Viitorul BisericiiÎn lumea creștinată se fac auzite voci care pun în discuție conceptul însuși de biserică. În unele țări europene merg săptămânal la biserică între 2 și 5 la sută din cetățeni. Dintre cei care nu au abandonat biserica se ridică voci punând întrebări privind relevanța acestei instituții. Se sugereză, sau se spune deschis, că biserica nu mai răspunde nevoilor vieții (post)moderne. Ea nu ar fi ținut pasul cu progresele științifice. Structura ei organizatorică este neajustată la modelul curent deschis și flexibil.
Limbajul bisericii pare antic, depășit de modelele mai noi de comunicare. Aceste modele practicate în afaceri și în politică au avantaje mari în a trezi interesul oamenilor indiferenți și în a convinge pe cei ce nu s-au hotărât. Generația mai tânără și mai educată, se susține, simte cel mai mult aceste nepotriviri.
Să acceptăm provocarea și să discutăm subiectul. De răspunsul găsit depinde concluzia dacă biserica, această instituție veche, are un viitor. În cazul că răspunsul ar fi negativ, nu are sens să rămânem alipiți de biserică. Eventual o tratăm ca pe o specie în curs de dispariție. Câteva observații preliminare pot fi de folos.
Obiecțiuni de felul celor menționate pot fi prezentate de sceptici, sau de reformatori potențiali. Merită atenție faptul că linia aceasta de gândire poate să aibă ca obiect și Biblia. Ideea radicală că biserica nu are viitor face parte din arsenalul ateismului.
A doua observație este aceea că în creștinism au avut loc schimbări în cursul istoriei lui. Toate bisericile creștine, mai vechi sau mai noi, recunosc acest fapt. Schimbările respective au rămas motive de dezbatere până astăzi. Dar schimbările în doctrină produc schimbări și în organizație. De exemplu, însușirea credinței în nemurirea sufletului a pregătit terenul pentru monasticism și pentru adorarea sfinților. Structura piramidală în organizarea bisericii se bazează pe credința că Domnul Hristos ar fi decis ca un om să țină locul lui Dumnezeu pe pământ.
Limba este forma principală de exprimare a gândului. Lumea creștină susține că Biblia este inspirată de Dumnezeu. Bisericile istorice tratează și tradiția ca fiind sfântă. Este imposibil să înveți din materialul procurat de aceste surse fără să împrumuți din vocabularul sau din sintaxa lor.
Noțiunile de credință și biserică nu pot fi despărțite. Prigonitorii au atacat biserica în speranța că pot distruge credința. Biserica răspunde unor nevoi ale sufletului omenesc care nu au altă soluție. Oamenii caută instinctiv pe Dumnezeu. Nimic altceva nu poate substitui răspunsul real.
Problema de fond nu este dacă structura organizatorică a unei biserici este suficient de adaptată modelelor culturale din jur. Nici limbajul folosit nu este parte din fondul problemei. Ambele sunt consecințe ale doctrinei bisericii respective.
Biblia răspunde la întrebarea dacă biserica are viitor. Biserica fidelă Întemeietorului ei divin va încheia ca Mireasă a Mielului, într-o sărbătoare de proporții nemaivăzute (Apocalipsa 19). Biserica necredincioasă, care a îmbătat lumea cu doctrine false, se îmbogățește și își consolidează poziția politică. Deși spectaculos, progresul acesta este înșelător. O prăbușire colosală va avea loc. Lumea se va întoarce violent împotriva unei instituții pe care o acuză că a înșelat-o (Apocalipsa 17 și 18). Întrebarea privind viitorul bisericii are două răspunsuri. Cine este interesat de soarta lui să cerceteze cărei denominațiuni să i se atașeze.
Nemulțumirile privind biserica pe care o credem că este a lui Dumnezeu, pot fi ocazie de discuții utile. Obiecțiunile de bună credință trebuie urmate de răspunsuri la întrebarea: “Ce propuneți? Dacă locul acesta nu este ce dorim, unde să ne ducem copiii? Cum să petrecem Ziua Domnului? Ce facem cu noii convertiți? Aveți în minte o soluție?“ Ca să știm despre ce este vorba.
Titus Cazan
Sursa: www.tituscazan.com
