Zâzania sau grâu?
Autentic sau fals
Trăim cu toții într-o lume ahtiată după talk-show, plină de tot soiul de știri senzaționale și fantasmagorice și chiar într-o biserică ai cărui sfinți nu mai sunt decât pe pereți, dar ale căror urme cronice de deteriorare sunt evidente. În această epocă de un creștinism sincretist, de un pur materialism, secularism și relativism în mai toate aspectele vieții, nu avem de ce să ne mai mirăm dacă până și creștinismul autentic ,,s-a dus pe apa Sâmbetei’’.
Sfânta Scriptură ne descrie în mai multe rânduri deosebirea, chiar dacă uneori foarte subtilă, dintre creștinii adevărați și cei nominali (creștin nominal=creștin care are calitatea de membru/enoriaș al unei biserici, care aparține unui cult). Similitudinile și diferențele sunt atât de insesizabile încât este imperios necesar să ne punem întrebarea: ,,sunt neghină sau grâu?’’
Citind printre rânduri în Evanghelia după Matei, capitolul 7, ne atrage atenția un verset cvasicunoscut, dar poate prea puțin transliterat în viața noastră spirituală: ,,Atunci le voi spune curat: niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege!’’ (Mt. 7:21).
Merită amintit contextul apropiat al acestui verset, pentru a observa parțial motivele refuzului categoric: ,,Nu orișicine îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția Cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în Ceruri. Mulți îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? Și n-am făcut noi minuni în numele Tău?’’ (Mt. 7:21.22)
. Este posibil ca noi care credem în Isus Hristos ca domn, ca jertfă pentru păcate, noi care ne-am identificat cu Mântuitorul în persoana celor săraci, întemnițați, bolnavi, să ne aflăm în ziua aceea la ,,stânga Lui’’, auzind astfel de cuvinte cutremurătoare? Doamne, pentru cine ai scris aceste versete? Pentru mine azi, ca să mă pot pregăti, pentru ca mâine să nu fiu dat de rușine.
Etimologie
Doar în Evanghelia lui Matei apare cuvântul ,,neghină’’ (Mt. 13), acesta descriindu-i pe ,,cei răi’’. În Biblie, ,,cei răi’’ sunt zugrăviți ca fiind: ,,pleavă’’ (cu precădere în Psalmi, e.g. Ps. 1; Lc. 3:17; Mt. 3: 12), ,,spini’’, ,,mărăcini’’, ,,pălămidă’’.
Cuvântul ,,zâzanie’’ provine din gr. ,,zizanion’’: ,,neghină’’. Conform DEX, ediția ’98, ZÂZANIE înseamnă: 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă. (~ ivită între două persoane.); 2. duşmănie, învrăjbire, ostilitate, ură, vrajbă, vrăjmăşie.
,Neghina’’ este un soi de iarbă, singura din familia erbaceelor care e otrăvitoare. Neogrecescul zâzania derivă din verbul zan care înseamnă: ,,a vomita’’, cu efectele următoare: ,,convulsii violente, diaree, greață’’ și, de obicei, sfârșește prin decedarea persoanei. (Tristram, Nat. History of Bible, edit., 1889, 487).
Se știe că neghina își are rădăcinile întrețesute cu ale grâului. ,,După cum neghina își are rădăcinile amestecate cu ale grâului, tot așa creștinii din biserică pot fi strâns legați cu adevărații creștini.’’ (E.G. White, Parabolele Domnului Hristos, 72). Este sugestiv de amintit etimologia cuvântului ,,diavol’’, ale cărui semnificații sunt similare cu cele ale zâzaniei.
Cuvântul ,,diavol’’ provine din gr. ,,diabolos’’: bârfitor, defăimător, clevetitor, calomniator. Cuvântul ,,satana’’ provine din ebr. ,,șatan’’: rebel, împotrivitor. dușman, vrăjmaș, pârâș.
Când a fost semănată neghina în ogor? Matei 13: 25 ne precizează momentul: ,,Pe când dormeau oamenii, vrăjmașul a venit și a semănat neghina’’. În Orient, era adesea folosită practica răzbunării față de vrăjmași prin însămânțarea neghinei în ogor, noaptea, atunci când proprietarii dormeau. Țarina în care Satana sădește astăzi continuu este mintea noastră, în stare de neveghe. Există o similitudine extraordinară într-un ogor de genul acesta și o minte neschimbată. ,,După roadele lor îi veți cunoaște’’ (Mt. 7: 16). Neghina spirituală este foarte probabil ca la un moment dat să fi fost grâu autentic (Ev. 6: 4-6).
Caracter
Aș vrea să înțelegem natura, substanța, caracterul neghinei, să abordăm una dintre dimensiunile ei obscure. Ca şi creștini, putem fi convertiți la o doctrină, la un adevăr, putem aparține unui sistem religios, ne putem identifica cu trup și suflet unei tradiții, istorii, dar nu lui Hristos. Mai mult decât atât, putem să ne apărăm dogma făcând misiune pentru a-i converti pe cei care nu cred ca noi. Ne rugăm și Îl implorăm pe Dumnezeu să îi scape pe ,,cei pierduți’’. Îi poți sluji o viață lui Dumnezeu și totuși să te trezești la sfârșit ,,pe dinafara’’, unde este ,,plânsul și scrâșnirea dinților’’? (Mt. 19; Mica 6: 8; Mt. 23:23; Ioan 14:15).
,,Doctrinele sau calitatea de membru al bisericii nu iau locul convertirii. Dacă nu sunt convertiți, toți se află pe același nivel, indiferent dacă fac parte din înalta societate sau de jos. Oamenii pot să treacă de la o doctrină la alta. Lucrul acesta va avea loc în prezent sau în viitor. Adepții papei pot să treacă de la catolicism la protestantism, și totuși să nu cunoscă nimic cu privire la semnificația cuvintelor: ,,vă voi da o inimă nouă’’.
„Acceptarea unei teorii noi și intrarea ca membru într-o biserică nu aduc nimănui o viață nouă, chiar dacă biserica în care intră ar putea să se afle pe temelia adevărată. Legătura cu biserica nu ia locul convertirii. A însemna că ești de acord cu un crez bisericesc nu are nici cea mai mică valoare, dacă inima nu este schimbată cu adevărat…..Noi trebuie să avem mai mult decât o credință intelectuală cu privire la adevăr. Mulți dintre iudei au fost convinși că Isus era Fiul lui Dumnezeu, dar au fost prea mândri și prea ambițioși ca să cedeze acestei convingeri. Ei s-au hotărât să se împotrivească adevărului și și-au păstrat atitudinea aceasta. Ei nu au primit în inimă adevărul așa cum era el în Isus. Când adevărul este susținut doar de conștiință, în timp ce inima nu este nu este mișcată și făcută să-l primescă, atunci numai mintea este influențată. Totuși, când adevărul este primit în inimă, el trece dincolo de conștiință, iar principiile lui curate iau sufletul în stăpânire. Duhul Sfânt îi descoperă minții frumusețea adevărului și pune adevărul în inimă, pentru ca puterea lui transformatoare să fie văzută în caracter’’ (,,Evanghelizare’’, 231-232). Tânărul bogat ,,păzise din tinerețea lui’’ toată doctrina, punct cu punct, dar nu Îl cunoștea iubirea Dătătorului Legii și al doctrinei (Mt. 19:16-19).
Neghina semănată în grâu
De multe ori, neghină/zâzanie există și în planurile bune, chiar în cele mai bune. Poate fi făcută zâzanie în proiectele umanitare, caritabile, misionare, în planurile unei biserici, ale unui comitet sau forum, acolo unde ar fi trebuit să fie alt ambient. În 431 d.Hr, la conciliul de la Efes, clericii delegați care susțineau o natură a Domnului Hristos s-au bătut cu ciomegele cu aghiotanții dogmei care presupunea două naturi distincte, dar unite într-una singură. Dacă vrei să faci bine semenilor este un lucru extraordinar, dar dacă faci tot timpul comparându-te cu alții, este foarte periculos din punct de vedere spiritual.
Ideal este să ne rugăm pentru cei care sunt deocamdată letargici și să îi sfătuim cu inimile pline de iubire. Nimic nu trebuie făcut din duh de ceartă. Nu cred că Dumnezeu priveșțe cu ochi buni o astfel de lucrare. O lucrare de asemenea proporții veșnice începe cu pregătirea specială a inimilor noastre, cu adâncă cercetare de sine și umilință. Doar Duhul lui Dumnezeu poate face ceea ce noi de obicei nu reușim. Cea mai înaltă calificare este dată sub egida Duhului Sfânt, care poate schimba atitudinea noastră. Doar El mă poate califica cu înțelepciune și tact sfânt ca să pot răspunde cerește provocărilor din această lucrare măreață de misiune și binefacere. Este explicit faptul că de cele mai multe ori, zâzania este creată cu ajutorul unui mic mădular, limba.
În anul 843, patriarhul Metodie a introdus împreună cu Chiril alfabetul chirilic și un text de anatemizare a tuturor ereticilor care nu vor predica în limba chirilică (alfabet introdus în sec. IX care a datat până în sec. al IXX-lea, folosit de popoarele ortodoxe slave; chirilic sau slavon). Iată un citat dintr-o carte tipărită în limba bulgară, Tarstvenica, în care sunt cuprinse bibliografiile domnilor bulgari: ,,Teofilact, venind de la Ohrida, a ajuns patriarh la Târnov și a cvurățit Bulgaria de erezuri. După aceea, a invitat pe împăratul Asan de a trecut în Valahia să o cucerească și să o curețe de erezii. Și Asan s-a dus, a supus amândouă Valahiile sub stăpânirea sa și a silit pe valahi să lase mărturisirea românească și să nu citească în limba latină, ci în cea bulgară. Și a poruncit ca celui ce va citi în limba românească să i se taie limba. Și de atunci valahi au început a citi în bulgărește.’’
Acest citat este reprodus și de episcopul Melhisedec în Uricariul III, 107. Istoricii spun că pedeapsa trebuie să se fi aplicat cu multă cruzime, căci a rămas până astăzi amenințarea pentru copii: ,,Îți taie popa limba’’.
Dacă am urma ,,ad-literam’’ indicațiile Domnului Isus din predica de pe Munte (Matei 5-7), ,,dacă ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l; dacă mâna ta te face să păcătuiești, taie-o………’’, atunci, dacă limba noastră ne face să păcătuim, ar trebui să o tăiem? În epoca monasticismului au fost călugări care au interpretat mot à mot aceste cuvinte și și-au flagelat trupul pentru a nu mai păcătui. Efectul a fost dezastruos. Pe lângă povara trupului, au avut de suportat păcatul care recidivase și era mult mai puternic în viața lor.. Defectele noastre de caracter sunt legate de ochii, urechile, gura minții și inimii noastre.
Dacă religia pe care o practicăm, indiferent ce nume poartă ea, nu ne face mai buni, mai sensibili la nevoile celor din jurul nostru, mai iertători, mai aproape de oameni și de Dumnezeu, nu este a lui Hristos, chiar dacă doctrinar este în concordanță cu Biblia. Religia mea este doar de nuanță intelectuală, rațională, logică, tradițională sau are legătură și cu bunătatea, iertarea și umilința? Mă determină credința mea să fiu mai creștin, mai altfel ? A lui Hristos, da!
Nițulescu Daniel
Sursa foto: Ionut Coman
