Euthanasierea raţiunii
Viaţa este sacră deoarece este darul lui Dumnezeu pentru muritori. Este şansa noastră încadrată în timp şi spaţiu de a putea odată îmbrăca veşmintele veşniciei. Fie că vorbim despre viaţă sau despre polarizarea ei, moartea, ne rugăm la Tatăl nostru să fie suportabile. Cuvântul euthanasiere provine din două cuvinte greceşti: “eu” plus ”thanatos”tradus prin: moarte bună, uşoară, frumosă sau dulce.
Biblia afirmă că, condamnarea la moarte este un gest de omucidere contra unei fiinţe umane, indiferent că este „fetus, embrion, copil,adult, bătrân, bolnav incurabil sau în agonie”.
În septembrie 2008 Olanda a devenit prima ţară care a promulgat o lege prin care este permisă euthanasierea copiilor mai mici de 12 ani. („Sunday Times”). Acest lucru a intervenit într-o societate ca cea olandeză, unde, conform unor studii oficiale, eutanasierea adulţilor este deja practicată, chiar pentru cazuri curabile precum depresia. Rasa ariană se întoarce! Pentru prima dată în istoria omenirii eutanasia a fost legiferată în anul 1906 în statul Ohio, SUA. A fost practicată şi în Germania hitleristă, unde erau omorâţi copii nou-născuţi cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili şi invalizii. Mai târziu, în unele state eutanasia a devenit ceva normal.
Din punct de vedere al medicinii, eutanasia poate fi pasivă sau activă. Cea pasivă se reduce la întreruperea tratamentului şi decuplarea bolnavului de la aparatajul medical. Prin cea activă se subînţelege stingerea uşoară prin medicamente a bolnavului, adică medicul îi face bolnavului o injecţie care îi produce o moarte rapidă. Atitudinea faţă de muribund trebuie să-şi aibă temeiul în cele două porunci: „Să nu ucizi” şi „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
Dar iubirea faţă de aproapele nu înseamnă să-i curmi viaţa din milă, pentru a-l scăpa de dureri, ci înseamnă să-l ajuti să suporte durerea până în clipa când se predă Domnului. Înainte de a consimţi la moartea dulce a celor “dragi” nouă, cred că acela care face astfel de gesturi criminale, i-au fost euthanasiate mintea şi sufletul. Ori jurământul lui Hipocrate a suferit modificări radicale, fie medicii nu mai au niciun Părinte (Hippocrate – părintele medicinei): “Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu avortiv.”
Daniel Niţulescu
