Mai zilele trecute, am urmarit cu mare interes o serie de ceremonii de investitura. Decorul era impresionant. Vesminte stralucitoare, lucrate cu migala in fir de aur si matase, insemne ale rangului bisericesc cizelate cu arta si impodobite fastuos…lumini si muzica.
O voce rostea cu profunda convingere si seriozitate: „Vrednic este”, corurile reluau pe diverse tonuri, in armonii placute, aceleasi cuvinte: „Vrednic este”, iar ecourile reverberau in bolti rostirea: „vrednic este, vrednic este…” Si-atunci, cu dureroasa acuitate, mi-am amintit cateva scene biblice…
Sfantul Ioan Botezatorul, cel despre care Hristos a marturisit: Va spun ca dintre cei nascuti din femei, nu este nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul (Luca 7,28), a fost intrebat intr-o zi despre lucrarea pe care o face si despre vrednicia de a face o astfel de lucrare. Si este extraordinar raspunsul pe care el l-a dat: Eu botez cu apa; dar in mijlocul vostru sta Unul, pe care voi nu-L cunoasteti. El este Acela care vine dupa mine – si care este inaintea mea – EU NU SUNT VREDNIC sa-I dezleg cureaua incaltamintelor Lui (Ioan 1,26-27).
Sfantul apostol Pavel, marele carturar crestin, cel care a dus Evanghelia la neamuri, povesteste experienta sa si fara falsa modestie declara: Caci eu sunt cel mai neinsemnat dintre apostoli; NU SUNT VREDNIC sa port numele de apostol, fiindca am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt (1 Corinteni 15,9-10).
Si-apoi gandul m-a dus la scenele Apocalipsei… Vizionarul Ioan priveste cerul si ceea ce vede este nemarginit de plin de slava; vesminte stralucitoare, pietre pretioase, aur, stralucire… Deodata izbucneste o cantare, o cantare noua: VREDNIC ESTI TU sa iei cartea si sa-i rupi pecetile: caci ai fost junghiat, si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam
(Apocalipsa 5,9). Iar corurile de ingeri reiau intr-o armonie celesta: VREDNIC ESTE MIELUL, care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda! (Apocalipsa 5,12).
Armonia cereasca se extinde cuprinzand intregul univers: „Si pe toate fapturile, care sunt in cer, pe pamant, sub pamant, pe mare, si tot ce se afla in aceste locuri, le-am auzit zicand: A Celui ce sade pe scaunul de domnie, si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor!” (Apocalipsa 5,13).
Ceremonii si ceremonii… vesminte si vesminte… si coruri… Vrednic este… Da, vrednic este numai Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul Nascut, care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut. Cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut; Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria fecioara si S-a facut om. Si S-a rastignit pentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat. Si a inviat a treia zi dupa Scripturi; si S-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui; si iarasi va sa vie cu slava sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit (Crezul crestin).
EL SINGUR VREDNIC ESTE, NU OAMENII!
„Speranta” , anul I, nr.3, aprilie 1990, Botosani-Suceava
______________________________
de Valeriu Petrescu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.
