Mahomedanii nu acceptă dreptul unui mahomedan de a-şi schimba religia. Hinduşii sunt îngrijoraţi de numărul convertirilor la creştinism. Bisericile ortodoxe se tem de incursiunile evanghelicilor. Poate Vaticanul permite catolicilor să-şi părăsească biserica? Va fi credincioasă libertăţii religioase o biserică de aproape un miliard de membri, având o puternică influenţă asupra multor state?
Mai întâi, trebuie să spunem că începând cu Vatican II respectul pentru alte religii şi pentru libertate religioasă este o realitate în majoritatea ţărilor catolice. Aceasta nu înseamnă că va dura veşnic. Oamenii se schimbă, conceptele se schimbă şi timpurile se schimbă. În cazul unei ameninţări serioase la adresa poziţiei sale dominante, Vaticanul ar putea fi ispitit să acţioneze prin intermediul guvernelor seculare pentru a-şi proteja poziţia şi interesele. Biserica Medievală, Inchiziţia, ar putea să revină în forme subtile.
În urmă cu aproximativ douăzeci de ani, am avut o experienţă interesantă. M-am întâlnit la Roma cu un cardinal catolic cu care mă împrietenisem după ce i-am aranjat să primească tratament medical la una dintre instituţiile noastre medicale din Scandinavia. Acum era secretarul “Consiliului pentru doctrină şi credinţă” de la Vatican. Dar amintiţi-vă că până aproape de anul 1900, acest consiliu încă purta numele de “Sfântul Oficiu al Inchiziţiei”!
L-am întrebat, acum, când Biserica Catolică a acceptat libertatea religioasă în 1965, dacă ar fi posibil ca Biserica Catolică să abandoneze libertatea religioasă şi să se întoarcă la vechea poziţie. El a răspuns fără ezitare: “Schimbarea este ireversibilă!” În mod clar aceasta era părerea sa, însă oamenii se schimbă, şi tot aşa şi circumstanţele şi situaţiile.
Să nu acuzăm pe nimeni de intoleranţă fără a avea dovezi solide. Niciodată nu trebuie să uităm că mulţi catolici au apărat libertatea religioasă. E adevărat, avem rezultate bune, dar nu deţinem monopolul în acest domeniu. Câţi catolici sinceri ne-au apărat în mai multe cazuri! Câţi catolici loiali nu şi-au dat viaţa pentru a apăra dreptul de a crede! Ei sunt copii ai lui Dumnezeu.
În catolicism, ca în fiecare grup şi religie, găseşti diferite opinii. Trebuie să admitem aceasta şi să mulţumim Domnului atunci când la putere se găsesc lideri favorabili libertăţii religioase. Nu trebuie niciodată să uităm că situaţia se poate schimba. Putem să nu fim de acord cu mai multe doctrine ale Bisericii Romano-Catolice, dar trebuie să recunoaştem aspectele pozitive ale religiei lor.
Libertatea este pentru toţi. Noi nu dorim să intrăm într-o mare biserică creştină aflată sub autoritatea morală a papei, dar recunoaştem dreptul altora de a face acest lucru. În acelaşi fel, dorim să fim liberi să urmăm o altă direcţie şi să ne împărtăşim convingerile. Oamenii pot avea dispute teologice, dar atunci când cineva este persecutat din cauza credinţei sale, dreptul la libertate religioasă este negat. Dacă o organizaţie persecută oamenii din cauza credinţei lor în Hristos, ea este anti-creştină. Acţiunea este cea care face diferenţa.
NOTA:
Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro