Primul pas al oricarui om spre spiritualitate sta in recunoasterea lui Dumnezeu. Spiritualitate fara Dumnezeu, nu exista !
De aceea, intrebarea tuturor intrebarilor este urmatoarea: „Exista Dumnezeu , sau nu ?
‘Plato, un gigant care a dominat istoria filozofiei antice, a spus candva urmatoarele :CITEZ „Aceia care au o naratiune, ( sau cum am spune azi „un discurs” …sau … „o poveste”), si reusesc sa se faca crezuti, aceia vor stapani societatea”.
De exemplu, in Statele Unite,in momentul de fata sunt doua partide mari, care se lupta din rasputeri, sa spuna tuturor, intr-un mod cat se poate de intensiv si convingator, povestea lor. Cele doua versiuni in circulatie sunt intr-o competitie pe viata si pe moarte.Un partid il zugraveste pe Presedintele actual ca fiind un inger, celalat partid il zugraveste ca fiind un diavol. Care din cele doua discursuri va castiga in final ? Simplu ! Cum a spus Plato: discursul care va fi cel mai crezut, si votat de cei mai multi.
Trecand de la realitatea politica a zilei la discutia noastra de fond despre spiritualitate, si noi avem la dispozitie , doar doua discursuri in circulatie si in competie: discursul este creationist care sustine ca Dumnezeu exista, El fiind Sursa vietii in Universul Infinit. Al doilea, este discursul Ateist/ Evolutionist, care sustine ca Dumnezeu nu exista. Care discurs crezi ca exprima in mod necesar si absolut adevarul ? Numai unul poate sa fie adevarat, iar celalalt neaparat este o minciuna. Si acum, are din cele doua discursuri va castiga ? In cazul lui Dumnezeu, in mod sigur, discursul castigator nu va fi bazat pe votul majoritatii, ci pe adevar.
Oricum, consecintele care decurg din acceptarea oricaruia dintre discursuri, sunt foarte logice si clare, si de o importanta colosala pentru fiecare om.
Te-ai gandit vreodata, care sunt consecinte logice ale discursului ca Dumnezeu nu exista ? Noteaza, ele sunt extrem de profunde.
In primul rand, daca Dumnezeu nu exista, atunci noi oamenii trebuie sa ne definim identitatea noastra: cine suntem? … De unde venim ? … De ce suntem aici …, si incotro mergem ?
Ce exlicatie logica vei gasi existentei tale ?
Potrivit cu „discursul” ateist, al inexistentei lui Dumnezeu, tu si eu nu suntem nimic mai mult decat un produs al intamplarii, al sansei oarbe, fara ratiune … fara plan … fara scop … si fara un inteles mai inalt decat acela al unei bizare existente biologice, fara nici o constienta de sine: nici a existentei ei prezente, si nici a destinatiei si finalitatii ei.
In scenariul ateist, viata ta este asemenea vietii unei gaze efemeride, care nu e constienta nici de aparitia ei pe lume, candva, in dimineata unei zile oarecare, si nici de ultimul act al existentei ei in Univers – disparitia ei la sfarsitul aceleiasi zile. Crezi cumva ca aceasta optiune poate onora pe deplin inteligenta noastra? Desigur, ai toata libertatea sa alegi ce vrei.
Dar, te invit sa mergem mai departe. Ca o consecinta a faptului ca omul este un produs al evolutiei, atunci soarta care iti ramane este aceea de a trai intr-o lume natural-materialista: fara criterii spirituale, fara valori, fara model, fara inspiratie, fara idealuri intelectuale, fara idealuri afective, si fara niciun ideal pe care sa-l atingi. In Evolutionism, idealul dominant este sa supravietuiesti in lupta pentru existenta. Drept urmare, pentru ca lucrurile stau asa, nu ai nici un standard moral absolut, si nici o raspundere morala fata de cineva, si nici fata de tine. In evolutionism nu exista nici un for de autoritate care sa-ti arate ce e bine, ce e rau; ce e adevarat si ce e minciuna; ce este pozitiv sau negativ … si… nu exista nici o exigenta morala de niciun fel.
Si daca vrei sa mergem si mai departe, daca nu exista Dumnezeu, atunci nu exista nici o notiune a ce este constiinta , pentru ca viata noastra este dominata de legea junglei, de legea supravietuirii exemplarului cel mai puternic …
In concluzie, in evolutionism, nu este loc pentru Dumnezeu si nici pentru spiritualitate : nici ca necesitate, si nici macar ca posibilitate.
Dar, daca Dumnezeu exista, si El este Fiinta Suprema, Pre-existenta a toate , si Suverana, aaaaa … atunci lucrurile se schimba in mod radical … in mod absolut.
Pentru a lamuri aceasta chestiune, te invit sa incerci un experiment mental. Imagineaza-ti ca traiesti intr-o lume in care nu exista absolut nimic : nici oameni, nici planete, nici constelatii, nici univers, nici ingeri si nici Dumnezeu. Evident ca aceasta ipostaza a unui „nimic absolut” nu este deloc reala, ci doar imaginara, pentru ca – vezi bine ca ceva exista, macar ceea ce vedem cu ochii nostri. Intrebarea la care , trebuie sa gasesti un raspuns acum, este intrebarea fundamentala : „Cum se poate ca dintr-un nimic – un nimic absolut sa apara tot ce vedem?” Intrebarea nu este de natura academica. Ci mai de graba este o intrebare filozofica, de bun simt. Cum deci a fost posibil ca dintr-un NIMIC Universal absolut, sa apara asa, de la sine,tot ceea ce vedem in jurul nostru, inclusiv propria noastra persoana ? Cu alte cuvinte, daca nu exista Dumnezeu, ce e cu mine aici si acum, in acest univers ?
Chestiunea exstentei lui Dumnezeu, nu poate fi inteleasa decat in lumina a trei posibile ipostaze privind universul.
Prima ipostaza: Universul este doar o iluzie. Fiind totul doar o iluzie , atunci chiar si acel NIMIC UNIVERSAL este tot o iluzie.
A doua ipostaza: Universul este existent prin sine insusi, si este vesnic.
A treia ipostaza: Universul a fost adus la existenta de un Creator care este vesnic, pre-existent acelui NIMIC Universal
Stand fata in fata celor trei ipostaze, este clar ca nu poti sa alegi decat o singura ipostaza. De exemplu, religiile Extremului Orient, in principal Budismul si Hinduismul, au la baza filozofiei lor ideea ca realitatea este o iluzie. Insa filozoful francez Rene Descartes, prin declaratia sa celebra : „Gandesc, deci exist!”, a anulat orice idee de iluzie. Este ca si cum am spune: iluziile se nasc din iluzii, dar de vreme ce eu gandesc, eu nu pot fi o iluzie . Ratiunea si simturile noastre ne spun ca Universul nu este o iluzie.
Mai raman acum celelalte doua optiuni: aceea a unui univers vesnic, SAU aceea a unui Creator vesnic.
Daca existenta vesnica a lui Dumnezeu este negata, ne ramane varianta nr. 2, aceea a unui univers care exista din vesnicie.
Conceptia ca universul este vesnic, nu are nici un suport nici in filozofie, si nici in stiinta. Ca universul nu este vesnic, si ca el are un inceput,ne-a fost demonstrat pe deplin de mai toti oamenii de stiinta competenti: fizicieni, astrofizicieni, chimisti, biologi si matematicieni.
Referitor la a treia ipostaza, te intreb, crezi ca ar fi posibil ca un univers impersonal, fara scop, fara nici un plan, si fara parametri morali, sa poata da nastere la fiinte cu personalitate, si care sa fie preocupate de scop, idealuri, si morala.
Logic, trebuie sa admiti ca numai o minte poate crea o minte. Ceva fara constiinta, nu poate crea ceva cu constiinta. Ceva fara viata, nu poate crea viata . Cea mai logica si plauzibila concluzie este deci ca, numai un Creator vesnic poate sa fie factorul responsabil pentru crearea Universului in care ne gasim.
Din punct de vedere filozofic si stiintific, discursul ateist ca Dumnezeu nu exista, este cu totul invalid.
Si mai e ceva. Pentru ca sa poti nega existenta cuiva, trebuie mai intai sa faci dovada ca acea persoana exista. Ca sa afirmi ca Dumnezeu nu exista, trebuie sa fi cercetat mai intai tot Universul: pretutindeni si in acelasi moment. Altfel ne pomenim ca vom avea curajul ridicolului pe care l-a avut primul cosmonaut rus, Gagarin. Acesta, dupa o foarte scurta calatorie in spatiul cosmic, intors acasa, a fost in stare sa afirme gogomania ca a fost in cer, dar nu L-a gasit pe Dumnezeu.
Inainte de a incheia, retine gandul acesta: Dumnezeu asteapta sa fie recunoscut si de tine…El, sigur, iti va oferi dovezi foarte clare in favoarea existentei Sale.
PE DATA VIITOARE …
OCTAVIAN CURETEU
