Una din multele arte pierdute, nu atat de mult in negura istoriei, ci undeva pe drumul ultimului secol, este arta de a ne pune intrebari esentiale, intreabari de o importanta majora pentru viata noastra. De fapt asa am inceput sa exploram impreuna subiectul „spiritualitatea”, punand prima intrebare: Ce este spiritualitatea ? Ce se intelege prin acest concept ?
A ne pune intrebari, aceasta preocupare de cercetare, de meditatie, de intelegere a vietii, ne va deschide usa spre a invata ceva nou, ceva mai multe despre noi si despre viata. Prin intrebari putem sa ne imbunatatim procesul gandirii, procesul de intuitie, capacitatea de a trage concluzii cat mai drepte, si de a avea o intelegere cat mai larg cuprinzatoare a vietii noastre. Punandu-ne intrebari, putem sa intelegem mai bine pe ceilalti oameni si-i putem influenta de a vedea lucruri nebanuite, nesondate si poate inca netraite pana la o vreme.
Ce trebuie sa stim este ca, intre toate intrebarile care ne asalteaza si ne framanta mintea zi de zi, exista un fel de intrebari care se ridica din profunzimea acelui loc din noi, care cauta in mod neobosit umplerea cu spiritualitate. Savanti neurologi de talie mondiala,oameni de stiinta de la Universitatea Yale si Universitatea Columbia, in studiile lor combinate, au gasit ceea ce ei cred ca este sediul spiritualitatii in creierul nostru. Ei au numit acea zona din creierul nostru ca fiind „centrul neurobiologic al spiritualitatii – zona pe care au codificat-o cu litera majuscula G de la God (Dumnezeu).
Vorbind despre intrebari esentiale , ai dori sa intalnesti cateva ele, care au directa legatura cu spiritualitatea noastra ?
Iti ofer chiar acum o lista cu cateva sugestii. De pilda:
= Cine sunt eu ? Cine sunt celalte fiinte de pe pamant ? Ce e cu noi aici? Cum de am aparut pe lume ? Si de ce ?
= De ce sunt aici si acum pe fata acestei planete numita Pamant ?
= Are existenta mea o anumita destinatie ? Daca DA, pe ce cale o pot atinge?
= Ce insemnatate, si ce valoarea are viata mea ca om ?
= Exista vreun scop inalt pentru care sa traiesc ?
= Are legatura viata mea cu vietile celorlalti oameni din jurul meu, sau suntem fiecare doar UN FEL de insule umane presarate pe fata pamantului ?
= Trebuie sa fie existenta mea dependenta si in relatie cu „Cineva Mai Mare Decat mine” in acest Univers Infinit in care traiesc?
= Cum a aparut in mine constienta notiunilor de Bine si Rau ? Si la ce anume le raportez in mintea mea ?
= Evident ca intr-o zi va trebui sa mor. Dar de ce trebuie sa mor ? Si ce este moartea ? Este ea cumva inceputul unei alte vieti, sau doar sfarsitul acestei vieti ?
= Exista oare Dumnezeu cu adevarat? Cum arata? Pot sa sa-L cunosc? Pot sa intru in relatie cu El?
Acestea sunt doar cateva din sutele de intrebari esentiale care asteapta un raspuns.Sper ca sunt de ajuns, ca sa pornesti rand pe rand la explorarea fiecareia dintre ele.
Intrebarile sunt sansa pe care ne-o dam noua insine de a cunoaste mai mult si mai bine ce este viata, si care sunt criteriile pe care trebuie sa ne stabilim, sa ne traim si sa ne implinim viata noastra in lumea de azi.
BUN VENIT LA AGORA NOASTRA SPIRITUALA !
Nu stiu daca ai observat sau nu, dar mai toti filozofii lumii, si-au consumat cea mai mare parte a timpului lor , ca sa descopere care sunt cele mai importante intrebari ale vietii. Dar, din pacate, viata lor sa dus prea repede si in mod proportional cu anii pe care i-au trait, ei si-au luat prea putin timp pentru a descoperi raspunsurile la intrebarile lor.
De pilda, marele filozof grec Socrate, care a trait intre anii 469 si 399 IEN, si care a fost mentorul lui Plato, a avut obiceiul de a pune multe intrebari surpriza si foarte incomode pentru gandirea vremii lui. Acea dorinta a sa de a ajunge la o intelegere clara a conceptelor, a ramas in filosofie ca fiind „metoda Socratica”… o metoda atat de neplacuta pentru Atenienii de atunci, pentru care Socrate a trebuit sa plateasca cu viata. Sper ca vremurile acelea au apus pentru tine si pentru mine.
In cultura Iudaica a V.T. se spunea: „Pe copilul care nu stie ce sa intrebe, trebuie sa-l invete cineva sa puna intrebari”. Se pare ca in acele timpuri, intrebarile erau mai importante decat raspunsurile. Arta de a pune intrebari a ramas pana azi una din stiintele societatii Iudaice chiar si dupa intrarea ei in era crestina.
Nu mai departe, in zilele noastre, Isidore Isaac Rabi, laureatul premiului Nobel- descoperitorul RMN, povestea ceva din copilaria lui, ca el a invatat de fapt de la mama lui cum sa devina un fizician. El spunea „Orice copil care venea acasa de la scoala, era de obicei intrebat :”ce lucruri noi ai invatat astazi la scoala ?” in timp ce mama mea ma intreba: „Izzy, ai pus astazi la scoala o intrebare buna?” De ce asa ? Pentru ca in traditia Talmudica, cel mai mare compliment pe care un invatator putea sa-l faca unui elev, era sa-i spuna: „Bravo, astazi ai pus o intrebare buna!”
De ce avem nevoie sa ne punem intrebari ?
Sa raspund !
A pune intrebari inseamna a creste.
Ai observat cum se desvolta copiii ? Ei ne ofera un foarte sugestiv exemplu !
Incepand de la varsta de 3-4 ani , ei devin deodata exagerat de curiosi. Ei vor sa stie totul despre toate cate sunt pe lume, si daca se poate, sa le afle toate intr-o singura zi !
Ei nu se jeneaza sa puna aceleasi intrebari, chiar de cateva ori pe zi.
Ei nu obosesc, nu se dau batuti, pentru ca ei vor sa nu lase nimic neexplorat, nesondat, chiar daca puterea lor de intelegere evident, nu-i ajuta. O fetita de 4 ani, pune in medie o intrebare la fieare 1.4 minute.
Ei ne invata o lectie foarte pozitiva.
Ce ne trebuie este doar sa incercam sa imitam pasiunea, cat si staruinta lor de a pune intrebari!
Dintr-un sondaj realizat pe un esantion de 200 de parinti, s-a ajuns la concluzia ca 70-80% din dialogul copiilor intre 4 si 6 ani cu parintii lor, se bazeaza pe intrebari. Asa invata ei ! Asa se pregatesc ei pentru viata !
Dar am mai obeservat ceva – UN LUCRU FOARTE TRIST !
Pe masura ce copiii inainteaza in varsta, in mod proportional, ei renunta constient sau inconstient la obiceiul sanatos si necesar de alta data, de a mai pune intrebari. Si aceasta, pana cand intr-un tarziu, ei, ca si noi cei mai in varsta ca ei, ne oprim fiecare acolo unde consideram ca ne-am facut plinul. De ce acum, cand am ajuns oameni mari, nu mai suntem interesati sa ne punem intrebari, ca odinioara cand eram mici ?
Rezultatul este ca majoritatea oamenilor in jurul varstei de 60 de ani, inceteaza de obicei de a-si mai pune intrebari, si, drept urmare, la aceasta varsta ajung sa detina o capacitate destul de modesta de cunostinte despre viata, lume, Univers, caracter, morala, credinta, si toate cate sunt in lume. Exista o zicala in cultura Amercana, care se refera la importanta folosirii unei ocazii. Zicala suna cam asa : „Use it ,o loose it” care in sine este un mare adevar : „Foloseste-o, daca nu o pierzi!”
Aceasta arta pierduta, de a ne pune continuu intrebari ori o folosim, ori o pierdem. Ea poate fi regasita si reanimata, numai daca vom incepe sa o practicam ca un stil de viata.
Puneti deci, intrebari importante! Sa nu traiesti in absenta lor gandind ca viata poate merge foarte bine si fara ele, pentru ca in realitate,traiesti de geaba. Intr-o statie de trolebuz, in Bucuresti,acum cativa ani, am vazut un afis foarte semnificativ, care avea urmatorul mesaj : „De geaba stii sa citesti, daca nu ai citit niciodata Biblia!”
Parafrazand mesajul acelui afis, pot spune la fel: „De geaba ai trait, daca nu ti-ai pus niciodata adevaratele intrebari esentiale ale vietii !
Invata sa-ti pui intrebari mari ! Nu fugi de ele; nu le ocoli !
Pentru spiritualitate, intrebarile sunt ceva extrem de important !
PE DATA VIITOARE.
Octavian Cureteu
