“Nimeni nu poate pune o alta temelie …”La cumpărarea unei case, puțini se interesează de temelia ei. Așezarea, aspectul și distribuirea încăperilor o iau înainte. Cine construiește o casă însă, trebuie să înceapă cu temelia. Construcția teologiei fiecăruia trebuie să înceapă cu o temelie solidă. Aici poate încăpea discuția despre fundamentalism. Fiindcă denumirea are mai mult decât un sens, nu-i vom da atenție în spațiul acesta limitat.
În lumea religioasă contemporană se încearcă fundarea pe tradiție, pe experiența simțurilor, pe rațiune, sau pe o combinare dintre ele. Biserica Adventiștilor de Ziua a șaptea s-a declarat în repetate ocazii alături de principiul protestant Sola Scriptura – Biblia singură. Vom considera pe scurt natura, rolul și funcția acestei surse de autoritate.
Natura autorității în cunoașterea lui Dumnezeu, a omului și a lumii poate fi dedusă după sursa provenienței informației. Ea poate fi “de sus”, de la Dumnezeu, sau “de jos”, de la oameni. S-a putut observa că, în afară de Biblie, toate sursele citate – știința, filozofia, experiența, tradiția, biserica și rațiunea sunt clădite pe autoritatea omului. Ele sunt “de jos”.
Biblia susține fără vreo ezitare că scriitorii ei au fost inspirați de Duhul lui Dumnezeu. De reținut, aici nu este vorba de un autor al unei lucrări, produsă într-un anume loc, la o dată anumită. Vorbim de patruzeci de autori, care au trăit în diferite locuri, de-a lungul a vreo 15 secole. Ei citează alte părți din Scriptura de astăzi, ca fiind venite de la Dumnezeu. Toți clădesc pe ce au scris Moise și proorocii. Domnul Hristos explică supunerea Sa la suferința crucii cu citate din toate Scripturile existente la data învierii Lui –” Moise, Prooroci și Psalmii” (Luca24,44).
Pavel vorbește clar de “temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos” (Efeseni 2,20). Afirmația: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (II Timotei 3,16) este prea clară ca să i se dea un alt înțeles. Petru scrie și el că: “Nici o proorocie nu provine din impulsul omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt (II” Petru 1,19.20 -traducerea NASB). Sursa inspirației Bibliei este “de sus”, de la Dumnezeu. Recunoașterea lui Dumnezeu obligă la recunoașterea mesajelor Sale.
Inspirația lui Dumnezeu a fost făcută tema cecetării multora. Biblia spune că Dumnezeu “a vorbit în vechime părinților noștri în multe rânduri și în multe chipuri” și apoi a vorbit “prin Fiul” (Evrei 1,1-3). Scriitorii Bibliei, atât de diferiți și scriind în împrejurări atât de diferite au produs sub călăuzirea Duhului Sfânt o lucrare uimitor de unitară în privința temelor majore abordate. Dar ei vorbesc ca un singur om și în privința sursei inspirației lor. Cine se opune învățăturilor Bibliei, sau le desconsideră, tratează în felul acesta nu o carte, ci pe Dumnezeu.
Rolul Bibliei poate fi comparat cu rolul cârmei unei nave și cu rolul unei ancore. Amândouă aceste comparații sunt preluate din Biblie. Apele destul de des agitate ale mării sunt o comparație plauzibilă a frământărilor lumii în care trăim. Biblia, tratată ca autoritate inspirată de Dumnezeu oferă direcție, sens vieții și credinței individului și Bisericii. Când se încearcă alte surse de autoritate, se neglijează direcția. Apărătorii științei sau filozofiei nu pot spune care este destinația lor finală.
Ancora este nelipsită la ambarcațiuni. Folosirea ei dă stabilitate vasului. Trăim într-o lume a incertitudinilor. Totul se schimbă în jur. Tradiția și experiența religioasă afectivă nu oferă nicio garanție. Sungur Cuvântul lui Dumnezeu rămâne stabil. Riscul nesocotirii acestei autorități este prea mare.
Funcția cuvintelor care vin de la Dumnezeu este admirabilă. Primul mesaj pe care îl comunică este că Dumnezeul cerului și al pământului Se interesează cu iubire de soarta omului. Al doilea mesaj face pe om să își simtă starea lui pierdută. Îi oferă acestuia iertare și o haină albă de nevinovăție. Toate acestea și mai mult încă, sunt concentrate în crucea de la Golgota. Nimic și nimeni pe lume nu oferă așa ceva, afară de Biblie.
Din acest punct al experienței, se desfășoară lucrarea de refacere a caracterului. Acesta trebuie să fie făcut bun pentru veșnicie. Este ceea ce face “toată Scriptura insuflată de Dumnezeu: Ea este “de folos să învețe, să mustre, să îndrepte și să dea înțelepciune în neprihănire, ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (II Timotei 3,16.17).
Obligația pe care și-o ia Biblia în această lucrare este enormă. Principala dificultate stă îm voința instabilă a omului. Dumnezeu a decis totuși să respecte această libertate. Rezultatul final va demonstra că El a făcut bine. Pe tot parcursul acestui drum Biblia continuă să fie de “folos”. Funcția ei este de neînlocuit, datorită autorității “de sus” cu care este investită.
Titus Cazan
Sursa: www.tituscazan.com
