Teologia ‘’bunilor samariteni’’
Cei mai mulți oamnei înțeleg pilda Samariteanului Milos. În lumea modernă această parabolă devine din ce în ce mai relevantă. Sunt multe victime ale violenței domestice care sunt lăsate să moară de cei care le-ar putea deveni un bun samaritean.
În 1978, Dareley si Batson au construit un experiment pentru a testa posibilii factori care stau în spatele acestor gesturi de neglijență și pentru a studia comportamentul altruistic. Variabilele care urmau să fie testate erau: relativa grabă a subiectului și cât de ocupate erau mințile lor cu alte probleme care îi împiedicau să îi ajute pe cei în nevoie. Rabinul și levitul din parabolă (Luca 10:25-37) erau atât de absorbiți de subiectele religioase, încât s-au simțit îndreptățiți să nu ajute pe omul căzut între tâlhari.
Au fost efectuate câteva studii religioase pe studenții la Teologie. Studenții erau adunați într-o clasă unde li se preda câteva ore de religie, apoi li se indica să treacă dintr-o clădire în alta, unde urmau să susțină un examen ce consta într-o predică despre Samariteanul Milos. Între cele două clădiri era postat un om rănit care cerea disperat ajutorul. Prima variabilă a studiului era cantitatea de urgență (grăbire, viteză) cu care se confruntau subiecții: unui grup de studenți i se transmitea să se grăbească; altuia să meargă normal spre următoarea clădire. Unii subiecții urmau să predice în clasa din clădirea alăturată despre ‘’Bunul Samaritean’’, ceilalți urmând să lectureze despre proceduri. Rezultatele experimentului sunt concludente: atunci când studenții nu erau grăbiți, aproape două treimi dintre ei s-au oprit și au acordat asistență victimei. Atunci când subiecții erau stresați de timp, doar unul din zece a riscat să piardă examenul, ajutându-l pe cel rănit. Doar își pregătiseră minuțios alocuțiunea despre Bunul Samaritean! Studenții care se grăbeau se pare că aproape că nici nu observau victima, deși, odată ajunși la destinație au avut timp să se gândească la consecințe, având mustrări de conștiință. Ignorarea victimei nu ne indică faptul că nu a fost observată de ei, mai degrabă, erau atât de preocupați de examenul despe Bunul Samaritean, încât victima nu a reușit să creeze o impresie puternică asupra simțămintelor subiecților. Punctualitatea pălește în momentul în care întâlnește o nevoie stringentă de ajutor.
Cea mai influentă predică despre Bunul Samaritean nu se rostește, se trăiește! Nu avem nevoie nici de exegeze, hermeneutici sau de pregătire scolastică. Nu avem nevoie de nimic. Ei au nevoie de noi!
‘’Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă bleastemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău ci voi’’ – Luca 6: 27-28.
Nițulescu Daniel
