Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

ULTIMUL RĂZBOI: ARMAGHEDONUL…

Scris la: 19 august 2019

ULTIMUL RĂZBOI: ARMAGHEDONUL ŞI CRIZA DIN ORIENTUL MIJLOCIU

de Alan Reinach

Imaginează-ţi că Iranul aşază proiectile conţinând sarin, un gaz otrăvitor, în cât mai multe oraşe din Israel, omorând sute de mii de evrei. Israelul se răzbună, distrugând Teheranul şi alte câteva oraşe iraniene de la graniţă, bombardându-le cu arme nucleare. Lumea arabă, şocată, mobilizează armatele mai multor naţiuni, pentru a răspunde provocării. Statele Unite şi Uniunea Europeană încep şi ele să ameninţe cu folosirea armelor. Iar titlurile ziarelor din întreaga lume vestesc începutul Armaghedonului.

Dar când ziarele vor anunţa lupta Armaghedonului, vom putea fi siguri că este vorba de cea despre care vorbeşte Biblia?

Nu există un asemenea loc

            Imaginea terifiantă a unui război de proporţii apocaliptice este luată din Apocalipsa: “Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.” (Apocalipsa 16:16) În mod popular acest verset este interpretat ca o referire la un loc anume din Israel, unde va avea loc războiul final. Totuşi, Armaghedonul este doar un nume simbolic.. Nu se găseşte pe nicio hartă sau atlas al lumii.

Cartea Apocalipsei este plină de simboluri, majoritatea referindu-se la Vechiul Testament sau derivând din el. Armaghedonul este şi el un asemenea simbol, însemnând “muntele lui Megiddo”. Dar nu există nicăieri pe pământ un munte care să poarte acest nume. Cu toate acestea, în nordul Israelului există un podiş care poartă numele de Megiddo. Muntele Carmel se ridică deasupra acestui podiş. Iar Muntele Carmel este locul unde Ilie a stat faţă în faţă cu cei 400 de profeţi ai lui Baal. Acesta este poate tabloul pe care l-a avut în minte Ioan atunci când a numit ultima bătălie a acestei planete “Armaghedon.”

Când Apocalipsa împrumută lucruri din Vechiul Testament, ea include lecţii spirituale asociate cu întâmplările vechi-testamentare şi simbolurile folosite acolo. Aşa e şi în cazul Armaghedonului. Numele, arătând către Muntele Carmel, aminteşte de evenimentele acelui punct de cotitură din istoria Israeului.

Ahab, împăratul Israelului, şi Izabela, împărăteasa, au condus Israelul la închinarea lui Baal, unul din zeii canaaniţi. Iar Ilie a propus o confruntare, pentru a se vedea care este adevăratul Dumnezeu. “Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis:  <Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!> Poporul nu i-a răspuns nimic.” (1 Împăraţi 18:21) Confruntarea avea să fie hotărâtă cu ajutorul focului – adevăratul Dumnezeu avea să Îşi dovedească divinitatea trimiţând foc din cer, care să ardă jertfa oferită de închinătorii Lui.

Astfel, profeţii lui Baal şi-au construit altarul şi l-au chemat pe zeul lor toată dimineaţa – dansând, cântând, strigând şi tăindu-se cu cuţite, pentru a-şi arăta zelul. Au sângerat pe tot altarul, dar dumnezeul lor nu le-a răspuns.

Ilie a început să râdă de ei: “Strigaţi tare”, a sugerat el, “se gândeşte la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie.”

Preoţii lui Baal au continuat să îl implore pe zeul lor toată ziua, până la vremea sacrificiului de seară, când au ajuns fără vlagă.

Ilie a pregătit un altar de piatră şi a aşezat pe el lemne şi o jertfă. A udat altarul şi jertfa cu apă. Apoi a îngenunchiat şi a înălţat o rugăciune scurtă. Dumnezeu i-a ascultat ruga şi a trimis un foc care a consumat nu doar lemnul şi jertfa, ci şi apa şi altarul de piatră.

În ziua aceea a fost câştigată o biruinţă importantă: poporul s-a întors la închinarea Creatorului.

Ca bătălia de pe Muntele Carmel

            Confruntarea dintre închinarea adevărată şi cea falsă, de pe vremea lui Ilie, se va repeta şi în ultimele zile ale istoriei. Apocalipsa 13 ne vorbeşte despre două fiare, care reprezintă puterea umana instituţionalizată pe pământ. A doua fiară, reprezentând puterea politică, va încerca să îi forţeze pe toţi locuitorii pământului să se închine primei fiare, care este, evident, o putere religioasă. Cele două fiare îi vor ameninţa cu moartea pe toţi cei care vor îndrăzni să se împotrivească.

În timp ce Dumnezeu a fost cel care a trimis foc din cer pentru a mistui jertfa lui Ilie, pe Muntele Carmel, în ultimele zile ale istoriei fiara cea rea din Apocalipsa 13 va face chiar “să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.” (Apocalipsa 13:13) Aceasta este o încercare de a-L înlocui pe Dumnezeu.

Apocalipsa declară că problemele războiul final nu vor fi locale, ci globale. Iar problemele – asemenea combatanţilor – for fi spirituale, nu politice.

În bătălia Armaghedonului naţiunile pământuui vor lupta împotriva armatei cereşti. “Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.” (Apocalipsa 16:14)

În Apocalipsa 19 este descrisă aceeaşi bătălie, în care Hristos este descris ca Comandantul Suprem al forţelor cereşti, călărind pe un cal alb. Ioan scrie despre Hristos că “se cheamă <Cel credincios> şi <Cel adevărat>, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.” (Apocalipsa 19:11). Iar “oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.” (Apocalipsa 19:14)

Apoi, în versetul 19, spune: “Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.”

Ce arme crezi că va folosi fiara şi conducătorii pământului în lupta împotriva lui Hristos şi a oştirilor cerului? Vor detecta ei cu telescoapele a doua venire a lui Hristos şi vor avertiza naţiunile ca să plănuiască o strategie militară? Vor folosi naţiunile armele de distrugere în masă la a doua Sa venire? Biblia nu răspunde la aceste întrebări, dar e interesant de speculat.

În orice caz, ştim că bătălia va avea semnificaţii spirituale. Ca şi pe vremea lui Ilie, închinarea va fi problema centrală. Anticipând judecata finală, poporul lui Dumnezeu va fi proclamat lumii să se închine doar Creatorului: “Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui” (Apocalipsa 14:7) este mesajul pe care îl vor fi vestit ei peste tot. În contrast, puterea Antihristului le va fi poruncit tuturor să se închine fiarei şi icoanei ei şi să primească semnul infam al fiarei (vezi Apocalipsa 13:13-17)

Armaghedonul va fi culminarea aceste bătălii între adevărata şi falsa închinare, la a doua venire a lui Hristos.

Încercarea de a înşela

            Apocalipsa 13:14 spune că a doua fiară va folosi minuni false pentru a-i înşela pe locuitorii pământului. Este foarte probabil că una din aceste înşelăciuni să fie o falsă bătălie a Armaghedonului – la urma urmelor, spiritele de demoni vor aduna întreaga lume la această bătălie (vezi Apocalipsa 16:12-14), iar demonii sunt vestiţi pentru înşelăciunile lor.

Povestea Bibliei cu privire la Armaghedon are două detalii importante, care ne împiedică să fim înşelaţi. Conform tradiţiei creştine, Armaghedonul surprinde naţiunile lumii luptându-se una împotriva alteia, pe o câmpie din Palestina.

Pe de altă parte, în Apocalipsa naţiunile lumii se adună pentru a se lupta împotriva lui Hristos, nu una împotriva alteia. Mai mult chiar, practic toate naţiunile participă. Deci, indiferent cât de înfricoşător ar putea fi un război în Orientul Apropiat, dacă naţiunile pământului se luptă una împotriva alteia, acestea nu este Armaghedonul despre care vorbeşte Biblia.

În al doilea rând, Armaghedonul, a şasea într-o serie de şapte plăgi, va fi urmat imediat de a şaptea plagă, când natura se va destrăma de la încheieturi – la propriu. Apocalipsa 16: 20 spune: “Toate ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit.” Deci, dacă va mai fi vreo formă de viaţă după o bătălie pe care lumea o numeşte Armaghedon, poţi fi sigur că nu acesta este Armaghedonul despre care vorbeşte Biblia.

Hristos nu i-a arătat lui Ioan bătălia Armaghedonului pentru a ne înspăimânta. El i-a arătat-o pentru că vrea să înţelegem cum se va termina conflictul de veacuri dintre Hristos şi Satana.

Şi i-a arătat-o pentru ca noi să fim pregătiţi din punct de vedere spiritual pentru acea bătălie mare. Mesajul lui Ilie pentru Israel este relevant şi pentru noi: trebuie să alegem cui să îi slujim. Dacă Domnul este Dumnezeu, slujiţi-I Lui, dacă Baal (fiara şi icoana ei), atunci să îi slujim lui. Armaghedonul va fi o bătălie “spirituală”, dar asta nu înseamnă că este mai puţin reală. În funcţie de rezultat, sufletele oamenilor for fi salvate sau pierdute pentru veşnicie.

Toţi locuitorii pământului vor avea de ales între a se închina fiarei sau lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este dragoste, El nu obligă pe nimeni să fie mântuit, ci oferă posibilitatea de alegere. Căci “unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia” (2 Corinteni 3:17) Prin contrast, fiara îi ucide pe cei care nu se închină aşa cum vrea ea (vezi Apocalipsa 13:15). Închinarea forţată este falsă. Violenţa pe care o va folosi fiara atunci va culmina lupta de veacuri a lui Satana împotriva lui Hristos şi a poporului Său.

Pe vremea lui Ilie închinarea adevărată a biruit idolatria, pe Muntele Sinai. În acelaşi fel, bătălia Armaghedonului va marca triumful închinării adevărate de la sfârşitul timpului. Înainte de bătălie majoritatea pământenilor se vor închina fiarei. Dar un grup mic de credincioşi se vor închina Creatorului. Iar atunci când se va părea că puterile răului şi ale întunericului îi vor distruge în cele din urmă pe copiii lui Dumnezeu, considerând asta o “soluţie finală”, Hristos va veni să Îşi elibereze poporul. Aşadar, departe de a fi un eveniment înfricoşător pentru copiii lui Dumnezeu, bătălia Armaghedonului va însemna eliberarea lor.

Bătălia Armaghedonului s-ar putea să fie într-adevăr iminentă, dar nu în felul în care majoritatea creştinilor se aşteaptă. Ea nu va avea loc pe cămpiile din Orientul Apropiat. În primul rând ea va avea loc în inimile şi minţile oamenilor din întreaga lume. Iar, ca punct culminant, Hristos va veni să-Şi răscumpere poporul credincios şi să-Şi ditrugă duşmanii, eliberând pentru totdeauna universul de plaga păcatului şi de suferinţa pe care a adus-o acesta. (vezi Apocalipsa 19:20)

Cei care se vor afla de partea Câştigătorului în această luptă vor cânta triumfător cântecul lui Moise şi al Mielului: “Mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” (Apocalipsa 15: 3, 4)