Deviza aceasta atat de veche si totusi atat de actuala, traieste clipa, este unul din relele cele mai relevante ale filozofiei de viata contemporane. Suntem tributari multor influente, venite pe diverse filiere, care ne-au format sa traim intr-o alergare nebuna dupa clipa, ca singura realitate, ca singura sansa… Suntem obsedati de clipa, de prezentul imediat, pentru ca nu vedem o alta realitate. Si nu vedem o alta realitate pentru ca am invatat ca realitatea palpabila „stiintific”, dovedita, este singura realitate si am mai invatat ca „omul este masura tuturor lucrurilor”, ca el este centrul universului, ca mai presus de om nu mai exista nimeni.
Iar vanzatorii de iluzii, perfect adaptati acestei filozofii de viata, ne ofera in variante nenumarate clipa, o clipa cat mai „dulce”, „intensa”, „catifelata”, „perfect barbateasca”, „cu adevarat unica”, „puternica”… clipa, clipa care trebuie savurata, traita, apucata, smulsa eternitatii, stoarsa de tot ce poate oferi… si apoi aruncata fara regrete pentru a apuca o alta… Caruselul acesta innebunitor se invarte din ce in ce mai repede, amenintandu-ne cu senzatia ca traim, in timp ce nu facem altceva decat sa consumam… iluzii. Nu este o filozofie noua de viata. Din cele mai vechi timpuri s-a gandit asa. Evanghelistul Luca relateaza o pilda despre un bogat caruia i-a rodit tarina. El zice: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si veseleste-te! (Luca 12,19) Stoarce clipa de tot ce-ti poate oferi, traieste viata la intensitate maxima, cufunda-te in placeri si infrupta-te din ele… aceasta e tot ce exista! Dar chiar mult mai inainte de zorii crestinismului se gandea la fel: Nu este alta fericire pentru om decat sa manance si sa bea, si sa-si inveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! (Eclesiastul 2,24 p.p.)
Si oamenii alearga, alearga, alearga sa prinda… clipa, sa-i prinda savoarea, sa-i simta catifelarea, sa-i guste aroma, sa-i auda sunetul placut, sa-i simta vibratia, sa-i cunoasca intensitatea. Alearga… si cad franti de oboseala trudei, se arunca spre ea cu frenezie, clipa, singura realitate, intind mainile s-o apuce si… se trezesc ca le scapa printre degete. Dezamagiti, frustrati, incrancenati, o iau de la capat, cautand sa-si umple golul interior: Maine vor face tot ca azi, ba inca mai rau! (Ieremia 56,12) Iar vanzatorii de iluzii sunt din ce in ce mai abili in a vinde… clipa. Am vazut intr-o statie de metrou doua panouri publicitare pentru produse similare. Pe unul scria: „traieste momentul”, iar pe celalalt, „traieste legenda”. De fapt vindeau… fum. Mi-au ramas in minte cele doua reclame si, de atunci, m-am gandit mult la ele. Daca nu esti multumit de clipa prezenta, poti sa te refugiezi in clipa legendei, clipa care ieri
a fost prezentul…, iar daca nici legenda nu e multumitoare, atunci vanzatorii de iluzii halucinogene iti vor oferi la colt de strada… o alta realitate, cea a drogurilor.
De ce aceasta alergare a oamenilor dupa ceva ce se dovedeste inconsistent, fara valoare si nociv? De ce cantariti argint pentru un lucru care nu hraneste? De ce va dati castigul muncii pentru ceva care nu satura? (Isaia 55, 2 p.p.) Pentru ca un vrajmas a inceput inca din Eden acest comert cu iluzii: hotarat ca nu veti muri si deodata femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat… si a mancat... (Geneza 3,4.6) Pentru ca, de atunci si pana azi, acelasi vrajmas vrea sa ne faca sa credem ca, dincolo de realitatea pe care mentalitatea noastra o poate percepe, nu mai exista nimic. El vrea sa ne faca sa credem ca aici e raiul, aici e iadul, totul se reduce la o… clipa. Cea prezenta. Nu degeaba spune apostolul Pavel: Daca nu inviaza mortii, atunci sa mancam si sa bem, caci maine vom muri. (1 Corinteni 15,32)
Daca nu credem in Dumnezeu, daca nu credem in realitatea fagaduintelor Lui, daca noul pamant si cerul nu exista, daca nu invie mortii, daca nu exista judecata, atunci… traieste clipa. Dar daca Biblia este adevarata, daca Dumnezeu exista si daca fagaduintele Lui sunt adevarate, atunci nici trairea clipei, nici trairea legendei, nici trairea iluziilor nu ne vor multumi. Vom dori si vom putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa traim nu doar clipa, ci vesnicia.
Semnele timpului – martie 1997
______________________________
de Valeriu Petrescu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.
