Cea mai spectaculoasa carte a Bibliei este Apocalipsa. Iar cel mai incitant element al Apocalipsei este timpul. Aici, timpul are o consistenta si o duritate nemaiintalnita nicaieri in Biblie, poate cu exceptia primelor doua capitole din Geneza. Dar timpul Apocalipsei este mult mai incarcat de semnificatii si mult mai tensionat.
De la lungi perioade istorice ce se succed in ritm alert, pana la momente punctuale incarcate de tensiune, timpul este prezent in Apocalipsa ca un element esential. Si este, daca il privim din perspectiva umana. in timp ce la Dumnezeu timpul nu exista, caci pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani ca o zi (2 Petru 3,8 u.p.), pentru noi, oamenii, timpul este un element determinant si definitoriu. Viata noastra
sta sub imperiul implacabil al timpului. Sunt momente atat de incarcate de semnificatii, atat de dense, incat, ajungand la ele, cititorul modern le parcurge cu respiratia taiata, simtind ca acolo este ceva esential pentru existenta lui. in acest context, exista momente pline de tensiune pe care Apocalipsa le descrie in toata complexitatea lor. Unul dintre acestea se gaseste in capitolul 18, versetele 1-5: Dupa aceea, am vazut pogorandu-se din cer un alt inger, care avea o mare putere, si pamantul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, si a zis: „A cazut, a cazut Babilonul cel mare! A ajuns un locas al dracilor; o inchisoare a oricarui duh necurat, o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate; pentru ca toate neamurile au baut din vinul maniei curviei ei, si imparatii pamantului au curvit cu ea, si negustorii pamantului s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei! Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: „Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei, si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! Pentru ca pacatele ei s-au ingramadit, si au ajuns pana la cer; si Dumnezeu Si-a adus aminte de nelegiuirile ei.”
Scena aceasta este plina de tensiune nu doar pentru ca se refera la o desfasurare spectaculoasa: un inger puternic care descinde din cer, o lumina stranie care umple pamantul, o stire anuntata intr-un limbaj poetic, dar cutremurator, un glas din cer, o chemare exceptional de calda adresata oamenilor si anuntarea difuza a unei sentinte implacabile, ci mai ales pentru ca ne priveste pe noi, cei care traim alert, la concurenta cu timpul sfarsitului de mileniu. Un inger este un simbol in Apocalipsa. Lumina care umple pamantul este si ea un simbol, e o luminare spirituala; limbajul poetic al stirii vestind caderea Babilonului imbraca o realitate foarte concreta; Babilonul este simbolul incurcaturii ideologico- religioase care caracterizeaza mai bine decat orice lumea noastra de azi. Simboluri, simboluri…
Dar in aceasta scena plina de tensiune exista ceva foarte, foarte concret. Dincolo de semnificatia precisa a simbolurilor, dincolo de jocul placut si incitant al descoperirii realitatii descrise aici, dincolo de tabloul general al istoriei care se completeaza cu date noi, aici e vorba de viata mea, de viata ta. Chemarea glasului din cer Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu… este ceva atat de personal si atat de urgent, incat toata atentia se focalizeaza asupra acestui mesaj. O distrugere iminenta si implacabila ameninta acele organizatii care si-au permis sa amestece in chip diabolic adevarul cu minciuna, cerintele lui Dumnezeu cu aberatiile pseudoreligioase, inchinarea datorata Creatorului cu aceea pretinsa de diverse creaturi care de care mai „preainalte”, salvarea oferita de iubirea nemarginita a lui Dumnezeu cu „mantuirea si iertarea” – vandute cu nonsalanta cui este dispus sa plateasca pretul.
Semnele timpului – iunie 1997
______________________________
de Valeriu Petrescu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.
