INTREBAREA MEA NU ESTE RETORICA, ci ea face parte din intrebarile esentiale , fara de care spiritualitatea nu poate deveni o experienta reala in viata niciunui om.
Dar de fapt, primul si cel mai bun motiv este acela de a sti care este adevarul. Nimic nu este mai important pe lume ca adevarul.
Evident ca ne pasa de toate ale vietii: daca stirile sunt adevarate, daca statisticile sunt autentice, daca viata e imlinita, daca un aliment este plihranitor, daca trebuie sa torn in rezervorul masinii: benzina si nu motorina, daca o substanta este toxica … sau daca am gasit exact doctorul de care aveam nevoie… intr-un cuvant ne pasa de toate. Dar oare atunci cand ajungem la subiectul Dumnezeu, de ce oare nu ne mai pasa tot atat de mult care e adevarul? Poate gandim ca de vreme ce suntem sinceri, cumsecade si nu facem rau nimanui, nu conteaza ce credem despre Dumnezeu. Ideea care trebuie sa ne intereseze totdeauna este: ceea ce cred, corespunde cu realitatea? Oare nu e posibil ca, atunci cand credinta mea si realitatea sunt in coliziune, sa ajung sa cred despre Dumnezeu orice : ca ar fi un mit, sa un personaj alegoric, sau un persoanaj cultural-religios prezent in istoria tuturor popoarelor lumii.
Oare ti-ai luat timp sa explorezi care ar putea sa fie cauzele necredintei omului in Dumnezeu?
Poate ca prima intrebare cu care te lupti acum in mintea ta, ca multi alti oameni,este urmatoarea : daca Dumnezeu exista , atunci pe El, cine l-a creat? Aceasta intrebare, este o intrebare buna si logica, la care vreau sa-ti ofer un raspuns cu o ocazie apropiata.
Pentru unii, necredinta in Dumnezeu, efectul intarziat al celor 45 de ani de ateism, care a spalat creierul multor milioane de Romani, de orice urma de credinta in existenta lui Dumnezeu ? Nu cumva, atunci cand a avut loc caderea Comunismului, generatiile mai in varsta nu au mai avut cunostinte despre Dumnezeu de niciun fel, pe care sa le predea generatiei tinere ?
Inteleg ca ti-e greu sa crezi in existenta lui Dumnezeu ! Nu cumva din cauza ca ai acceptat poate prea usor cele spuse de oamenii de stiinta evolutionisti-atei?
Dupa zeci de ani de trambitare a victoriei ateismului impotriva lui Dumnezeu, multi s-au surprins in Romania de azi, fara nici o convingere personala educata, privind acest subiect.
Sau cine stie, daca nu cumva cauza este: un spirit prea conformist fata de trendul zilei: de a crede si a face ceea ce crede si face toata lumea…
Mi-aduc acum aminte de anii tineretii mele timpurii. In anii aceia am fost bruscat in tot felul, si din multe directii, pentru convingerile mele despre Dumnezeu. Insa luptele acelea mi-au sporit si mai mult interesul de a afla adevarul. Tot ce ma interesa era doar adevarul.
Tin minte, ajunsesem in clasa a 7-a, ducand cu perseverenta, de la un an la altul, convingerea mea ca Dumnezeu exista. Toti profesorii care ma stiau, simteau ca era de datoria lor sa ma convinga de doua lucruri : ca este o prostie sa mai cred in Dumnezeu, intr-o lume atat de avansata din punct de vedere stiintific. Si in al doilea rand, eram avertizat, intr-un mod amenintator, „o sa vezi tu, ca stiinta va invinge.. iar tu vei ramane la coada societatii”. La inceputul acelui ultim an de curs elementar, ne-a venit un nou director, incarcat cu multe merite politice. Era profesor de geografie, dar era asa de nepregatit, incat tot ce stia, era sa se aseze la catedra si sa ne citeasca din manualul de geografie , lectie dupa lectie: un lucru pe care il puteam face si fara el. Intr-o zi, a anuntat pe toti elevii din clasele a 7-a ca vom face o excursie pe Valea Prahovei. Se apropia vara. Pana la acea excursie, toti profesorii care i-am avut, stiau sa repete eternul refren al tuturor ateilor ca … Biblia este o minciuna si ca …”stiinta va invinge !”
Insa in acea excursie, ceva avea sa schimbe tot felul lui directorului meu de a ma trata. Cand excursia era in toi, si toti copiii ne bucuram de munte, de soare si de peisajele minunate, deodata, din senin, cerul s-a intunecat si s-a pornit o ploaie torentiala, cu ceva grindina, si zeci de fulgere si tunete apocaliptice. Nu aveam unde sa ne adapostim,decat sub niste copaci, stand ca niste pui de closca in jurul celor doua profesoare.
Ceva mai incolo, retras, am observat pe directorul scolii, care tragea adanc dintr-o tigare, si cuprins de panica isi facea de zor pe ascuns semnul crucii. Ma gandeam daca nu cumva ma astepta sa-i pun intrebarea, care a aparut in mintea mea chiar in acel moment . Asa ca am iesit din adapostul meu, m-am tras mai aproape de director, si cu un curaj, cum au uneori numai copiii, i-am spus: „Inseamna ca si Dv. tovarasu’ director credeti in Dumnezeu, daca va faceti cruce”…
S-a facut ca nu m-a auzit, a lasat privirea in jos, si si-a intors capul in alta directie. Dar din acea zi, a incetat sa ma mai cheme la cancelarie, sa-mi mai vorbeasca stiinta alui „atotinvingatoare”, sau sa-mi mai spuna ca este o prostie sa cred in Dumnezeu.
Spune drept, ai fost candva bruscat de vreun om de stiinta al vremii noastre, de vreun profesor, sau vreun prieten, care a reusit sa te intimideze, spunandu-ti ce de stupid lucru este sa mai crezi azi in Dumnezu ?
Daca ma gandesc, ar mai putea fi si alte motive. Sa amintesc un motiv foarte frecvent, pe care cei mai multi evolutionisti il folosesc ca o scuza. Este vorba de lipsa de suficiente de argumente convingatoare.
Permite-mi sa te intreb: ce argumente sau dovezi consideri a fi „suficient de convingatoare” pentru tine ? C Ai incercat sa faci o lista a lor ?
Foarte bine daca ai facut-o. Acea lista inseamna un pas inainte in elucidarea problemei despre Dumnezeu. Dar as dori sa-ti spun ca acea lista nu este totul. Un lucru esential mai ramane sa intelegi. Lista ta reprezinta suma argumentelor si dovezilor pe care le astepti din partea oamenilor de stiinta. Dar mi-e teama ca astepti prea mult din partea lor. Sa-ti explic de ce.
Toate stiintele naturale opereaza cu mijloacele lor specifice, si dupa o metoda comuna . Dupa cercetari indelungate, fiecare stiinta consolideaza concluzii cu un anumit specific,cum ar fi : concluzii fizice, chimice, matematice, biologice, astronomice, mecanice, despre lumea noastra si despre Univers. Ce vreau sa intelegi este ca toate aceste concluzii, oricat de reale, exacte, valide, si de folos practic ar fi pentru omenire, ele apartin strict numai lumii naturale, lumii materiale si doar atat. Ele nu se pot aplica la Dumnezeu: pentru ca Dumnezeu apartine unui alt domeniu. Dumnezeu apartine domeniului supranatural.
Cei mai multi oameni nu stiu ca necredinta lor in Dumnezeu vine mai de graba dintr-o pacaleala la care s-au expus ei singuri, natural, neintentionat. Ei au crezut ca Dumnezeu ar putea fi descoperit, studiat, masurat, si catalogat in termeni de laborator, cu instrumentele avansate ale timpului nostru, si dupa metodele specifice unui centru de cercetari stiintifice. Putini oameni inteleg acest adevar, ca este contrariu esentei si capacitatii stiintelor naturale sa incerce sa treaca in lumea supranaturalului, fara mijloacele adecvate.
Pentru o patrundere de succes in teritoriul supranaturalului, exista o alta disciplina in stare sa ne ajute. Si aceasta disciplina este filozofia.
Un mic exemplu, ca sa-ti faci o idee a ce vreau sa-ti spun. De exemplu, un chimist poate sa demonstreze care este compozitia chimica a lacrimei unei mame , care plange. Datele de laborator pot sa fie corecte, dar ele nu pot sa raspunda la intrebarea: ce simte acea mama pentru copilul ei. Trebuie ca o alta disciplina de studiu sa dea raspunsul la aceasta intrebare.
De aceea, a descoperi cauza care a generat aparitia Universului in care traim , nu apartine stiintelor naturale, ci filozofiei.
Tradus din L. Greaca, „filosofia” inseamna „dragoste de intelepciune… sau de a gandi”. In urmatoarele eseuri doresc sa-ti ofer cateva argumente filozofice, care iti vor aduce confirmarea ca, existenta lui Dumnezeu este nu numai un adevar absolut, ci chiar necesar.
Pe data viitoare…
