Dragi vizitatori, bine ati venit in aceasta frumoasa calatorie,unde vom urma traectoria adevarurilor divine, aceea a profetiilor lui Dumnezeu asa cum le gasim in cartea profetului Daniel, acel om prea iubit si scump al lui Dumnezeu. Multi se intreaba azi de ce am avea nevoie de niste prorocii vechi de mii de ani? Ce au ele a face cu timpurile noastre moderne? Ce solutii ne-ar putea oferi ele in descalcirea marilor probleme cu care lumea de azi este confruntata?
Aceste intrebari nu sunt deloc noi. Ele sint tot atat de vechi ca si crestinismul. ![\"\"](\"http://www.apocalipsa.ro/Imagini/diverse/isus-chemare.JPG\") Asa cred ca se intrebau si cei de pe timpul apostolilor, de vreme ce apostolul Petru isi ia timp sa scrie in a 2-a sa epistola cap. 1 astfel: "Si avem cuvantul proorociei facut si mai tare la care bine faceti ca luati aminte ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos pana se va crapa de ziua si va rasari Luceafarul de dimineata in inimile voastre". Fara indoaiala ca aici apostolul Petru face referire chiar la timpul nostru, un timp plin de neguri inspaimantatoare. Pe zi ce trece, viata pe planeta pe care ne gasim este tot mai amenintata de boli incurabile, cataclisme de care nu ai unde sa te ascunzi, de accidente, violenta, foamete, nedreptate, imoralitate, certuri intre popoare. Mai exista undeva vreun coltisor in lume in care cerul sa fie senin, cu adevarat senin, in care sa te poti bucura de clipa prezenta, fara sa-ti fie teama de clipa urmatoare? Din pacate, nu. Tocmai pentru aceste timpuri de intuneric Dumnezeu a pastrat o sursa de lumina si de speranta pentru noi si acesta este cuvantul proorociei. El este facut si mai tare. Toate in lumea aceasta se clatina, toate asigurarile marilor barbati din fruntea natiunilor se dovedesc a fi tot atat de subrede ca si materialul omenesc care le-a rostit. Tratate intre natiuni, constitutii si principii de drept international se naruiesc, sint calcate in picioare. Dar cuvantul profetiilor lui Dumnezeu este facut mai tare decat orice cuvant omenesc. El a rezistat tuturor veacurilor si s-a implinit cu scumpatate, pentru ca, deasupra lui a tronat insusi Dumnezeu care a vegheat si a lucrat intotdeauna in vederea implinirii cuvintelor Sale rostite prin slujitorii Sai proorocii. Azi, traim timpul ultimelor mari impliniri profetice. Nu mai departe, ultimele evenimente care s-au consumat chiar sub ochii nostri, intr-un ritm atat de trepidant, de uluitor, au chemat nu numai popoarele Europei, ci am putea spune toate popoarele lumii la o rapida reevaluare a sistemelor lor ideologice, a optiunilor lor politice, au modificat dramatic balanta relatiilor economice cit si traseele marfurilor pe pietele lumii, au taiat gardurile de sirma dintre natiuni si au insuflat dorul dupa libertate si independenta in sufletul tuturor. Sunt toate aceste evenimente la voia intamplarii? Sunt ele doar niste simple coincidente politice, niste simple mutari pe tabla de sah a marilor puteri? Sunt ele un simplu joc al istoriei? Nu! Dimpotriva, ele sunt o categorica implinire a celor spuse de profeti. De aceea ne asigura apostolul Petru astfel: "Bine faceti ca luati aminte"! In cartea profetului Daniel ca si in cartea Apocalipsei gasim nu numai preziceri, ci pe paginile ei gasim si invataturi morale si spirituale de un folos inestimabil. De data aceasta m-am gindit sa insist asupra invataturilor cartii lui Daniel cel putin tot atat de mult pe cat as fi tentat sa dezleg inaintea dumneavpastra tainele profetiilor scrise pe paginile ei
Materialul cartii lui Daniel se imparte in doua parti a cate 6 capitole fiecare.
![\"\"](\"http://www.apocalipsa.ro/Imagini/daniel/daniel2/27mic.jpg\") Primele 6 capitole ale cartii lui Daniel raporteaza istoria personala a lui Daniel ca om, viata sa consacrata, lucrarea sa printre ceilalti demnitari ai curtii imperiale a Babiloniei si Medo-Persiei. La toate aceste intamplari cu caracter biografic, a fost adaugata si intamplarea celor trei tineri, prieteni ai lui Daniel, care au fost aruncati in cuptorul cu foc. Toate aceste intimplari sint insirate in cartea lui Daniel ca fiind o reprezentare a istoriei adevaratilor copii credinciosi ai lui Israel de atunci si cu atit mai mult a acelora care vor apartine poporului lui Dumnezeu in zilele de pe urmaf.
A doua parte a cartii lui Daniel, cuprinsa intre capitolele 7 si 12, contine o serie de viziuni profetice pe care Daniel le-a primit pe parcursul captivitatii sale in Babilon. Pentru epoca lui Daniel, trebuie sa recunoastem ca, aceste profetii aveau prea putine de spus; ele priveau de fapt timpuri mult mai indepartate, acestea fiind timpurile noastre. Tocmai de aceea Dumnezeu ii spune lui Daniel in preajma incheierii vietii si slujbei sale de prooroc, urmatoarele cuvinte care sunt foarte semnificative pentru noi, cuvinte care se gasesc in capitolul 12 la versetul 4 si 12: "Tu insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pana la vremea sfarsitului. Atunci, multi o vor citi si cunostinta va creste. Iar tum du-te, pana va veni sfarsitul".
Dar, mai inainte de a ne concentra atentia asupra continutului cartii, asupra soliilor ei spirituale si profetice, as dori sa facem cunostinta cu Daniel, autorul cartii.
Fara indoiala ca el este unul dintre cele mai iubite personaje biblice. Impreuna cu Iosif, Moise, Samuel, Daniel sta printre eroii Vechiului Testament despre care istoria nu retine nimic rau, compromitator. Totusi Daniel, a fost si el un om pacatos care a avut nevoie de harul lui Dumnezeu tot atit de mult ca si ceilalti oameni, fapt pe care el insusi il recunoaste in rugaciunea sa de pocainta raportatain capitolul 9. Datorita comportamentului sau cinstit si credincios, Daniel a avut multe de suferit pe parcursul vietii devenind tinta atacurilor vrajmasilor adevarului si ai lui Dumnezeu. Dar nu numai el a avut aceasta soarta ci si opera lui. Aproape chiar de la data cind a fost scrisa, cartea lui a cunoscut multa impotrivire. Poate ca va veti intreba de ce. Cu ce ar fi putut deranja o carte asa de mica si de frumoasa in istorisirile ei? Ce primejdie putea prezenta pentru cineva o astfel de carte? Pentru cei credinciosi, cartea proorocului Daniel nu prezenta nici o primejdie, insa pentru aceea care resping inspiratia supranaturala a Sfintelor Scripturi era necesar mai intii sa se poata descotorosi de prezenta istorica a lui Daniel ca apoi sa poata ataca Biblia, deoarece Daniel a scris in cartea sa lucruri care ar fi trebuit sa se intimple inca din timpul sau. Si, deoarece toate prezicerile sale despre regatul lui Nebucadnetar si despre toate regatele Medo-Persiei, Greciei si Romei s-au implinit intocmai cum au fost prezise, urma ca toate celelalte lucruri inca neimplinite, sa se implineasca cu aceeasi exactitate. De aceea, vrajmasii Bibliei au avansat ideea falsa ca Daniel, ca personaj istoric, n-a existat niciodata si ca, toate profetiile cuprinse pe paginile cartii sale, nu ar fi decit o mult mai tirzie relatare istorica a acelor evenimente dupa ce acestea au avut loc. Acum este lesne de inteles de ce atacurile inaltei critici impotriva persoanei lui Daniel sunt mult mai serioase decat ar parea la prima vedere. Aici nu este atacata de fapt o persoana, ci avem de a face cu un atac direct contra intregului volum al Sfintelor Scripturi si in mod special impotriva temeiniciei afirmatiilor Domnului Christos. Daca Daniel nu a fost o persoana reala atunci si profetul Ezechiel a fost gresit cind alaturi de Noe si Iov aseaza si numele lui Daniel. Apoi sa ne gandim cainsusi Domnul Christos cand a fost pe pamant, a folosit odata ocazia de a plasa pecetea aprobarii Sale atat asupra omului, misiunii sale cit si asupra cartii sale. Iata cuvintele Domnului Christos referitoare la vremea sfirsitului, in care persoana lui Daniel este recunoscuta ca fiind o persoana reala. Ss deschidem la Matei 24,15 in care Domnul Iisus face urmatoarea subliniere: "Cand veti vedea uraciunea pustiirii, despre care a vorbit proorocul Daniel … "
Domnul Iisus este Acela care a mentionat numele lui Daniel si a recunoscut specificul misiunii sale numindu-l proorocul Daniel. A nu recunoaste existenta proorocului Daniel si a cartii sale inseamna de fapt a nu recunoaste nici prezenta si lucrarea Domnului Christos in istorie, ceea ce va dati seama ca ar fi de-a dreptul absurd. |
|
Chestiunea este, de fapt, cum privim Sfintele Scripturi. Le acceptam noi ca fiind expresia exacta a gandirii lui Dumnezeu, descoperirea infailibila a Duhuljui Sfant, a voiei Sale, a planurilor Sale si mai ales descoperirea planului Sau de mantuire? Atunci intreaga Biblie este o realitate vie si de un folos ce intrece orice carte din lume. Autorul cartii pe care vrem sa o studiem de aici inainte este Daniel, dar de fapt adevaratul ei Autor este Dumnezeu. Omul, in toate Scripturile, nu a fost decat unealta de care divinitatea s-a folosit, Dumnezeu fiind adevaratul Autor al oricarei Scripturi. Suntem noi pregatiti sa credem si sa acceptam Biblia, si deci si cartea lui Daniel, ca fiind Cuvantul lui Dumnezeu, expresia deplina si desavarsita a voiei Sale, descoperirea planului Sau de salvare pentru noi oamenii? Raspunsul nostru poate fi ori da, ori nu. Daca raspunsul nostru este da, atunci suntem pregatiti sa intram in studiul primului capitol si atunci inima noastra va fi binecuvintata si incalzita de dragostea si intelepciunea aceluia care a scris si aceasta carte, ca si celelalte Scripturi Sfinte pentru folosul nostru, in vederea educarii si pregatirii noastre pentru aceasta viata si, mai ales, pentru viata vesnica.
Luati de pilda primul capitol al cartii. El contine unele dintre cele mai practici lectii pentru aceste timpuri de apostazie si compromis, in care se zbate intreaga crestinatate. Primele doua versete din capitolul 1 aseaza pe Daniel in rama timpului si a spatiului si arata motivul pentru care Daniel ajunge in Babilon. Sa citim aceste doua versete: "in al treilea an al domniei lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, Nebucadnetar imparatul Babilonului a venit impotriva Ierusalimului si l-a impresurat. Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda". La prima vedere, acest raport istoric introductiv pare sa fie lipsit de orice importanta, si cititorul grabit ar fi tentat sa treaca repede peste el, gandind ca lucrurile importante sunt undeva mai pe la mijlocul capitolului. Dar sa ne oprim putin tocmai aici. Ce-am citit, este mai mult decat o simpla relatare istorica introductiva din care aflam caimparatului Babilonului a intrat in tara lui Iuda, a cucerit tara si a capturat pe imparatul lui Iuda. Aici este mai mult decit o simpla stire de razboi, aici avem de a face cu o lectie morala. Notati cuvintele triste ale cronicii: "Domnul a dat pe Ioiachim in miinile sale …" Ce rost are acest raport? De ce aceasta nota trista, solemna ? Dumnezeu profetizase prin profetii Sai cu multi ani inainte, si in repetate randuri ceea ce avea sa se intample intr-o zi. Si iata acum sosita ziua aceea trista, nefericita, atat pentru imparat cat si pentru poporul lui Iuda. Care a fost atitudinea poporului la repetatele apeluri ale proorocilor lui Dumnezeu la pocainta ? Sa citim in 2 Cronici 36 doar doua versete care au fost scrise cu putin timp inaintea de incheierea cartii, versetele 15 si 16: "Domnul Dumnezeul parintilor lor le-a dat din vreme trimisilor Sai insarcinarea sa-i instiinteze, caci vroia sa crute pe poporul Sau si locasul Sau. Dar ei si-au batut joc de trimisii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele si au ras de proorocii Lui, pana cand mania Domnului impotriva poporului Sau a ajuns fara leac". Aceste cuvinte ne aduc aminte faptul ca Dumnezeu intotdeauna isi tine cuvantul Sau, indiferent daca acel cuvant vorbeste de judecata si pedeapsa, sau despre pace si binecuvintare; Dumnezeu este si va ramine credincios cuvantului pe care L-a rostit. Pentru a intelege si mai bine statornicia lui Dumnezeu fata de propriul Sau cuvant luati de exemplu cazul imparatului Ioiachim, cu care incepe robia babiloniana. Cu multi ani inainte Ezechia, imparatul lui Iuda, cu ocazia unei vizite la Ierusalim a unei delegatii din partea imparatului Babilonului, furat de un spirit de mandrie, a luat acea delegatie si a plimbat-o prin camarile templului pentru a le arata tezaurul templului, tezaurul tarii, vasele pretioase, argintul si aurul, mirodeniile si untdelemnul cel scump, cit si arsenalul sau. Toate aceasta afisare de bogatie si de putere din partea lui Ezechia avea drept tinta sa impresioneze pe imparatul Babilonului si sa-l determine a vedea in Ezechia un partener de isprava cu care sa semneze un tratat de prietenie. Poate ca acea demonstratie a reusit in ochii imparatului Babilonului, dar nu si in ochii lui Dumnezeu. De aceea, ascultati care a fost solia imediata a Domnului, catre Ezechia, transmisa prin Isaia imediat dupa ce delegatia babiloniana a plecat: "Iata ca vor veni vremuri cand vor duce in Babilon tot ce este in casa ta si ce-au strans parintii tai pana in ziua de azi; si vor lua din fiii tai si-i vor face fameni slujitori in casa imparatului Babilonului" (2 imparati 20,17.18). De la data cand proorocul Isaia a rostit cuvantul Domnului si pina la data cand s-au implinit acele preziceri, au trecut peste 100 de ani. Desi acea implinire a fost amanata timp de un veac, notati va rog ca Dumnezeu nu a uitat nimic din ceea ce a rostit prin trimisul Sau. Cuvantul lui Dumnezeu s-a implinit intocmai.
Sa citim in continuare raportul lui Daniel, la capitolul 1 versetele 2 si 3: "Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda, si o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnetar a dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a pus in casa visteriei dumnezeului sau. imparatul a dat porunca lui Aspenaz, capetenia famenilor sai dregatori, sa-i aduca vreo cativa din copiii lui Israel de neam imparatesc si de vita boiereasca ". Iata cum cele spuse de Dumnezeu candva lui Ezechia si-au gasit implinirea in acea zi. Printre captivii de rang inalt care au fost adusi la curtea imparatului Babilonului 4 nume apar deosebit de proeminente: Daniel, Anania, Misael si Azaria. Desi Dumnezeu a iertat acel acces de mandrie si fala lumeasca a lui Ezechia, totusi Ezechia a trebuit sa plateasca pretul faptei sale. Dumnezeu a amanat judecata lui Ezechia timp de 100 de ani si intr-o zi acea judecata a devenit reala, simtita, vazuta. Printre cei ce aveau acum sa sufere pentru pacatul lui Ezechia se afla si Daniel. Semnificativ nume, Daniel – Dumnezeu va judeca. ![\"\"](\"http://www.apocalipsa.ro/Imagini/daniel/judecata/22.jpg\") Si iata ca numele lui Daniel se intalneste intr-o zi cu actiunea lui Dumnezeu. De la vremea lui Ezechia si Daniel, ce-i drept au trecut mai bine de 2000 de ani, insa acea veche lectie, iubite cititor, nu s-a invechit atat de mult asa incat sa nu o luam in seama. Dumnezeu va judeca din nou lumea noastra pentru pacatele ei. Desi noi n-am avut nici o parte de vina la pacatele parintilor nostri si inaintasilor nostri, noi suntem totusi niste pacatosi inaintea cerului prin propriul nostru fel gresit, pacatos de vietuire si umblare cu Dumnezeu. Ca si pe vremuri, Dumnezeu ne-a avertizat prin glasul trimisilor Sai mereu si mereu sa ne intoarcem de la caile noastre si sa traim o viata sfanta si placuta inaintea Sa. Da, Dumnezeu va judeca din nou acest pamant, pe toti locuitorii lui dupa faptele pe care fiecare le-a savarsit. Dar pana in acea zi, tu si eu putem gasi la Dumnezeu iertare si indurare asa cum a gasit si Ezechia. El este un Dumnezeu al indurarii, nu numai al judecatii. Dumnezeu nu numai ca a iertat pacatele lui Daniel si ale prietenilor sai ci i-a inaltat mai presus de toti ceilalti captivi din Babilon. Astazi, Dumnezeu in Fiul Sau Iisus Christos, care a murit, a fost ingropat si a inviat din morti, ne ofera tuturor indurare, iertare, mantuire si biruinta asupra trecutului nostru si al parintilor nostri daca, asemenea lui Daniel, vom alerga la El, vom crede fagaduintele Sale si vom lua in seama cuvantul Sau.
Stimate cititor, increde-te in Iisus chiar azi si te asigur ca nu ai de ce sa te temi de mania lui Dumnezeu in acea zi. De aceea, intoarceti-va la El chiar azi si nu veti avea de ce sa fugiti de fata lui Dumnezeu in ziua judecatii finale. insusi Iisus a rostit pentru fiecare din noi o minunata fagaduinta care sa ne fie ca un scut in acea zi infricosatoare. Ea suna astfel:
|
"Adevarat, adevarat iti spun, ca cine aude cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu mai vine la judecata, ci a trecut de la moarte la viata ".
|
O, fie ca si rugaciunea noastra in aceste clipe sa fie urmatoarea: Doamne Iisus, primesc cuvintele Tale si ma apropii de Tine. Iarta si curateste viata mea de orice pacat si pregateste-ma astfel pentru ziua intalnirii cu Tine. Fii Tu stapan peste viata mea, ajuta-ma sa merg pe calea Ta si da-mi si azi si in ziua aceea mareata bucuria mantuirii Tale. Si-ti multumesc in numele dragostei Tale si al jertfei Tale. Amin!
|
|
