E iarnă, te uiţi pe fereastră şi vezi cum pluteşte un fulg de nea. Apoi acel fulg se uneşte cu alţi câteva miliarde de prieteni. Petrecerea durează toată noaptea. A doua zi oraşul este acoperit de omăt. Aceasta este o lecţie de viaţă.
Prieteni, aţi observat vreodată cum problemele mari sunt la început mici?
Să spunem că duci gunoiul în fiecare seară. Nu e treabă grea. Doar câteva pungi cu gunoi. O problemă mică.
Dar să spunem că te hotărăşti să nu îl mai duci şi îl laşi să se adune. Nu după mult timp nasul începe să îţi spună că ceva nu e la locul lui. Lasă să se adune timp de o lună sau mai mult şi într-o zi îţi vei da seama că problema a devenit mare. Iar restul familiei s-au mutat şi tu nici nu ţi-ai dat seama.
Săptămâna asta am vorbit despre stres şi despre faptul că de obicei este un lucru bun. Stresul provocat de anumite evenimente oferă corpului energia necesară pentru a lupta împotriva pericolului şi a fugi de el. Iar când situaţia de urgenţă trece, corpul revine la starea normală.
Dar există o problemă. Unii oameni par să fie mereu în astfel de situaţii de urgenţă. Ei văd în problemele mici probleme mari. Aşadar corpurile lor reacţionează ca şi cum ar fi o situaţi de urgenţă, chiar şi în lucruri mărunte, ca de pildă dacă un client care are 13 articole în coşul de cumpărături intră în faţă la o casă care acceptă doar coşuri cu mai puţin de 12 articole.
Sunt primul care recunosc că sunt vinovat uneori, făcând din ţânţar armăsar. Dar cei care suferă de stres cronic se pare că fac mereu din ţânţar armăsar. Asta pentru că stresul are menirea de a recunoaşte pericolul în orice lucru. Când priveşti prin lentilele stresului, fiecare umbră îţi pare un animal de pradă. După fiecare piatră pândeşte un tigru. Probabil cunoşti pe cineva care gândeşte aşa. Ce e de făcut? Cum să scapi de stresul cronic?
Connie Stetler, antrenoare personală în Houston, Texas, după ce a lucrat cu o mulţime de oameni de afaceri care au parte de foarte mult stres, a alcătuit un program pentru reducere a stresului care constă în 12 paşi. Iată sugestiile ei:
Pasul 1: Respiră adânc de şase ori pe zi. Atât de mulţi oameni nu respiră corect! Am descoperit că dacă respir adânc de şae ori mă simt relaxat şi eliberat de neliniştea care îmi inundă creierul.
Pasul 2: Bucură-te de trei-patru exerciţii fizice cardiovasculare pe săptămână. Este vorba de exerciţiile care fac ca inima să pompeze. Mersul vioi sau urcatul scărilor ajută la asta. Poate că ar fi bine să consulţi doctorul înainte a începe exerciţii fizice serioase.
Pasul 3: Îmi place sfatul acesta. Dă-i 100 de pupuci pe zi unui copil sau unui animal favorit. Cred că aici cuvântul cheie este “dă.” Noi, oamenii păcătoşi, tindem să “luăm.” Dar oferind – chiar şi ceva aşa de simplu ca un pupic – unui copil sau unui animal, ne eliberăm mental de stresul acumulat.
Pasul 4: Fă de două ori pe săptămână exerciţii fizice serioase. Nu trebuie neapărat să mergi la sala de sport. Fă curat în garaj sau în subsol, sapă în grădină, taie lemne pentru foc. Exerciţiile fizice serioase sunt cele care implică mişcare, ridicare, întinderea muşchilor – câteva minute zilnic.
Pasul 5: Dormi opt ore pe noapte. Aş putea să vorbesc o emisiune întreagă despre beneficiile somnului şi ale surorii sale de sânge, odihna. Dumnezeu Însuşi a luat în calcul nevoia omului de a se odihni, creând o zi întreagă de odihnă – Sabatul zilei a şaptea – care este dedicată acestui scop. Majoritatea americanilor moţăie şase ore sau mai puţin pe noapte, care nu sunt de ajuns pentru a ne elibera de stresul cronic.
Pasul 6: Consumă nouă porţii de fructe şi legume zilnic. “Stai puţin”, ai să spui, “atunci nu mai rămâne loc în stomac pentru carnea mea favorită sau fast food.” Cred că acesta este şi scopul. Fructele şi legumele sunt ca nişte medicamente gustoase, vindecătoare. Carnea şi alimentele procesate nu sunt.
Pasul şapte: Spune “NU”, de două ori pe zi, lucrurilor care sunt un factor de stres. Asta înseamnă o mulţime de nu-uri. Dar a spune nu este mult mai puţin stresant decât a spune da şi a deveni împovărat şi epuizat.
Pasul 8: Gândeşte-te la zece lucruri pozitive pe zi. La început asta s-ar putea să fie o provocare. Persoanele stresate tind să se concentreze asupra lucrurilor negative. Este uimitor cât de puţin gândesc pozitiv. Când serviciul începe să mă epuizeze şi descopăr că sunt stresat, mă gândesc la voi, ascultătorii mei. Mă gândesc la problemele pe care le aveţi în viaţă şi la faptul că prin cuvintele puse de Duhul Sfânt pe buzele mele, pot să vă ajut în luptele voastre. Acesta este lucrul pozitiv preferat la care mă gândesc în fiecare zi.
Pasul 9: Râzi copios de cinci ori pe zi. Oamenii de ştiinţă au descoperit că râsul este un medicament bun. Reduce tensiunea, îmbunătăţeşte tonusul muscular şi circulaţia sângeului. Şi pe deasupra este şi plăcut! Aşadar râzi! Nu te abţine. Râzi ca şi cum ai fi din nou copil. Îţi face bine.
Pasul 10: Ia-ţi câteva minute zilnic pentru a sta singur, în linişte. Asta este foarte important. Din experienţa mea am tras concluzia că stresul iubeşte compania. Dar când petreci câteva minute singur în fiecare zi, poţi să înfrunţi stresul singur, pe faţă, şi să îi porunceşti să plece din viaţa. Nu uita că ai un Tată Ceresc Căruia Îi pasă de tine. În liniştea acelor momente, şopteşte o rugăciune sau un verset biblic preferat – invitându-L pe Isus să te ajute la rezolvarea problemelor cu care te confrunţi.
Pasul 11: Bea opt pahare de apă zilnic. Doamna Stetler nu spune suc de fructe, băuturi răcoritoare şi nici chiar lapte de soia. De ce? Pentru că apa este un ingredient de bază pentru sănătate. Apa curată, simplă curăţă organismul şi elimină toxinele. Este ca o baie internă! Cât de deş faci duş? La fel de bine ar trebui să ai grijă şi de curăţirea interioară a organismului.
Iar pasul 12: Cel puţin o dată pe zi aminteşte-i unei persoane dragi că o iubeşti. Exprimarea iubirii poate calma inima stresată a ambelor persoane. De ce crezi că Isus a petrecut atât de mult timp spunându-le oamenilor că sunt iubiţi?
La acest program de 12 paşi eu aş mai adăuga unul.
Pasul 13: Mulţumeşte-I în fiecare ceas lui Dumnezeu pentru binecuvânturile Sale. O inimă recunoscătoare înseamnă o inimă sănătoasă. De fiecare dată când suntem în legătură cu Dumnezeu, chiar dacă e vorba doar de o clipă, de dăm seama că nu suntem singuri în această bătălie numită viaţă. Avem un tovarăş puternic. Ce metodă minunată de a reduce stresul!
Într-un articol recent din revista “Vibrant Life”, doctorul Joel Furman, doctor de familie şi autor din New Jersey, a declarat ceva care mi-a atras atenţia. El insistă asupra faptului că secretul controlării stresului se găseşte în minte şi la masă. Ascultaţi ce spune el: “Nici alimentele rafinate, nici cele animale nu oferă antioxidanţii şi substanţele fitochimice de care avem nevoie. Când nu avem aceşti miconutrienţi necesari, suntem mult mai vulnerabili la efectele dăunătoare ale stresului.”
El spune chiar că “trupurile noastre, lipsite de nutrienţi, au prea puţină putere pentru a lupta atunci când apare o boală serioasă, intensificată de factorul stres. Pentru a face faţă stresului şi pentru a nu-i permite să facă ravagii în corpurile noastre, trebuie să reducem cantitatea de alimente rafinate şi de origine animală şi să consumăm mai multe vegetale, leguminoase, seminţe crude, nuci şi fructe proaspete.”
Prieteni, nu vorbim de lucruri imposibile aici. Şi nici nu este vorba de medicamente magice care ne pot elibera de stres. Pentru că atunci când este folosit în scopul pentru care a fost creat, stresul ne poate salva viaţa. Dar când lăsăm să fim chinuiţi de lucrurile mărunte – lucruri cu care ne confruntăm toţi – trebuie să acţionăm cumva.
Într-o zi, după un post îndelungat în pustie, un oaspete nu prea dorit s-a apropiat de Hristos. Satana avea un scop clar în minte: să Îl ispitească pe Isus. Mântuitorul era flământ şi epuizat. Cu alte cuvinte, era stresat. În Luca 4 ne este relatată întâmplarea.
La fiecare ispită El a răspuns cu un verset biblic, ultimul fiind găsit în versetul 12. Isus pur şi simplu a declarat: “Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul Tău.” Îmi place versetul acesta. El i-a spus Satanei: “Nu mai încerca să mă stresezi şi pleacă de aici!”
E o idee bună. Confruntându-ne cu problemele de zi cu zi, e de mare ajutor dacă citim din Cuvântul lui Dumnezeu şi îi poruncim Satanei să plece. Pe Hristos L-a ajutat. Şi sunt sigur că ne va ajuta şi pe noi.
De, Lonnie Melashenko
