Val de durere
Atunci când ne vine în minte fizionomia şi efectele unui val ucigaş – tsunami- , nu putem vedea nimic bun în el. Te poate purta valul de durere spre cer? Colapsul economic, creşterea ratei şomajului, crah-urile de tot genul, bolile incurabile, instabilitatea lumii în care trăim ne poate ajuta să grăbim paşii noştri spre Dumnezeu? În cărţile de cântări creştine există un imn vechi ale cărui versuri ne transmit speranţa şi astăzi: ,,Când val de durere mă poartă spre cer/ Oricât mi-ar fi pasul de greu/ Isus îmi şopteşte că-n El pot să sper/ Este pace în sufletul meu” (strofa 1). Fiecare cuvânt al acestei cântări a fost scris cu condeiul experienţei personale ale pastorului prezbiterian, Horatio Gates Spafford.
Înainte de marele incendiu din New York din 1871 care i-a distrus toate bunurile materiale, a pierdut singurul lui fiu. Doi ani mai târziu îşi trimite soţia împreuna cu cele patru fiice într-o călătorie pe mare în Europa. La jumătatea distanţei vasul se loveşte de unul britanic şi se scufundă. Toate cele patru fiice dispar în ape. Doar soţia reuşeşte să se salveze. Îi trimite o telegrama cu două cuvinte: ”Singura salvată’’. Horatio distrus, vine la malul mării în locul unde credea că s-au înecat fiicele şi scrie pe o bucata de hârtie una din cele mai frumoase melodii creştine.
Apostolul Pavel s-a identificat cu Domnul Hristos în necazurile pe care le-a avut de îndurat: temniţa, foamea, persecuţia din partea lumii şi din partea celor apropiaţi, oboseala, lupta permenentă împotriva duhurilor răutăţii. De aceea a avut tăria morală să exclame: ,,Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus, Domnul nostru” (Romani 8: 38-39).
Daniel Niţulescu
