Cand incepe sa se auda zvon de clopotei si sunetul cristalin al vocilor de copii trezeste din somnul de peste an colindele, cand luminile multicolore umplu casele si orasul cu sclipirile lor tainice si cand padurea se muta in case, aducand mireasma pura a cetinii, esti inclinat sa te induiosezi si sa intri pentru cateva zile in atmosfera de feerie si ireal a sfarsitului de an. Dar, in acelasi timp, de undeva din strafunduri, de acolo de unde zac amestecate doruri si regrete, planuri si esecuri, vise si deziluzii, sperante si temeri, impliniri si frustrari, un ecou venind din veacuri, din memoria ancestrala a omenirii, se aude soptind: Vedem cum ni se duc anii ca un sunet (Psalmi 90,9 u.p.).
Ecoul acesta exprima neputinta omului in fata trecerii ireversibile a vietii si teama de un moment terminus care se apropie tot mai mult, cu fiecare popas sarbatoresc, fie el aniversare a zilei de nastere sau sfarsit de an. „Vedem” cu ochii nostri curgerea vietii pe langa noi si, o data cu ea, curgerea noastra spre… unde? Vedem cum dimineata copilariei se lumineaza spre miezul vietii, pentru ca apoi, incet-incet, sa se estompeze spre crepusculul difuz al anilor despre care acelasi psalmist spunea: Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani. (Psalmi 90, 10 p.p.)
„Vedem”… si asta-i tot ce putem face! „Vedem cum” se deruleaza viata. Acest „cum” este lucrul cel mai vulnerabil in neputinta noastra de a opri trecerea vremii. „Cum” ni se desfasoara viata? Cu scop sau fara. Cu vreo tinta urmarita consecvent sau traind de azi pe maine, vietuind ca „un popor vegetal”, cum scria Ana Blandiana. „Cum” ni se duc anii? Ne scapa printre degete, alunecand in vesnicie; le zorim curgerea cu frenezia inconstientei; tragem de ei cu zgarcenia egoismului. „Cum” ni se scurg anii? Sau, poate, viata noastra are un sens, o directie si o tinta spre care se indreapta constant.
„Ni se duc anii”, zice psalmistul. Daca anii doar s-ar scurge, la modul general, universal, n-am fi atat de afectati. E doar normalitatea inexorabila a legitatilor universale, am putea spune. Dar anii „ni” se scurg noua. Cei care trec sunt anii nostri, singurii nostri ani in aceasta viata efemera. Si nu este egoism sa-ti pese de anii „tai”, nu este avaritie sa-ti dramuiesti cu grija cei „saptezeci, iar pentru cei mai tari, optzeci de ani”, caci sunt ai tai. Poate de aceea momentele sarbatoresti de sfarsit de an au in ele atata nostalgie. Cu fiecare sunet de clopotel „ni se duc anii”. „Se duc”, dar oare unde se duc anii nostri? De fapt, nici nu conteaza unde se duc, de vreme ce se duc. Aceasta ireversibilitate a vietii e darul si povara noastra. Curgerea lor este motivul pentru care suntem responsabili de viata noastra. Gestionarea inteleapta a anilor poate fi mai profitabila decat orice afacere, iar faptul ca ei se duc si noi stim aceasta este diferenta esentiala care ne face sa fim oameni, fiinte inteligente, create „dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”.
„Anii”!… Ce impresionant suna acest cuvant cand esti tanar. Atunci, „anii” inseamna aproape vesnicia. Dar cand, cu grabire, ei se ingramadesc unii peste altii, din sarbatoare in sarbatoare si din necaz in necaz, atunci „anii” devin asemenea clipelor si la fel de efemeri. „…ni se duc anii ca un sunet”. Ca sunetul glasului mamei cantandu-ne incetisor seara, la culcare, ca sunetul vorbelor de dragoste soptite tainic sub vegherea lunii, ca sunetul sacadat al zilnicului: „trebuie”, „am nevoie”, „voi face”, ca sunetul obosit al glasului bunicului povestind nepotilor: „cand eram ca voi…” ca un sunet. Asa ni se scurg anii!
De aceea, acum, cand incepe sa se auda zvon de clopotei si sunetul cristalin al vocilor de copii trezeste din somnul de peste an colindele, acum orice om constient de responsabilitatea ce-i revine ca om creat de Dumnezeu, nu doar pentru „saptezeci-optzeci” de ani, trebuie sa rosteasca impreuna cu psalmistul: invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta. (Psalmi 90,12)
Semnele timpului nr. 7 /1996
______________________________
de Valeriu Petrescu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.
