Trebuie să fie creştinii vegetarieni? Subiectul vegetarianismului în Biblie este o chestiune oarecum complicată. Biblia tratează acest subiect din punctul de vedere al creaţiei care se îndreaptă spre re-creaţie. Totuşi, le este permis oamenilor să consume anumite tipuri de carne. Prin urmare, nu putem impune vegetarianismul ca element obligatoriu în stilul de viaţă creştin. Dar haideţi să examinăm câteva dovezi biblice cu privire la întrebarea dumneavoastră.
1. Vegetarianismul în Biblie: Este bine cunoscut faptul că alimentaţia originară dată de Dumnezeu oamenilor a fost vegetariană (Gen. 1:29) şi a rămas neschimbată şi după intrarea păcatului în lume (3:18). Indicaţia cu privire la hrană a fost dată în contextul poruncii lui Dumnezeu ca omul să stăpânească peste animale (1:28), stabilind în felul acesta o limită a puterii umane asupra regnului animal.
În contextul relatării despre creaţie, alimentaţia vegetariană făcea trimitere la absenţa violenţei şi a morţii în cadrul ordinii create de Dumnezeu şi la intenţia lui Dumnezeu de a menţine această ordine. În acelaşi timp, acest tip de hrană demonstra înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu manifestate în faptul de a pune la dispoziţia oamenilor acea hrană care le permitea să colaboreze cu Creatorul în vederea conservării vieţii în condiţii optime. Carnea nu era necesară pentru conservarea vieţii.
Este interesant că Biblia sugerează că, la sfârşitul lumii, după eradicarea păcatului din lumea creată de Dumnezeu, oamenii vor redeveni vegetarieni. Acest element este sugerat în cadrul descrierii profetice a transformărilor din lumea animală şi a absenţei violenţei ce o caracterizează în prezent: „Ei nu vor face rău, nici nu vor distruge întregul Meu munte sfânt, pentru că pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului” (Is. 11:9; vezi şi Is. 11:6-9; 65:25). Dispariţia violenţei din lumea animală presupune şi dispariţia ei dintre oameni.
2. Consumul limitat de carne: După potopul global şi, drept urmare, în absenţa florei, Dumnezeu le-a permis oamenilor să mănânce carne de animale (Gen. 9:3), având la bază distincţia divină dintre animalele curate şi cele necurate (Gen. 7:2; Lev. 11). Acest consum restricţionat de carne animală avea două scopuri principale:
În primul rând, din moment ce era o lege alimentară, aceasta identifica animalele a căror carne contribuie cel mai bine la conservarea vieţii umane într-o lume a păcatului şi a morţii. În al doilea rând, avea drept scop stabilirea de limite pentru violenţa umană asupra vieţii animale prin restricţionarea consumului de carne aparţinând anumitor categorii de animale. Acestea aveau să se teamă de oameni şi să fugă efectiv să-şi scape viaţa, atunci când întâlneau un om (Gen. 9:2).
Idealul divin de alimentaţie în totalitate lipsită de carne nu a fost uitat ulterior, pe parcursul Bibliei. Când Israel s-a aflat în pustie şi a avut nevoie de hrană, Dumnezeu i-a oferit mana. Când israeliţii au insistat că vor carne, Domnul le-a dat prepeliţe, dar rezultatul a fost un număr mare de îmbolnăviri (Num. 11:4-23, 31-33). Conform Bibliei, rareori Dumnezeu le-a oferit oamenilor carne pentru a mânca (vezi 1 Regi 17:6). De fapt, alimentaţia obişnuită a israeliţilor era, în principal, vegetariană. Doar în circumstanţe speciale mâncau carne (de exemplu, jertfe Lev. 3:1-9). Animalele lor domestice reprezentau „rezervele lor bancare” şi erau o sursă de lapte şi lactate (Deut. 32:14; Jud. 5:25; 2 Sam. 17:29).
3. Idealul lui Dumnezeu pentru oameni: Adventiştii tratează cu seriozitate legea animalelor curate şi necurate, considerând că reprezintă minimul pe care Dumnezeu îl cere de la noi în ceea ce priveşte alimentaţia adecvată. Acţionăm în conformitate cu această lege, deoarece ea exprimă interesul Său plin de iubire faţă de binele nostru fizic şi spiritual. Având grijă în mod corespunzător de corpurile noastre, care sunt temple ale Duhului Sfânt, noi Îl slăvim pe Dumnezeu. Dovezi biblice i-au condus pe adventişti la concluzia că vegetarianismul este idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi. Un asemenea ideal este deosebit de relevant într-o lume care realizează încet, încet avantajele enorme ale unei asemenea alimentaţii.
Vegetarianismul este o tendinţă în creştere în toată lumea, dintr-o varietate de motive: etice, ecologice, religioase şi chiar narcisiste. S-ar putea să fie momentul propice pentru reafirmarea acestui ideal şi evitarea consumului de carne în cadrul întâlnirilor oficiale ale bisericii (mese comune, întruniri etc.) şi, ori de câte ori este posibil, excluderea ei din bucătărie.
Angel Manuel Rodrígues este directorul Institutului de Cercetare Biblică din cadrul Conferinţei Generale.
Sursa: adventistword.org
