Vizita cu…lacrimi. De bucurie!

 

 Vizita cu…lacrimi. De bucurie!

 Mihai Enea – Intercer

 

– Frate, n-ai vrea sa mergi in vizita si la familia mea? Te rog mult. Vorbeste cu sotia mea, imbratiseaza copiii mei si spune-le ca ii iubesc si da-le aceasta sacosa, e tot ce am adunat din darurile primite de la voi.

– Bine dar, tu nu ai nevoie…?

– Eu de bine de rau am ce sa mananc aici, ei, cine stie ¬?

Am plecat framantat de intrebari.Cati parinti traiesc de parca nici nu mai au familii, nu au copii. Cati copii nu tanjesc dupa clipe de partatie cu parintii lor, dupa un dar micut, dupa o vorba buna de incurajare. Si el, de aici de dupa gratii, se gandeste la copiii lui si ii iubeste.

 

Am ajuns la poarta familiei. Destul de greu din cauza drumului parca ramas din timpul razboiului, plin de gropi si baltoace de nici nu stiai pe unde mergi. Dupa ce m-am prezentat, am fost invitat in casa si luat la intrebari in prezenta celor doi copilasi, un baiat si o fetita.

– Ziceti ca sotul meu v-a trimis?

– Da, chiar el. Ieri m-am intalnit cu el si m-a rugat sa vin la dumneavoastra.

– Se mai gandeste la mine, la copii?

– Sigur ca da, mi-a spus sa va spun ca nu doar ca se gandeste la dumneavoastra, dar si ca va iubeste.

– Vezi mama, spune baiatul, ( de noua sau zece anisori ) ti-am spus eu ca tata ne iubeste. Nu se poate altfel, ne iubeste mama…

– Da, spun eu si sa stiti ca se roaga pentru voi.

– Se…ce? intreaba sotia…

– Se roaga doamna, confirm eu.

– Mare minune. Stiti, el nu a fost decat o singura data la biserica, la cununia noastra religioasa, in rest biserica lui crasma era…

 – Era, spun eu, pentru ca s-a decis sa nu mai bea, sa nu mai fumeze si sa asculte de Dumnezeu, avand grija de dumneavoastra si de copilasi.

– Si, cum se roaga tati? intreaba micuta de 5 anisori.

– Pai…cam asa: „ Scump Isuse, Iti multumesc ca aici M-ai invatat lectia pe care acasa n- am vrut sa o invat. Te rog insa, ai grija de Mariana – sotia mea si iarta-ma ca i-am produs atata suferinta, ai grija si de Cristian baiatul meu si de Cristina fetita mea…”

– Vezi mama?…vezi..? zice micuta Cristina.

Le dau sacosa de la tatal lor si Cristina, alaturi de Cristi, o iau, merg langa pat si scot din ea ce le pusese tatal lor: cateva banane, pe care le aseaza la marginea patului, cateva portocale ce le aseaza langa banane, pachete cu biscuiti, cornuri,etc. Mama, sta nemiscata, necrezand ce vede.

– In loc sa-i duc eu ceva lui, ne trimite el de acolo noua.

Cristina, aseaza darurile de la tatal ei, ca la magazin – pentru vanzare si izbucneste:

– Mami, chiar ca acum ne iubeste tati! Iti aduci aminte cand il rugam sa ne cumpere banane si biscuiti si altele si el venea beat acasa si ne batea pe toti? Mami, chiar ne iubeste tati!…Sare in bratele mamei ei, plang toti trei, plang si eu cand vad cat de minunat lucreaza Dumnezeu.

– Domnule, Dumnezeu v-a trimis, spune sotia.

– Cum asa, intreb eu?

– Saptamana asta, vorbeam cu copiii si le-am spus ca Ion va sta mult dupa gratii asa ca poate ar fi bine sa cautam alt tatic pentru ei. E greu pentru ei, e greu pentru mine. N-am pe nimeni, dar ma gandeam serios la un alt tata pentru ei. Dar baiatul mi-a spus: „ Mama, tata ne iubeste. Nu ne aduce alt tata acasa, daca va fi mai rau decat el..? Asa e, ne batea, dar de ce sa ne bata un strain? Eram decisa sa dau divort de el, dar acum, pentru ei, pentru el si pentru mine, am sa-l astept. Nu-i asa dragii mei?

– Daaaaaaaaaaaaaa! au izbucnit copiii in cor, bucurosi ca nu va veni un alt tatic la ei.

 Am plecat – ( dupa ce am mai vorbit cu ei, dupa ce m-am jucat cu Cristina) cu ochii in lacrimi – pentru ca am inteles cat de mult se ingrijeste Dumnezeu de copiii Lui, cat de mult pretuieste familia si ce frumos intervine pentru pastrarea unitatii familiei.

 Doamne, ajuta-ne sa pretuim ceea ce Tu pretuiesti! Fa din noi canale prin care sa reversi belsug de binecuvantare peste cei mai neinsemnati frati ai nostri si ai Tai!