Ce mileniu va alegeti?
Florin Laiu
Florin Laiu
© Florin Laiu, MTh, in Planeta Internet (publicata de AFROM & MONITOR) nr 27, iunie 1999, p.56-59.
“Mileniul al III- lea va fi religios sau nu va fi deloc”. Parafrazand formula lui Malraux, astazi nu ne trebuie multa credinta ca s-o admitem. in ultimul deceniu, sensul vizibil al istoriei, cu zigzagul ei derutant, a confirmat aceasta “profetie”. Sistemele politice ateiste au pierdut mult teren, iar religia – intr-o forma sau alta – se reafirma pe scena politica, economica si militara a lumii. in paralel cu secularizarea spiritului la nivelul maselor, se dezvolta interesul politic pentru institutiile religioase si o adeziune mai mare fata de semnele vizibile ale datinilor milenare.
Pe langa traditiile crestine locale, indragite si viu intersectate de miscari evanghelicesti, de secte controversate, paganismul brut sau deghizat, cu radacini orientale si aspiratii universale, uneori cu fard academic, ne impinge intr-o noua era, postmodernista, spiritualista, oculta. Iudaismul, divizat, se aliniaza si el pentru a face loc viitorului imprevizibil, dar inca opus propagandei crestine si inversunat impotriva Israelului, un adevarat model politic pentru clerul nostalgic din lumea crestina, isi asteapta “locul” in viitoarea tornada universala.
in mileniul urmator, la o data imprevizibila dar nu indepartata, se va asterne o liniste perfecta de care se vor bucura numai gandacii de bucatarie, adaptati intre timp la scaiul-dracului. Dar acesta este numai un aspect al viitorului si inca nu cel mai trist. Fata luminoasa a perspectivei profetice este insa mai mult decat compensatorie. Sfarsitul – inevitabil – va fi, in acelasi timp, o regasire a paradisului pierdut si stabilirea din AFARa a imperiului universal al binelui, al carui puls il simtim deja (sau inca) inauntru.
Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul este dominata de scenele triumfului lui Christos asupra istoriei si de triumful final al lui Christos prin Biserica Sa duhovniceasca si cereasca. Apocalipsa este plina de lumina, de ingeri, doxologii si martiri, de scene ale tronului ceresc dominat de Soarele Dreptatii, de autoritatea si axiologia inseptita a Mielului junghiat. Citita chiar o singura data, Apocalipsa este de neuitat. Ea ne orienteaza, adica ne dirijeaza privirile spre Orientul spiritual (mai apropiat decat credem), spre izvorul luminii eterne. Restul – monstri policefali, himere, invazia lacustelor-scorpioni si a cavaleriei sulfuroase, plagi teribile si carne vie, fluvii adanci de sange si, in fine, iazul de foc vesnic, in care sunt pravalite si mistuite toate cele neimpacate cu Creatorul – sunt elemente de tranzitie. Dumnezeu va ramane fara rival(i).
O intelegere mai complexa si mai precisa a viitorului nu este posibila printr-o simpla citire a Apocalipsei. Este necesar un studiu serios, golit de orice prejudecati si cuprinzand intreaga Biblie, utilizand din plin, atat credinta cat si ratiunea daruita de Dumnezeu, si nu in ultim rand descoperirile auxiliare ale lui Dumnezeu. Chiar imaginatia, intuitia si demrsul pur viitorologic au locul lor, daca se lasa orientate de Revelatia Sfintei Scripturi.
Pretentia cunoasterii viitorului este cu atat mai putin credibila, cu cat exista deja mai multe modele de viitor si mai multe modele de scrutare a viitorului. Pe plan stiintific, viitorologia are metodele ei, ancorate in cunoasterea prezentului. Dar intotdeauna jocul evenimentelor aduce la suprafata efecte imprevizibile; pentru ca nu este nimeni in stare sa masoare ponderea reala a anumitor factori cunoscuti, pentru ca relatia dintre factorii implicati este foarte complexa, pentru ca exista atatea cai subterane care scapa privirilor, pentru ca uneori reactia unui singur om poate deturna mersul previzibil al istoriei si pentru ca, dincolo de lumea vazuta, exista in afara, dar prezente si aici, inteligente care nu sunt doar spectatoare in acest teatru cosmic.
Metodele parapsihologice de abordare a viitorului, de la ocultismul popular (ghicire, astrologie, magie) pana la esoterismul clasic (kabala, Nostradamus) si spiritualismul modern (new-age, teosofie, antroposofie, spiritism, hindiusm adaptat, psihotronica etc.) propun si ele modele de viitor in care sunt reluate uneori teme apocaliptice in interpretari anticrestine sau universaliste, mantuirea fiind realizata printr-o cooperare dintre fortele necunoscute si anumite forte din afara inca si mai necunoscute. in aceste scenarii nu exista sens, nici unanimitate, nici control.
Daca cineva vrea sa-ti piarda mintile (eventual si sufletul) intr-un mod excitant si, pentru inceput, placut, poate sa recurga la droguri sau poate si mai sigur, la ocultism. in ce priveste cunoasterea viitorului, chiar si ratiunea umana neajutorata este mai sigura decat jocul ocult, manipulant. in ciuda apelului la Biblie facut de unii mantici spiritualisti, oricine a citit Biblia stie ca ea se opune categoric oricarei forme de ocultism (fapta care in statul mozaic se pedepsea cu moartea) si tuturor pseudo-profetilor care, oricat de biblici ar parea, propun mesaje diversioniste care submineaza mesajul fundamental al Bibliei.
in fine, in crestinism exista escatologia, un capitol de teologie sistematica intemeiat pe date biblice selective, care schiteaza un scenariu al evenimentelor finale ale istoriei. in traditiile ortodoxa si catolica si in unele traditii protestante, se accentueaza mai mult escatologia individuala (ce se intampla cu sufletul individului in cele din urma?) in timp ce escatologia evanghelica (neoprotestanta) si sectara este preocupata cu precadere de scenarii milenariste izvorate din exegeza profetiilor si apocalipselor Bibliei (ce se va intampla in viitor si, in sfarsit cu lumea noastra?). Cercetarea apocaliptica s-a specializat si ea, pe criterii confesionale sau, mai ales, dupa mode teologice convenabile, oferindu-ne astazi mai multe sisteme de interpretare, destul de divergente. in plus, fiecare sistem are variantele lui, incat n-as putea face ceva mai bun decat sa recomand cititorilor o abordare directa a a Bibliei, chiar si fara alt ajutor specializat, deoarece exista anumite lucruri esentiale care trebuie intelese inainte de a ne cunoaste scenariile apocaliptice ale viitorului.
Apocalipsa este singura carte biblica in care se poate gasi cuvantul mileniu. A devenit foarte populara credinta ca istoria evolueaza dupa un plan divin preorganizat pe sapte mii de ani – 6 milenii de istorie plus un mileniu mesianic al pacii si dreptatii. Aceasta frumoasa speculatie numerologica vine, in realitate, din mitologia persana, traversand iudaismul sectar si unele gnoze crestine. Datele istorice oferite de Biblie, desi suficient de clare in contrast cu cronologiile astronomice propuse de paleontologi, nu sunt complete pentru a permite sa aflam timpul exact care s-a scurs de la Facere, desi in anumite medii nu exista dubii ca in anul 2000 s-ar implini cei 6000 de ani ai lumii. tinand seama de toate textele vechi care ne stau la indemana, marja de eroare este destul de ridicata (intre 3920 – 5500 i.e.n.). Daca adaugam cei 2000 de ani ai erei crestine impliniti, putem spune ca, potrivit cronologiei biblice au trecut intre 5920 si 7500 ani de la Creatie. Agitatia legata de anul 2000 este asemanatoare cu aceea din ajunul anului 1000, in urma careia Roma a beneficiat de credulitatea celor care n-aveau voie sa citeasca Biblia.
De la nasterea lui Iisus s-au implinit 2000 de ani cel mai tarziu in primavara lui 1996. Eroarea introdusa de monahul dobrogean Dionisie cel Mic, odata cu acceptarea calculului sau, este cunoscuta in teologia ortodoxa si catolica. Si este de mirare ca evenimentul a trecut neobservat, in timp ce anul 2000 (la revelionul lui 2001 s-ar incheia, de fapt, mileniul nostru conventional) este asteptat cu febrilitate si proiecte festive. Magia cifrelor rotunde. Jubileul in favoarea traditiei. Camp de speculatii pentru tot felul de profeti.
in principiu insa, mileniul apocaliptic are un farmec sabatic sau jubiliar, in orice caz mesianic, incat indiferent cand ar incepe si cate milenii de istorie incoroneaza cu exactitate, el ofera credinciosului un sens al istoriei: imparatia de 1000 de ani a lui Christos, judecata de apoi, rasplatirile finale, fericirea vesnica, rezolvarea definitiva a problemei raului in univers. Teologia catolica medievala, dupa Augustin – fericitul sau sfantul, cum va place! – a sustinut ca mileniul era in curs in timpul erei crestine, cu Christos domnind pe pamant prin viceregele Sau, pontiful suprem. Sfintii judecau lumea, iar balaurul policefal, reprezentat de printi rebeli, eretici(necatolici), vrajitori, sectanti, evrei, pagani etc. era, din cand in cand, scurtat si dat la foc cu cate o cruciada, o inchizitie, un rug, un razboi. Loviturile umilitoare primite de Vatican prin urmarile indepartate ale Reformei si, in special, prin Revolutia Franceza, au ruinat mitul mileniului medieval.
Unii cred ca mileniul apocaliptic este inaugurat de a doua venire a lui Christos, dupa un sir de evenimente dramatice si catastrofale (scenariu care se acorda perfect cu profetia biblica), altii cred ca mileniul de pace si fericire pamanteasca trebuie sa preceada revenirea lui Christos. Unii cred ca deja Christos a venit in spirit, in mod secret, si conduce regatul lui cu sediul in Brooklyn, New York. Altii cred ca, dimpotriva, intoarcerea secreta a Domnului si rapirea (la fel de secreta) Bisericii va avea loc intr-un viitor apropiat si ca, intre acest eveniment straniu si inceputul mileniului, se vor scurge 7 ani de persecutii ale unui Antichrist (rus?, roman?, evreu?, islamic?) impotriva statului israelian care intre timp isi va fi restaurat templul. in fine, altii cred ca mileniul este doar o metafora a imparatiei lui Christos si nu trebuie inteles in sens literal. Toti cred ca aceasta imparatie mileniala este terestra, fie in istorie, fie dincolo de ea, desi acest aspect nu este intemeiat pe afirmatia Scripturii, ci doar pe adaptarea arbitrara a unor scenarii profetice vechi-testamentale la tiparul milenarist popular.
O privire analitica si sinoptica a pasajelor biblice referitoare la aceasta tema, ne permite sa afirmam cu siguranta ca revenirea lui Christos (vizibila, glorioasa, catastrofala pentru lume, salvatoare pentru credinciosi) va declansa inceputul mileniului apocaliptic. Ea va incorona o serie de evenimente catastrofale care vor surveni, disciplinare pentru unii si punitive pentru altii, aducand singura speranta autentic crestina: primirea nemuririi. Aceasta se va realiza prin invierea mortilor si prin transformarea fizica a dreptilor care vor fi “rapiti” la cer, in mod vizibil, impreuna cu Domnul si cu toti ingerii. in acelasi timp, pamantul va fi invaluit de fulgere si foc si vor pieri ultimii supravietuitori. Numai Satan, pe care Christos il numeste “stapanitorul lumii acesteia”, impreuna cu legionarii lui extraterestri, vor ramane aici, ca intr-o inchisoare, in asteptarea sentintei finale.
Pe pamant, timp de 1000 de ani nu va fi alta lume decat aceea a cadavrelor, a ruinelor sfasietoare si a entitatilor care controleaza atatea minti in lumea noastra. in tot acest timp, cei care au primit darul nemuririi (fostii martiri si fratii lor), vor asista pe Christos caruia Dumnezeu I-a incredintat Judecata. Ei vor participa la domnia lui Mesia Iisus, judecand pe cei pierduti, ingeri si oameni, dupa marturiile inregistrate in “cartile ceresti”, ca sa poata intelege dreptatea lui Dumnezeu. in final, scena judecatii se va muta pe pamant, odata cu Noul Ierusalim (capitala de aur si pietre scumpe a lui Dumnezeu). Va avea loc invierea tuturor rebelilor carora li se va acorda un scurt timp de proba, pentru testarea dreptatii divine.
Atunci se dovedi ca persoana care nu s-a indreptat in aceasta viata, nu mai are sanse de indreptare in lumea viitoare si ca singura solutie echitabila este pieirea ei pentru totdeauna. Rebelii se vor inrola, de data aceasta in mod constient, sub conducerea vizibila a lui Satan si a armatelor lui, incercand sa intre cu forta in Cetatea lui Dumnezeu. incercarea le va aduce ultima reactie divina: pierzarea vesnica. Focul maniei lui Dumnezeu, al Jertfei Mantuitorului calcate in picioare, le va aduce pedeapsa in mod selectiv, si ii va consuma in cele din urma. Acelasi “foc” va purifica intreaga planeta pana in strafunduri. Dupa aceea, planeta (atmosfera, litosfera si biosfera) va fi innoita de Creator, dupa modelul initial.
in ce fel se leaga prezentul si trecutul nostru, de mileniul apocaliptic care in linii mari se suprapune mileniului urmator? Privind in evenimentele actuale semnele Apocalipsei, putem trasa cateva directoare: Exista trei factori politici si spirituali care vor urmari (si in buna masura vor realiza) crearea unei noi ordini mondiale cu fata crestina: 1.Protestantismul reprezentat de SUA, 2. Traditionalismul ortodoxo-catolic reprezentat de Vatican si de celelalte tari crestine, 3. Spritualismul (hinduism-budism, ocultism, neopaganism, new-age, spiritism, teosofie, parapsihologie, ufolatrie etc.) reprezentat de tarile pagane traditionale si infiltrat in toate tarile crestine. Ateismul politic va disparea total de pe scena lumii. Islamul, dupa cateva zvarcoliri, ros din interior si asaltat din afara, va fi silit sa se adapteze “ecumaniei”, pastrandu-si o aparenta de traditie si rit, ca si iudaismul. Toate celelalte formatii spirituale si politice se vor alinia in conditii asemanatoare.
Internetul, tot mai generalizat si modernizat, – contopit, intre timp, cu televiziunea si videotelefonia fara fir – va fi, in mod direct si indirect o cale de propagare a ultimului mesaj al Evangheliei. Adversarii ei, insa, vor utiliza cu succes acelasi instrument. Toata lumea va avea nevoie de el. Diavolul insusi il va prefera, spre deosebire de sfinti, care au o anumita inertie la progres si eficienta, demonii isi folosesc din plin ocaziile. Este adevarat, unii se strica, vagabondand ca mustele pe Internet si prinzandu-se in paienjenisul unor reclame dezgustatoare si al chat-room-urilor in care colcaie cuvinte porcesti si diavoli de toate varstele si sexele posibile si imposibile. in schimb, alti vagabonzi ai Internetului vor intalni, nu intamplator, Evanghelia, plimbandu-se pe coridoarele lui. Acest puternic sistem de comunicatie, cuplat cu televiziunea si videotelefonia prin satelit va fi punctul culminant al tehnicii pe care conditiile economice actuale ii vor permite.
Dar care va fi viitorul exact la care ne vom cupla cu toti, cu sau fara Internet?
29.01.2003
______________________________
de Florin Laiu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.
