Teocratia si perfectiunea spirituala in scrierile lui Confucius si posibile conexiuni biblice
Este imposibil să te gândeşti la China şi să nu îţi vină în minte numele lui Confucius, de fapt Kongzi, unul dintre cei mai mari învăţaţi din Extremul Orient. El a trăit între 551 şi 479 î.Hr, oferind o viziune unică asupra guvernării şi căii pe care trebuie omul să o urmeze pentru a fi în armonie cu legile cerului. Înţelesul profund al spiritualităţii chineze îşi are într-o mare măsură originea în ceea ce a lăsat peste veacuri prin scriere şi tradiţie marele maestru Kongzi.
Dintre multiplele documente rămase din acea perioadă se disting într-un sens deosebit aşa numitele Analecte, de fapt „Lunyu” în chineză, care înseamnă „Învăţături secrete”, prin intermediul cărora avem ocazia să privim asupra unor cugetări care au modelat evoluţia Chinei de-a lungul veacurilor. În esenţă, Confucius avea convingerea că Epoca de Aur a umanităţii fusese atinsă în timpul dinastiei Zhou (1045 – 771 î.Hr.).
Conducătorii acestei dinastii ajunseseră la o relaţie specială cu Cerul, în chineză „Tian”, prin intermediul unei ascultări sincere şi corespunzătoare a unui set de practici sau obiceiuri, denumite în mod colectiv ritualuri, sau „Li”. Domeniul de acţiune al acestor ritualuri era foarte vast mergând de la conducerea marilor chestiuni de stat şi până la cele mai mici detalii privind viaţa personală a fiecărui om. Ca urmare a unei depline ascultări atât în lucrurile mari, cât şi în cele obişnuite, dinastia Zhou a fost răsplătită prin primirea mandatului, sau Ming, de a guverna China, acest lucru fiind manifestat prin intermediul unei puteri charismatice numită Virtute, sau „De”.
La data când trăia Confucius aceste lucruri ţineau deja de domeniul trecutului, China fiind fărâmiţată administrativ între diferiţi conducători locali, lipsiţi de moralitate şi responsabilitate, iar oamenii de rând erau influenţaţi de atitudinea lor coruptă. Cu toate acestea, Confucius credea că Epoca de Aur va putea reveni, fiindcă scrierile clasice ale perioadei Zhou erau încă păstrate de un grup restrâns de cărturari, numiţi „Ru”. De aceea, el a hotărât să îşi dedice întreaga viaţă transmiterii acestei moşteniri spirituale către contemporani prin învăţătură şi exemplu, având speranţa că într-o zi lumea decăzută în care trăia se va întoarce la adevărata Cale, sau „Dao”.
Prin urmarea Căii, omul putea ajunge să dobândească în mod intuitiv capacitatea de a păstra ritualurile sacre atingând statutul de Maestru, sau „Junzi”, posedând virtutea supremă a Adevăratei Umanităţi, sau „Ren”. O astfel de persoană ajungea să stăpânească pe deplin Calea, aceasta devenind una cu propria sa natură atingând starea de perfecţiune spirituală numită Wuwei, sau de acţiune fără efort, o stare de armonie spontană între înclinaţiile individuale şi Calea cea sfântă a Cerului.
Prin intermediul Virtuţii, o astfel de persoană intra într-o deplină armonie cu Cerul, putând să conducă în mod spontan şi fără efort chiar întreaga lume. Fără a fi nevoie de armate, legi instituţionalizate sau decrete, întreaga lume ar fi fost unită de către un conducător ce ar poseda pe deplin Virtutea aducând pe oameni în armonie cu cerul într-un mod similar corpurilor cereşti ce sunt legate între ele de către astrul cel mai puternic.
Sincer să fiu, după ce am sistematizat toate aceste afirmaţii am fost surprins într-un mod plăcut de paralele cronologice ce se pot realiza cu mărturiile din Biblie cu privire la istoria dinastiei regale a lui Israel şi Iuda, precum şi cu învăţăturile spirituale oferite prin intermediul Legii lui Moise.
Astfel, dinastia Zhou a fost contemporană cu David (1040 – 970 î.Hr.), care a fost desemnat de către Dumnezeu să guverneze peste Israel în baza Legii date lui Moise cu peste trei secole înainte. De asemenea, Legea lui Moise era o expresie a voinţei lui Dumnezeu realizată prin respectarea de către naţiunea aleasă a ritualurilor sfinte prescrise în aceasta. Mandatul divin funcţiona doar în baza respectării în literă şi spirit a acestor rânduieli, ca efect David şi descendenţii săi primind o charismă care le permitea să guverneze peste Israel fără a folosi puterea armată.
La fel ca în cazul Chinei, urmaşii lui David s-au depărtat de la Calea lui Dumnezeu suferind consecinţele neascultării, iar domnia s-a fărâmiţat conducând la decădere şi corupţie generalizată. Din fericire, un grup de profeţi şi cărturari au salvat Scrierile Sfinte, oferind ocazia unei renaşteri a naţiunii alese prin ascultarea de Calea adevărată. În acest moment, merită să ne aducem aminte că primii creştini îşi spuneau că aparţin Căii lui Dumnezeu, fapt care îmbogăţeşte foarte mult acest termen.
Prin intermediul ascultării de Legea lui Dumnezeu omul intră într-o stare de armonie cu Cerul atingând starea de sfinţenie, primind adevărata umanitate prin naştere din nou, fiind capabil să îi conducă şi pe ceilalţi la Dumnezeu, precum şi să guverneze peste semeni. O astfel de putere se manifestă printr-o atracţie irezistibilă a maselor faţă de el, fapt care îi permite să conducă doar prin Cuvânt, fără a folosi forţa armată, fapt ce decurge din virtutea morală a unei astfel de persoane.
Într-un mod deplin, acest lucru este realizat prin Mesia, care întrupează pe deplin toate acest caracteristici, fiind capabil şi reuşind să unifice întreaga lume sub o conducere unitară în armonie cu Dumnezeu şi Legea Sa cea sfântă.
Privind dincolo de veacuri, câtă vreme există Scripturile Sfinte, Epoca de Aur a umanităţii poate reveni, iar acest lucru este posibil în măsura în care oamenii se vor întoarce la respectarea Scripturilor Sfinte, fapt care ne va aduce în armonie cu Cerul şi ne va permite să trăim sub conducerea deplină a lui Dumnezeu. Recunoaşteţi mesajul Bibliei prin intermediul a ceea ce ne-a lăsat Confucius prin scrierile Sale?
Referinţe:
[1] Readings in classical Chinese philosophy / edited by Philip J. Ivanhoe, Bryan W. Van Norden, Seven Bridges Press, 2001.
[2] Confucius and Confucianism : the essentials / Lee Dian Rainey, Blackwell Publishing, 2010.
[3] An introduction to Confucianism Xinzhong Yao, Cambridge University Press, 2000.
Octavian Lupu