Voi sunteti lumina lumii…

Voi sunteti lumina lumii…
Trecusera mai bine de 7 ani si Florin nu mai primise nici o veste de la familia sa, de pachet nici nu mai vorbim. Pedeapsa primita I se parea cam mare, gandul sinuciderii deja pusese stapanire pe mintea lui, insa sa-ti curmi viata in Penitenciar e aproape imposibil de realizat. Nu mai gasea nimic de care sa se agate pentru a avea motiv sa traiasca.  Era totusi curios cum unii din colegii de camera au decis sa participe la intalnirile biblice organizate de pocaiti, pentru el Dumnezeu fiind prea departe pentru a-l mai cauta.
Totusi in una din zilele obisnuite de detentie gardianul de serviciu hotarase in dreptul sau. Fara sa-si de-a acordul, Florin aproape obligat se trezi dus la aceste intalnirii. Mare lucru nu a inteles el in cele 2 ore petrecute acolo, insa in minte tot suna un gand “ Voi santetii lumina lumii”, acesta fusese mesajul pentru aceea zi, se tot gandea cum sa fie el un criminal lumina lumii ?…
Faptul ca nu gasea raspuns la aceasta intrebare l-a determinat sa-si exprime dorinta de a participa pe viitor la programul de studiu biblic. Nu dupa multa vreme reusise sa gaseasca raspuns la aceasta intrebare si totodata sa-si descarce sufletul intr-o discutie cu predicatorul , manifestandu-si totodata si dorinta de a comunica prin scrisori cu o persoana din biserica. Dumnezeu se apropiase de el si increderea in El il indemna la rugaciune, de aceia si-a propus sa se roage pentru implinirea dorintelor sale: Comunicare si pachet.
Dupa numai 2 saptamani primi vestea ca o femeie de la biserica  a fost de acord sa –I scri. Florin era convins ca Dumnezeu a convins-o sa ia aceasta decizie pentru care el se rugase si tot El o va influenta de ai trimite si pachet. Credinta crescu in sufletul sau si vestea cea mare nu a intarziat sa apara. Intr-o zi a fost anuntat ca are un pachet. Dupa 7 ani Florin tinea in bratele sale tremurande un colet destul de mare, insa bucuria aceasta nu a durat mult. O voce din spatele camerei foarte puternica se auzi:
– Florin, da-mi pachetul.
– Dar stiti, nu am mai primit un pachet de atata vreme, fu raspunsul firav a lui Florin. Din nou vocea inpunatoare rasuna mai puternic :
– Da pachetul!
Era greu de aceptat asa ceva insa nu avea ce face, era seful de camera. Nu intelegea de ce Dumnezeu care i-a raspuns la cele doua rugaminti nu-I ingaduie sa se bucure de bunatatile primite. Ar fi putut sa raporteze la comandant acest lucru, insa s-a gandit sa se roage in continuare. Lunar, Florin primea pachet, insa altii se bucurau de el si lucrul acesta nu a durat o luna, doua ci 12 luni, cand intr-o zi gardianul il instiinta ca in 15 minute sa-si pregateasca bagajul pentru ca va fi transferat la alt Penitenciar. Vestea l-a surprins foarte mult, insa cel mai afectat se pare ca a fost cel care se infrupta lunar din pachetul sau. Privirea lui Florin catre el surprinse cateva lacrimi.
Florin s-a apropiat de el si punandu-i mana pe umar i-a zis :
– Sa stii ca pentru tot ce mi-ai facut eu te-am iertat. Raspunsul acestuia a fost:
– Florin, roaga-l pe Dumnezeul care te-a schimbat pe tine sa ma schimbe si pe mine.
Trecusera cateva zile si gardianul anuntase pachetul lui Florin, insa el fusese deja transferat. Cel care timp de 12 luni se ospatase cu bunatatile primite, de aceasta data ceruse pachetul de la gardian pentru a trece noua adresa a lui Florin. Dumnezeu implinise dorintele lui.
Iulian Chituta
Sursa: www.cercetatiscripturile.org