Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

5. “DOAR DACA…” SAU “CHIAR DACA…” ? – autor Lori Balogh

Scris la: 12 martie 2010

“DOAR DACA…” SAU “CHIAR DACA…”?

- O CREDINTA (NE)CONDITIONATA -

Mi s-a intamplat odata sa cumpar niste banane foarte ciudate. Oricine stie ca o banana are o “introducere” ( se rupe varful si se desface coaja ), un “cuprins” ( se mananca miezul ) si o “incheiere” ( se arunca coaja la gunoi ). Bananele despre care am amintit aveau “introducerea” nespus de groasa ( coaja ), in timp ce “cuprinsul” ( miezul cel dulce ) era foarte subtire.

Intamplarea aceasta m-a dus cu gandul la unele predici pe care le ascultam in biserica, cu introduceri foarte lungi, insa cu miez saracacios. Si pentru ca nu doresc sa se intample acelasi lucru si cu aceasta ocazie, voi intra direct in subiect, invitandu-va sa citim impreuna cateva pasaje biblice.

1. Geneza 28, 20-22

Acest prim pasaj biblic vorbeste despre fuga lui Iacov la unchiul sau Laban, dupa visul in care el primeste asigurarea din partea lui Dumnezeu ca va fi ocrotit pretutindeni pe unde va merge. Stiti cati ani avea Iacov cand a trebuit sa fuga din calea maniei fratelui sau Esau? In jur de 77 ani. Un batran, am spune noi. Tinand cont insa de vitalitatea oamenilor din acea vreme, Iacov nu era deloc batran. Sa ne reamintim ca Avraam, dupa moartea Sarei, la varsta de 137 ani, s-a recasatorit si a avut copii! In ceea ce-l priveste pe Iacov, avand in vedere ca a trait 147 ani, in acest moment in care Scriptura il surprinde fugind in Mesopotamia, el se afla abia la jumatatea vietii.

In juruinta pe care Iacov  a facut-o lui Dumnezeu in acele clipe de criza, exista ceva care ne atrage atentia in mod deosebit: apar de cate trei ori cuvintele “daca” si “atunci”.

Aceasta ciudata promisiune facuta de Iacov Domnului seamana mai degraba cu un contract incheiat intre doua parti.  Cuvantul “daca” introduce obligatiile unei parti ( Dumnezeu ), iar cuvantul “atunci” – obligatiile celeilalte parti ( Iacov ).

Se pare ca Iacov, la cei 77 ani ai sai, avand un bunic ca Avraam ( “parintele credinciosilor” ) si un tata ca Isaac, nu a inteles pana in acest moment, mai nimic din ceea ce noi cunoastem sub sintagma de “indreptatire prin credinta”, si prea putin din ceea ce inseamna caracterul lui Dumnezeu. Traind in caminul calduros si lipsit de griji al parintilor sai, si rasfatat de mama sa, Iacov inca nu intelesese ca pe Dumnezeu nu poti sa-L tratezi ca pe un partener de afaceri, caruia sa-i pui conditii sau sa-i oferi privilegii. El nu intelesese ca intr-o relatie de dragoste nu trebuie sa existe “daca” si “atunci”, ca nu trebuie sa existe conditii contractuale.  Dragostea implineste orice conditie.

Pentru a-l ajuta sa inteleaga acest lucru, Dumnezeu a fost nevoit sa-l treaca pe Iacov printr-o serie de incercari care au culminat cu acea teribila noapte a stramtorarii de la paraul Iaboc. In urma acestor incercari,  Iacov a inteles ca relatia omului cu Dumnezeu se bazeaza pe dragoste, nu pe principii contractuale.

Stiti ce ma uimeste in acest pasaj biblic? Nu faptul ca Iacov, la cei 77 ani ai sai nu intelegea mare lucru din lucrarea mantuirii, ci faptul ca Dumnezeu se coboara la nivelul nostru de intelegere. Desi Iacov era complet gresit in felul in care punea problema, Dumnezeu a intrat totusi in contract cu el.

Raman uimit de intelegerea pe care o are Dumnezeu fata de limitele gandirii noastre! Raman uimit de rabdarea Sa cu noi, de bunavointa de care da dovada in procedeele Sale cu noi! As dori atat de mult sa am acelasi orizont larg pe care-l are Dumnezeu! As dori mult sa am aceeasi viziune larga cu privire la viata, la oameni din jurul meu! As dori mult sa fiu ferit de ingustimea gandirii atunci cand trebuie sa-i pun in balanta  pe cei de langa mine!

Daca la unul din serviciile divine ar veni pentru prima data un tanar de pe strada care, impresionat de Cuvantul lui Dumnezeu, s-ar ruga in felul urmator: “Doamne, daca ma vei ajuta sa reusesc la facultate, daca imi vei da un serviciu bun si ma vei ajuta sa am o familie, atunci voi incheia si eu legamant cu Tine prin botez”… , probabil ca, dupa ce isi va fi incheiat scurta lui rugaciune, l-am lua deoparte si i-am spune, batandu-l pe umeri: “Ehei, tinere, mai ai multe de invatat. Cu Dumnezeu nu poti incheia afaceri de felul acesta. Tu trebuie mai intai sa-L iubesti, sa-ti predai viata Lui, si abia dupa aceea, daca El va voi, iti va da ceea ce Ii ceri.”

Poate ca cineva va zice ca in cazul lui Iacov s-a intamplat o exceptie. Sa citim un alt pasaj biblic:

2. 1 Cronici 4, 9-10

Este un caz parca tras la indigo cu cel deja amintit. In rugaciunea lui Iaebet apare de trei ori expresia “daca”  Biblia nu ne spune insa nimic cu privire la a doua parte a contractului: ceea ce ofera Iaebet lui  Dumnezeu .

Scriptura ne spune ca Iaebet era cel mai cu vaza intre fratii sai, ceea ce ne poate duce cu gandul al faptul ca si el a fost, probabil, un rasfatat al parintilor sai, dat fiind conditiile nasterii lui ( fusese nascut cu durere) . Nu ne intereseaza prevederile “contractului” lui Iaebet cu Dumnezeu. Cert este ca Iaebet, asemenea lui Iacov, la data aceea nu intelegea prea mult din ceea ce inseamna sa ai o relatie cu Dumnezeu bazata pe credinta si dragoste.

Si totusi, la fel de uimitor ca in cazul lui Iacov, Dumnezeu se coboara la nivelul sau de intelegere si ii da ceea ce a cerut. Va place o astfel de credinta? Dar lui Dumnezeu ii place o credinta ca a lui Iacov  sau a lui Iaebet? Daca intr-o zi fiul sau fiica ta ar veni si ar zice:“Tata si mama, daca va veti ingriji de mine pana la terminarea facultatii, daca-mi veti cumpara o casa si o masina, si daca imi veti plati si o vacanta in Hawai, atunci am sa va recunosc drept parinti ai mei si am sa spun tuturor ca voi sunteti parintii mei.” Cum ati reactiona si, mai ales, cum v-ati simti ca parinti ? Probabil ca multi dintre noi si-ar pierde cumpatul la auzul unor astfel de emanatii.

Si totusi Dumnezeu nu reactioneaza asemenea noua, oamenilor. Stiti de ce ?

“Caci gandurile mele nu sunt gandurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci, cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre, si gandurile Mele fata de gandurile voastre.” (  Isaia 55, 8-9 )

Atunci cand Iacov si Iaebet au inaintat, fiecare de partea lui, cate un contract lui Dumnezeu, este evident faptul ca ei au avut un fel de credinta. Intrebarea care se pune este daca aceasta credinta este suficienta? Este ea o credinta mantuitoare?

Raspunsul meu este unul singur: Nu! O astfel de credinta NU ESTE MANTUITOARE!

Sa ma explic: Ma aflu in Brasov si vreau sa merg la Bucuresti cu masina, insa rezervorul masinii este gol. Ma duc la Peco, cumpar 5 litri de benzina si plec la drum. Voi ajunge la Bucuresti cu cei doar 5 litri de benzina? In cel mai fericit caz voi ajunge pe undeva in preajma orasului Ploiesti, si nimic mai mult. Cei 5 litri de benzina sunt suficienti sa incep drumul spre Bucuresti, dar nu ma ajuta sa si termin acest drum.

Revenind la credinta celor doua personaje biblice pe care le avem in vedere, acest gen de credinta pe care l-au avut Iacov si Iaebet este acceptabil doar pentru a incepe drumul spre mantuire. O astfel de credinta nu-l va ajuta pe niciun om sa-si incheie drumul, trecand dincolo de portile Imparatiei lui Dumnezeu.

Credinta, asemenea unui organism viu, se naste, creste, apoi ajunge la desavarsire. Dupa cum un parinte nu ar fi deloc fericit sa-si vada copilul de 10, 15, sau 20 ani in patut, gangurind si cerand suzeta,ci doreste sa-l vada crescand, pana va sta pe propriile picioare, la fel si Tatal nostru ceresc doreste de la noi o credinta din ce in ce mai profunda.

Citind istoria vietii lui Iacov, vom observa ca, desi Dumnezei S-a coborat la nivelul intelegerii lui, intrand in contract cu el, dupa 20 ani, Dumnezeu nu mai este multumit cu acelasi fel de credinta. La paraul Iaboc, in acea teribila noapte a stramtorarii, Dumnezeu a asteptat de la Iacov o credinta matura, desavarsita.

Dupa 20 ani de experiente de viata, alaturi de Dumnezeu, Iacov este un alt om, un om matur in credinta. O credinta de asa natura incat lui Dumnezeu ii va placea sa Se numeasca pe Sine “Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov.”

Si acum, va propun sa citim un alt grupaj de texte biblice: 3. Iov 19, 25-27; 4. Habacuc 3, 17-18; 5. Daniel 3, 17-18

Ce expresie se repeta in cele trei pasaje biblice?  “Chiar daca”- o expresie ce defineste o credinta de o alta calitate decat cea pe care deja am intalnit-o la Iacov si Iaebet. Este evident faptul ca Iov, Habacuc si Daniel au dat pe fata o credinta de o alta calitate decat cea a lui Iacov si Iaebet.

Care din cele doua tipuri de credinta Il onoreaza pe Dumnezeu: credinta de tipul “Doar daca…”, sau cea de tipul “Chiar daca…” ?

Sa ne oprim putin la experienta lui Iov, citind  cap. 1, 8-12!

Cateva observatii:

1. Dumnezeu vorbeste despre Iov la superlativ: “Nu este nimeni ca el pe pamant”, “este un om fara prihana si curat la suflet”, “se teme de Dumnezeu si se abate de la rau”. Toate aceste aprecieri venite din partea Celui ce cunoaste inima dovedesc faptul ca intre Iov si Creatorul sau exista o relatie perfecta, solida, bazata pe dragoste reciproca.

2. Observati ce incearca sa insinueze Satana: “Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu”? Cu alte cuvinte, Satana insinueaza ca relatia lui Iov cu Tatal ceresc nu este  o relatie bazata pe o dragoste dezinteresata, ci e un contract in care apare mereu cuvantul “daca”. “Daca il ocrotesti, daca il binecuvantezi, atunci el iti este credincios. Dar incearca sa nu mai implinesti conditiile puse de el si vei vedea ca relatia dintre voi va disparea.”

Dumnezeu ii raspunde insa lui Satana: “Eu il cunosc pe robul Meu Iov. Eu stiu ca el Imi slujeste din iubire, nu din interes. Dar ca sa te convingi de asta, iti dau voie sa te atingi de tot ce are. Vei vedea ca Iov Ma iubeste nu pentru ca il binecuvantez, ci chiar daca Mi-as retrage binecuvantarile de la el.”

Si demonstratia a fost facuta!

Demonstratia aceasta a fost repetata in vietile a mii si mii de credinciosi, care au aratat Universului intreg ca ei Il iubesc si Il slujesc pe Dumnezeu nu doar daca sunt ocrotiti si binecuvantati, ci chiar daca Dumnezeu Isi retine pentru moment binecuvantarile. Tatal ceresc tanjeste sa vada la noi o credinta neconditionata de darurile Lui, o credinta care se bazeaza pe o dragoste dezinteresata.

Imi amintesc de o scena petrecuta pe cand baiatul meu avea doar cativa ani. Facuse ceva rau si trebuia sa-l pedepsesc. Au urmat lacrimi din partea lui si durere sufleteasca din partea mea. In acele momente insa , mi-a trecut prin minte un gand, o temere: “Oare acum ma mai iubeste copilul meu?” L-am intrebat, cu inima stransa: “Il mai iubesti pe tata?”

Stiti care a fost reactia lui? Cu ochii inlacrimati, manutele lui mi-au cuprins gatul si m-au strans cu toata puterea de care era capabil. Nu-mi amintesc sa fi spus ceva in acele momente, insa gestul lui mi-a dovedit ca ma iubea chiar daca l-am pedepsit si l-am facut sa sufere.

Dupa o astfel de credinta tanjeste Dumnezeu din partea noastra!

William Kerry, un cizmar umil din Anglia secolului al 19-lea, in acelasi timp un credincios devotat, simte chemarea de a-L sluji pe Dumnezeu, mergand in India. Cand ii spune sotiei despre planul sau, aceasta nici nu vrea sa auda. Aveau deja doi copii, iar al treilea era pe drum. In cele din urma o convinge si pleaca impreuna la Calcutta. Incep greutatile, care erau de neimaginat inainte. Unul din copii moare. Sotia face o depresie severa si il invinuieste pe sot ca el este cauza mortii copilului.

Totusi, William Kerry nu da inapoi. Chiar daca e indoliat, el continua sa lucreze mai departe pentru indienii hindusi, facand totul pentru a-i conduce la Christos. Dar necazurile nu se opresc aici: ii moare si sotia, iar el este nevoit pentru a doua oara sa imbrace hainele de doliu. Chiar daca este greu incercat, el continua sa lucreze. Timp de cativa ani nu aduce niciun rod pentru Dumnezeu, in ciuda tuturor eforturilor. Cu toate acestea, William Kerry continua sa predice, sa traduca Biblia in dialectele Indiei, chiar daca nu vede niciun rod.

Tarziu, dupa ani si ani de sacrificii, lupte si greutati, apar si primele rezultate: primele suflete castigate la Christos, primele scoli, primele exemplare ale Bibliei traduse in dialectele Indiei. Mai mult decat atat, el reuseste sa determine autoritatile sa abroge o lege cat se poate de cruda din cultura si religia hindusa: arderea de vii a sotiilor barbatilor decedati.

William Kerry este doar unul din miile de exemple de oameni care L-au iubit si L-au slujit pe Dumnezeu chiar daca au suferit, chiar daca au trecut prin lipsuri, si, aparent, Dumnezeu nu i-a mai ocrotit si binecuvantat.

Am facut cunostinta in aceasta ocazie cu doua feluri de credinta: o credinta de tip “doar daca”

( cazul lui Iacov, Iaebet ), si o credinta de tip “chiar daca” ( cazul lui Iov, Habacuc, cei trei tineri din Babilon ). Acestea definesc de fapt doua clase din biserica lui Hristos: o clasa a celor care-L iubesc pe Dumnezeu si Ii slujesc doar daca le merge bine, si o a doua clasa- a celor care Il iubesc pe Dumnezeu si Ii slujesc chiar daca trec prin lipsuri si suferinte, chiar daca , aparent Dumnezeu i-a uitat.

Primii sunt cei care si-au construit casa pe nisip. Casa e mare, impresionanta, are multe etaje, are toate utilitatile. Insa numai daca e timp frumos! Ceilalti sunt cei care si-au zidit casa pe stanca. Poate ca aceasta nu e la fel de impozanta, insa ea rezista la furuna!

Si acum, cateva intrebari de autoevaluare a credintei noastre:

1. Il slujesti pe Dumnezeu cu darurile pe care ti le-a dat doar daca esti sanatos, sau chiar daca ai parte de suferinte?

2. Slujesti biserica doar daca esti apreciat si aplaudat, sau chiar daca ai parte de critici si lipsa de intelegere?

3. Aduci un dar Domnului doar daca ai un surplus, sau chiar daca esti sarac lipit pamantului?

4. Esti credincios in pazirea poruncii a patra doar daca este libertate religioasa, sau chiar daca este persecutie ?

5. Participi la serviciile divine doar daca toti membrii familiei vin cu tine, sau chiar daca unii din familia ta refuza sa o faca?

6. Te rogi Domnului doar daca ai vreo problema nerezolvata, sau chiar daca toate merg ca pe roate?

7. Studiezi Cuvantul lui Dumnezeu doar daca ai placere in acel moment, sau chiar daca nu simti acest lucru?

Intrebarile pot continua si ma rog ca Duhul Sfant sa continue sa le puna in interiorul fiintei noastre.

Sa privim, in final, la exemplul nostru suprem de credinta, la Iisus! In tot ceea ce a facut pentru mantuirea noastra nu gasim niciun “daca”, sau “doar daca”. El nu a conditionat in niciun fel intruparea, viata, suferintele si moartea Sa de atitudinea noastra.

Mantuitorul nu a spus: “Eu vin sa va mantuiesc doar daca Ma veti primi intr-un palat, daca Imi veti aduce onoruri de Imparat, daca Ma veti respecta si daca Imi veti sluji.” El nu a pus niciodata astfel de conditii. Dimpotriva, El a venit sa ne mantuiasca chiar daca noi L-am respins si I-am fost vrajmasi; Chiar daca L-am spionat, L-am criticat, L-am scuipat, L-am batut si rastignit.

El ne-a iubit, chiar daca noi L-am urat !

In fata unui astfel de Mantuitor nu pot decat sa ma plec in adorare !

Lori Balogh

www.loribalogh.ro