Fuga noastra sa nu fie…
Am vazut trecand convoi
Oameni cu poveri in spate,
Alti cu mainile legate
Plini de zloata si noroi
Intr-o vreme de razboi.
Ma-trebam ce-o fi cu ei
Caci pareau pierduti de lume
Se faceau in urme glume
Poreclindu-i dupa nume,
Si-am aflat ca sunt evrei.
Am condus din ochi convoiul
Pana cand toti au intrat
Dupa gardul inghimpat
Care-nconjura ghetoul…
Era ziua de Sabat.
Doamne pune-mi temelie
Adevarul tau curat
Ca sa pot cu-adevarat
Sa-ti fiu credincios doar Tie
Fuga noastra sa nu fie iarna
Sau in zi de Sfant Sabat.
Mioara Coltea-Anastasiu
Aud
Aud fosnetul Marii de Cristal
vindecand malul surpat
al sufletului meu scund.
Aud glasul înflorit,
de dincolo de mine…
Suna magistral
peste apele mele
fara fund.
Aud chemarea Ta
strabatand luminoasa
marea nebuloasa,
de-a lungul Orionului
gatit ca o mireasa.
Ecoul Cantarii lui Moise
si refrenul Mielului,
aproape, aproape
rasuna.
Aud cantare noua
din rasarit,
cu sunet
de seceri si cosoare.
Va fi furtuna.
Pana cand?
E frig si ger…
Si-atata departare intre pamant si cer…
E rece…
Si viata tot astfel se trece…
E alb si totul e trist…
O, iarta-ma, Hrist, pana cand?
Pana cand?
Atata departare-ntre pamant si cer
Ca-i ger…
Si viata tot astfel se trece
Si-i rece…
Si totul e trist…
In alb stoicism…
Ca-i noapte…
Si umbra se-ngana in soapte…
Ca-i ora tarzie…
Masura din clip-amaruie…
Ca-i roua pe gene…
Si ploua…
Si ploua si-n gand… pana cand?
Pana cand?
Si umbra se-ngana in soapte
Si-i noapte…
Masura din clip-amaruie
In ora tarzie…
Si ploua… pe gene, si-i roua…
Si ploua si-n gand…
Si-s tot mai flamand…
Pana cand?
Pana cand?
Tot frig si tot ger…
Pana cand sa mai cer
Din roua cand ploua
Prin noapte in soapte
In tristul flamand
Un nume, chemand…
Pana cand?…
Mara G.
Exista un capat de drum la-nserare,
Poteca spre ultima imbratisare,
Un ultim sarut si un zambet uitat,
La ultima gara, un ultim oftat…
Exista o ultima ora tarzie,
In orice-nceput si in orice tarie,
Un capat de fir ce s-a rupt din suman,
O ultima pagina rupta din an.
Exista o lacrima trista din urma,
Un val din ocean ce la maluri se curma;
Si cand se incheie sfiosul alint,
Se rupe si funia tare de-argint.
Exista o ultima pagina scrisa,
O lunga tacere la vorba cea zisa,
Un cantec de lebada, ultimul dor,
Cand cade galeata de la izvor.
Dar ce fericire, ce sfanta splendoare,
S-ajungem la capat de drum, la-nserare;
Si-acolo la ultimii pasi de drumeag,
Sa vina Isus, sa ne-astepte in prag!
Valentin Popovici
