Se ştie că în America bolile de inimă sunt ucigaşul numărul unu. Ucid mai mulţi oameni decât cancerul, accidentele de maşină, sinuciderile şi atacurile teroriste. Există multe boli de inimă, iar una din cauze este stresul, care poate pur şi simplu să facă o inimă să nu mai bată. Dar, dacă începi astăzi să iei măsuri, există speranţă.
Imaginează-ţi că eşti la volanul maşinii, seara târziu, iar călătoria a fost lungă. Mai ai câteva ore de condes înainte de a te cuibări în patul tău cald de acasă. Eşti obosit, frânt, iar monotonia şoselei este insuportabilă. “Dacă aş putea să dorm puţin”, îţi spui. “Ce bine ar fi dacă aş putea să închid ochii şi să dorm.” Ştiu sigur că ai fost în situaţia asta.
Deci eşti la volan, în noaptea întunecată. Maşina merge în goană, mâinile tale sunt pe volan, la radio cântă o melodie cunoscută, dar tu nu îţi dai seama. Ai devenit pasager în propria maşină – o maşină cu un şofer care doarme.
Încetişor maşina o ia la dreapta. Roţile depăşesc puţin linia albă şi mici bucăţele de pietriş încep să sară de sub roţi. Dar tu nu le auzi şi nici nu vezi că te apropii de marginea şoselei.
Roţile automobilului alunecă tot mai mult dincolo de linia albă care există pe majoritatea şoselelor moderne. Dintr-o dată se aude un bubuit puternic, care te trezeşte. Îţi dai seama pe loc ce se întâmplă. Imediat îndrepţi maşina pe partea carosabilă şi priveşti drept înainte, la drum, încercând să îţi linişteşti inima care bate cu putere.
Inima îţi bate ca şi cum ar vrea să iasă din piept. Pe şoseaua întunecată, liniştită, la două ore distanţă de casă, ai văzut de ce stresul poate uneori să omoare.
Să examinăm ce s-a întâmplat în corpul tău atunci când ai auzit bubuitul şi ţi-ai dat seama de pericol.
Când ai fost trezit de acel sunet puternic, creierul tău a produs şi a eliberat nişte hormoni puternici, desemnaţi să îţi ofere putere şi control reflexiv. Zonele din faţă ale creierului, unde se află centrii memoriei pe termen scurt, ai concentrării, ai inhibiţiei şi ai gândirii raţionale, au fost suprimate. Acum trebuia să acţionezi! Nu aveai timp să te gândeşti! De aceea ai putut să îndrepţi înapoi maşina pe carosabil fără să te gândeşti la asta. Pur şi simplu ai făcut-o.
Ai început să respiri rapid, iar plămânii au început să primească mai mult oxigen, iar splina a început să elibereze celule sangvine roşii şi albe, permiţând sângelui să transporte mai multe oxigen prin corpul tău.
Fluxul sangvin s-ar putea să îţi fi crescut între 300 şi 400 de procente, pregătind muşchii, plămânii şi creierul să reacţioneze pe loc.
De asemenea, hormonii steroizi au oprit unele elemente ale sistemului imun, făcând ca celulele contra infecţiei să lupte împotriva rănii în zone cum ar fi pielea, măduva şi excresenceţele limfei.
Lichidele au fost deviate de la locurile lor, cum ar fi gura. Sângele a fost luat de la piele şi trimis la inimă şi la ţesuturile musculoase, iar activitatea sistemului digestiv şi a altor funcţii ale corpului a fost temporar blocată complet.
Acum urmează partea cea mai primejdioasă. În acel moment de stres, corpul a fost umplut cu adrenalină. Bineînţeles că adrenalina este foarte bună, pentru că te ajută să te mişti mai repede, să sari mai sus, să ai energie pe care nici nu ştiai că o ai. De asemenea, ea face ca sângele să se coaguleze mai repede, ceea ce nu este o problemă dacă – iar acesta este un “dacă” important – nu suferi de vreo formă de boală de inimă.
Dar să presupunem că eşti fumător sau obez, sau că nu prea faci exerciţiu fizic, sau că ai o dietă bogată în grăsimi şi în hidraţi rafinaţi. Să presupunem că ai rude părinţii sau bunicii care au suferit de boli de inimă sau aveau dureri în piept ori de câte ori urcau un munte sau făceau efort. Toţi aceşti factori se poate să fi produs un cadru propice pentru atac de cord. Toţi aceşti factori contribuie la apariţia plăcii şi îngroşarea arterelor.
Iar acum apare o situaţie stresantă: ai adormit la volan şi te trezeşte zgomotul produs de ciocnirea roţilor de marginea şoselei. Adrenalina îţi inundă corpul, făcând ca sângele să fie “lipicios.” Din întâmplare, câteva bucăţi micuţe de placă se unesc şi formează un cheag care începe să circule prin tot sistemul până când ajunge într-o zonă unde nu îşi mai poate continua drumul: artera respectivă este înfundată. Sângele – şi oxigenul pe care îl conţine acesta – nu pot trece pe acolo. Iar inima şi creierul, neprimind oxigenul atât de vital, încetează să mai funcţioneze. Iar tu ai încetat din viaţă.
Te-a ucis adormitul la volan? Nu. Atunci ce? Stresul de care ai avut parte când te-ai trezit şi ţi-ai dat seama că eşti în pericol? Nici asta. Ucigaşul este ce ai făcut sau nu ai făcut în ziua aceea, nici cu o zi sau două în urmă. Stilul tău de viaţă a fost cel care a făcut ca inima să se oprească în acea noapte, pe drumul înspre casă, pe şoseaua singuratică şi întunecată.
Stresul – în cazul acesta stresul emoţional – nu a fost decât un zimţ al roţii.
Mai multe studii arată că persoanele care au avut parte de schimbări majore în viaţă, cum ar fi moartea cuiva drag sau pierderea locului de muncă, sunt în pericol mai mare. De asemenea, cei care se enervează repede sau sunt duşmănoşi au un risc mai mare de boli cardiace.
Aşadar stresul este rău, nu e aşa? Nu chiar. Stresul ne ajută să facem faţă situaţiilor periculoase. Dacă un urs te fugăreşte, poţi să fugi mai repede datorită stresului. Eşti mai puternic, te concentrezi mai bine şi poţi chiar să depăşeşti complexe personale atunci când ai energia temporară a adrenalinei. Stresul a fost cel care te-a ajutat să readuci maşina pe şosea în acea noapte.
Ceea ce ne pune în pericol este stilul noastru de viaţă nesănătos, care creează terenul propice în care stresul devine duşmanul noastru cel mai mare.
De aşa de multe ori folosim stresul în situaţii pentru care nu ar trebui. Valul de adrenalină care însoţeşte un eveniment stresant nu este îndreptat în direcţia corectă. Pe majoritatea dintre noi nu ne fugăreşte niciun urs. În loc să se manifeste într-o izbucnire de efort fizic, stresul noastru este înnăbuşit într-un zâmbet forţat. “Bineînţeles, domnule şef, mi-ar plăcea să lucrez şi deseară până târziu, la proiect, aşa încât să fie gata mâine dimineaţă”, spui cu dinţii încleştaţi. “Sigur că am probleme în căsnicie, dar toţi au, nu?” îţi spui. “E rău doar dacă eşti prins, nu e aşa?” îţi spui.
Stresul emoţional este o armă cu un trăgaci foarte fin. Dar dacă este cronic şi foarte frecvent, ne poate ucide.
În Biblie se găseşte un verset pe care îl înţeleg tot mai bine odată cu trecerea timpului. Isus vorbea cu ucenicii despre cum va fi lumea când Se va întoarce a doua oară. A vorbit de războaie, despre naţiuni ridicându-se împotriva altor naţiuni şi oameni unii împotriva altora. A spus că vor fi semne în soare, lună şi stele. “Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri”, le-a spus El în Luca 21:25.
Iar apoi, în versetul următor, Isus le spune că “oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ.”
Isus ştia că stresul emoţional poate ucide.
Dar chiar şi în zilele din urmă va exista un grup de oameni care vor avea pace, în ciuda lucrurilor care se întâmplă în jur. Este vorba de cei care pun în practică cele spuse de Isus ucenicilor Săi puţin mai târziu: “Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.Vegheaţi dar tot timpul şi rugaţi-vă.”
Oamenii aceştia sunt pregătiţi. Ei sunt gata să facă faţă stresului, pentru că ştiu ce urmează. Ei prives la cer, aşteptând întoarcerea Regelui lor! În mijlocul tumultului, inimile lor nu mor de groază.
Prieteni, stresul este parte a vieţii. Este un instrument emoţional pe care corpul îl foloseşte pentru a ne salva când suntem în pericol. Dar când suntem îngrijoraţi, nefericiţi, nervoşi, plini de resentimente şi teamă, stresul cronic pregăteşte terenul pentru dezastru. Şi când mai avem şi un stil de viaţă nesănătos, chiar că suntem cu un picior în groapă.
Începi să îţi dai seama cât de periculos este să faci alegeri care îţi pun în pericol mintea şi trupul, decizii care slăbesc inima şi te jefuiesc de forţa necesară? O dietă sănătoasă şi exerciţiul fizic nu influenţează doar felul în care arăţi, ci şi pregătirea pentru greutăţile cu care ne confruntăm toţi, ajutându-te să faci faţă unui deces, unui şef rău şi shimbării de domiciliu. De asemenea hotărăşte ce se întâmplă atunci când te trezeşti şi îţi dai seama că ai adormit la volan. Şi nu în ultimul rând, pregătirea pentru venirea Regelui.
De, Lonnie Melashenko
