatului sau: ispravnicul necredincios.
2.  v 9 – Parabola sugereaza ca o anumita relatie cu lucrurile profane, cu bogatiile nedrepte, conduc la primirea Imparatiei.
Desigur, Iisus nu putea sa incurajeze necinstea angajatului. Biblia contine destule exemple in care persoane bine intentionate au apelat la minciuna si  inselaciune, dar niciodata faptele lor nu au fost laudate si date ca exemple de urmat. Dumnezeu care a spus : “Sa nu furi !”, “Sa nu minti !”, “Sa nu poftesti !”... nu  e schimbator. El nu putea ca in persoana lui Iisus sa laude necinstea, siretenia si coruptia ispravnicului.
Stapanul din pilda l-a laudat pe ispravnicul nedrept ( vers.8 ). Cel care spune aceste cuvinte de lauda este  “omul bogat “ din vers 1. Este cu totul de neconceput ca Iisus sa fi adus o lauda absoluta planului ispravnicului necinstit de a-si insela stapanul. Evaluarea din partea lui Isus a acestui ispravnic este descoperita in expresia “ispravnicul nedrept “. Totusi, intrucat aceasta lauda constituie punctul culminant al parabolei, reiese ca Isus a gasit in lauda omului bogat adusa ispravnicului sau ceva folositor pentru  invatatura ucenicilor Sai si a celor care-L ascultau.
“Acest om a laudat istetimea celui ce l-a inselat pentru ca lucrase intelepteste. Dar lauda omului bogat nu era si lauda lui Dumnezeu. Domnul Christos nu l-a laudat pe slujitorul necredincios, dar El s-a folosit de o intamplare bine cunoscuta spre a ilustra lectia pe care El dorea sa-i invete. ” Faceti-va prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte “, a spus El, ” pentru ca atunci cand veti muri, sa va primeasca in corturile vesnice “ E. G. White, “Parabolele Domnului”,  pag, 255
Chiar daca unii teologi considera ca Iisus a spus aceasta parabola pentru a descreti fruntea ascultatorilor Sai (ca o gluma, spre amuzamentul lor) , realitatea este ca Iisus, prin aceasta intamplare reala, a castigat atentia ascultatorilor Sai, indreptandu-le privirea spre concluziile profunde din versetele 10, 11 si 12.
Ispravnicul nedrept din parabola il reprezinta pe poporul Israel caruia i-au fost incredintate adevarurile sfinte pentru binecuvantarea lumii. Cuvantul lui Dumnezeu, Legea Sa, fagaduintele Sale, binecuvantarile spirituale si materiale de care s-a bucurat Israel ca natiune pentru a duce lumina planului de mantuire pana la marginile pamantului, poporul ales le-a folosit pentru el insusi, pentru a se imbogati si pentru a se inalta pe sine. In curand, israelitii aveau sa dea socoteala de ispravnicia lor.  Anul 34 d.Ch se apropia si  poporul Israel avea sa fie concediat din rolul de ispravnic al Planului mantuirii pentru omenire.
Dupa rostirea parabolei, Mantuitorul face o afirmatie socanta : “Caci fiii veacului acestuia fata de semenii lor sunt mai intelepti decat fiii luminii. “ ( vers. 8 )
Ce vrea sa spuna Iisus aici ?
“Fiii veacului acestuia” sunt ” fiii acestei lumi ” ( traducerea KJV ), sau literal: “copiii acestui
veac “
. Aceia care traiesc pentru lumea aceasta sunt asezati  in contrast cu aceia care traiesc pentru lumea viitoare, “ copiii luminii “. Ei sunt mai intelepti decat cei ce traiesc pentru viata vesnica. Oamenii care traiesc exclusiv pentru viata aceasta dau adesea pe fata mai multa sarguinta, ravna si pricepere in urmarirea aceea ce le ofera lumea aceasta decat crestinii in pregatirea lor pentru ceea ce le ofera Dumnezeu.
“Si Eu va zic : “Faceti-va prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte, pentru ca atunci cand veti muri sa va primeasca in corturile vesnice. ” ( vers. 9 )
CE NU vrea Iisus sa intelegem din aceasta parabola ?
1. Prietenii adevarati nu se castiga cu ajutorul banilor, al bogatiilor nedrepte, care nu ne apartin. “Pilele” si relatiile nu fac parte din metodele lui Dumnezeu. A-ti face prieteni cu ajutorul banilor este o provocare careia multi i-au cazut in capcana.  Experienta arata ca atunci cand se termina banii, se termina si prietenia.
2. Iisus nu vrea sa intelegem ca mantuirea se poate cumpara. Cerul nu se cumpara cu valori pamantesti.
3. Viata vesnica nu incepe in momentul cand murim. Cei care isi incheie viata pe acest pamant, nu intra imediat in rai. Biblia ne invata altceva: 1) rasplata va fi data la revenirea lui Iisus ( vezi  Ioan 14,1-3 ; Apocalipsa 22, 12 ) si  2) intrarea in Imparatia lui Dumnezeu va avea loc dupa inviere (  1Cor. 15,51-54 )
4. Nici un muritor nu are autoritatea sa ne primeasca in “corturile vesnice”. Autoritatea acesta o are doar Mantuitorul care a platit pentru mantuirea noastra.
Ce vrea Iisus sa ne transmita prin acest sfat ?
Sa definim termenul ” bogatii nedrepte “:
I  – Expresia vrea sa sugereze dispretul fata de asa-zisele bogatii ale acestei lumi. “Nu va strangeti comori pe pamant unde le mananca moliile si rugina, si unde le sapa si le fura hotii” ( Matei 6, 19 )
II – Chiar daca Iisus a spus ucenicilor Sai aceasta parabola, tinta o reprezentau fariseii care se gaseau printre ascultatorii Sai ( vezi vers. 14 ). Acestia erau tributari indreptatirii prin fapte.
III – Ispravnicul  din parabola s-a purtat nedrept cu bogatiile stapanului care nu-i apartineau. Stapanul de drept al acelor bogatii era proprietarul lor. In calitatea sa de administrator, el s-a erijat  pe nedrept in postura de proprietar al acelor bunuri, administrandu-le in mod nedrept. El era un proprietar nedrept din 2 puncte de vedere : 1 ) bunurile nu-i apartineau ; si 2 ) nu le-a administrat corect.
Intr-un sens mai larg, ispravnicul  nedrept il reprezinta pe poporul evreu. Intr-un sens mai restrans, el  ne reprezinta pe fiecare dintre noi.. In aceasta viata, cu totii suntem ispravnici ai bunurilor incredintate de Dumnezeu. Parabola talantilor ne prezinta cateva bogatii ( talanti ) pe care Dumnezeu ni i-a incredintat.  Facultatile mintale,  vorbirea,  influenta,  timpul, sanatatea,  puterea,  banii,  simtamintele de amabilitate, de bunatate si blandete, indemnurile generoase si o intelegere imediata a lucrurilor spirituale sunt talente pretioase care il aseaza pe posesorul lor sub o grea raspundere.
In afara de cele enumerate, toate darurile si toata destoinicia, fie innascuta sau dobandita, naturala sau spirituala, sunt talanti de la Dumnezeu incredintati spre slava Sa si spre binecuvantarea semenilor.
Mai exista si darurile speciale ale Duhului Sfant enumerate in Rom.12, 6-8 ; 1 Cor. 12 si Efeseni 4 : profetia, invatarea, slujirea, darnicia, carmuirea, intelepciunea, cunostinta, credinta, vindecarea, facerea de minuni, deosebirea duhurilor, darul limbilor, interpretarea limbilor, administrarea, evanghelizarea, pastorirea etc.
Multe din aceste daruri sunt legate de acest pamant , fiind de aceea ” bogatii nedrepte ” ( in sensul ca apartin acestei lumi nedrepte ). Ele mai sunt considerate nedrepte si pentru ca  noi nu suntem proprietarii lor de drept, ci ne-au fost incredintate pentru a le folosi nu in mod nedrept si egoist, ci pentru slava lui Dumnezeu. In parabola Sa, Mantuitorul ne avertizeaza ca va veni un timp cand vom da socoteala de lucrul incredintat.
Prin sfatul :” Faceti-va  prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte ” Domnul Isus doreste sa spuna ca darurile si talentele incredintate trebuie sa le punem in slujba semenilor nostri, deoarece El se identifica cu fiecare din cei pe care noi ii slujim.
“Adevarat va spun ca oridecateori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut. Caci am fost flamand si Mi-ati dat de mancat ; Mi-a fost sete si  Mi-ati dat de baut ; am fost strain si  M-ati primit ; am fost gol si M-ati imbracat ; am fost bolnav si ati venit sa Ma vedeti ; am fost  in temnita si ati venit pe la Mine. “ ( Matei 25, 35. 36. 40 )
Cine locuieste in corturile vesnice ca sa aiba autoritatea sa ne primeasca acolo ?  Dumnezeu, Domnul Christos si ingerii sunt locuitorii lor. Mantuitorul ne-a spus ca ne va pregati un loc. Acele locuri ne asteapta. Punand talantii la schimbator, folosind darurile lui Dumnezeu in scopul slujirii semenilor nostri, noi devenim impreuna lucratori cu fiintele ceresti, asemanandu-ne in caracter cu ele. . Atunci cand vom muri ,sau cand cele pamantesti vor pieri, pazitorii de la portile ceresti vor putea spune: “Bine rob bun si credincios. Ai fost credincios peste putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intra in bucuria Stapanului tau.”
( Matei 25, 21.23 )
O observatie: Versetul 9 este o exprimare a lui Isus in limba traditiei si culturii iudaice ce exista pe vremea lui Iisus ( vezi si Parabola cu “Bogatul si saracul Lazar” inspirata tot de acolo ).
Concluzia ( parafrazarea ) versetului 9:  Faceti-va prieteni cu ajutorul “bogatiilor nedrepte”, adica a darurilor si talentelor incredintate de Dumnezeu, chiar daca ele sunt trecatoare si apartin acestui veac ( banii folositi in scopuri umanitare sau in lucrarea lui Dumnezeu, vindecarea, darul limbilor, etc ), pentru ca atunci cand cele pamantesti vor pieri ( “veti muri” ),  ingerii si Domnul Iisus, care s-a identificat cu fiecare persoana pe care ati ajutat-o sau ati indrumat-o spre El, sa va primeasca in Imparatia Sa.
Luca 16,10-12: Mesajul lui Iisus
In mesajul Sau, Mantuitorul subliniaza clar si fara echivoc faptul ca nu accepta nicio scuza pentru necinste. Toti care aceia care doresc sa fie ucenicii Sai trebuie sa fie caracterizati de integritate si cinste exemplara.
“Cine este credincios in cele mai mici lucruri este credincios si in cele mari ; si cine este nedrept in cele mai mici lucruri este nedrept si in cele mari. “
Nu exista nimeni pe pamant care sa sustina ca  Dumnezeu nu i-a incredintat nici un talant. Din enumerarea anterioara am ajuns la concluzia ca toti avem cel putin un talent (inzestrare) pe care trebuie sa-l punem la schimbator.
In Evul Mediu, un om privea la ridicarea unei constructii monumentale.Un lucrator a trecut cu o roaba de mortar.
- “Ce faci?” l-a intrebat omul nostru.
- “Duc niste mortar, doar atat !”- a raspuns muncitorul obosit si plictisit. Un altul a trecut cu niste pietre de temelie.
-”Ce faci ? “ a fost intrebat si el ?
-” A, nimic. Doar car niste pietre.” Apoi a trecut al treilea cu niste materiale de constructie.
-”Ce faci ? “ a fost intrebat si el. Lucratorul a raspuns :
-”Construiesc o catedrala ! “
Observati diferenta intre cei trei lucratori ? Ce credeti ca da sens slujirii noastre ?  Lucrul pe care il facem , atitudinea pe care o avem fata de ceea ce facem sau motivatia  noastra ? Dragostea fata de Dumnezeu ne va motiva si va da sens atitudinii noastre care se va reflecta in calitatea slujirii noastre. Dragostea ne va motiva si va da valoare fiecarui talant oricat de neinsemnat poate fi pentru noi, dar nu si pentru Dumnezeu.
Nu trebuie neglijate nici cele mai umile indatoriri. Orice lucrare, orice munca cinstita sunt o binecuvantare si savarsirea lor cu credinciosie, poate dovedi destoinicie pentru datorii mai inalte. Orice lucru, oricat de neinsemnat ar fi, facut pentru Dumnezeu cu o totala predare de sine, este primit de El tot asa ca si cel mai mare serviciu.
“Deci daca n-ati fost credinciosi in bogatiile nedrepte, cine va va incredinta adevaratele
bogatii ? Si daca n-ati fost credinciosi in lucrul altuia, cine va va da ce este al vostru? ”
( vers.11.12 )
In lume, averea personala este masurata in valorea contului din banca, mai ales in valuta, in numarul proprietatilor, a terenurilor, a automobilelor si marcii acestora, a operelor de arta, a actiunilor si a bijuteriilor in cantitati industriale pe care le posezi. In  realitate exista doua sisteme de valori : cel pamantesc, trecator  si cel ceresc, vesnic. Ce valoare am avea daca am pierde toate averile pamantesti? Valoarea omeneasca difera de valoarea cereasca. Valoarea cereasca a fiecarui om este valoarea sangelui lui Iisus care s-a jertfit pe Golgota.
Inca de la o varsta frageda am fost invatati sa avem grija de lucrurile noastre, de jucariile noastre, de hainele noastre, altfel nu intram in posesia altora mai pretioase. In cele spirituale lucrurile stau invers. Isus spune ca cinstea fata de  lucrurile altuia ne va califica in administrarea lucrurilor noastre.
Fiecare din noi a inceput cu ceea ce apartinea Altuia – viata noastra.
“Nu stiti ca voi nu sunteti ai vostri ? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul si in sufletul vostru care sunt ale lui Dumnezeu. “ ( 1 Corinteni 6, 19.20 )
Ceea ce avem este un dar de la Dumnezeu. Fara Dumnezeu nu am fi detinut nimic. Asa ca ceea ce facem si ceea ce avem este darul lui Dumnezeu.
Mesajul este clar.
1- Intr-o zi Dumnezeu ne va chema la judecata. Avem promisiunea lui Dumnezeu ca daca am fost credinciosi in administrarea a ceea ce Ii apartine, El ne va incredinta ceva pentru vesnicie:   “o mostenire nestricacioasa si neintinata, care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi. ” ( 1 Petru 1,4 )
2- In aceasta parabola Isus accentueaza cinstea si credinciosia : ” Cine este credincios ( sau
nedrept )  in cele mai mici lucruri este credincios ( sau nedrept ) si in cele mari. “  ” Daca n-ati fost credinciosi in lucrul altuia, cine va va da ce este al vostru ? “
Cand administratorii acestor scurte imprumuturi pe care le numim “viata” vor fi chemati sa dea socoteala de ispravnicia lor, Dumnezeu le va pune o singura intrebare : AI FOST CREDINCIOS ?
” Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit .” ( 1 Petru 4,10 )
Fie ca fiecare din noi sa poata da un raspuns pozitiv, prin viata pe care o traim prin harul lui Dumnezeu si alegerea pe care o facem acum.

Mihaela Balogh