Spiritual, dar nu si religios ! Bun raspuns, dar spune-mi te rog, cum poti sti daca esti o persoana spirituala sau nu ? Cred ca totul depinde de cum privesti acest subiect.
Spirualitatea poate fi vazuta numai in doua feluri. Primul fel este sa vezi spiritualitatea, ca fiind pur si simplu, o incoronare a calatoriei omului prin viata, un fel de rezultat final, ca o rasplata a tuturor straduintelor tale personale de o viata, de a cultiva idealuri de traire , de o inalta tinuta in ce priveste iubirea,evlavia, morala, binefacerea .
Sau , varianta nr. 2, poti sa vezi spiritualitatea ca fiind o experienta zilnica, de traire in partasie zilnica , CU Dumnezeu si PENTRU Dumnezeu, ca un nou stil de viata.
Primul fel de spiritualitate se bazeaza pe o lista de performante personale, pe care si-o intocmeste fiecare, cu speranta ca Dumnezeu va rasplati in final eforturile tale cu spiritualitate – acea stare dupa voia Lui . In consecinta, acele merite vor obliga pe Dumnezeu si mai mult sa-ti rasplateasca toate starduintele tale de o viata.
In acest caz spiritualitatea se transforma intr-un fel de standard care, daca l-am atins, permite lui Dumnezeu sa ne acorde premiul. Fara nici o discutie ca, acest gen de targ cu Dumnezeu, va ramane o dovada pentru noi, ca spiritualitatea este de fapt plata care ni se cuvine. Atentie acum ! Vreau sa rastorn totul… Vreau sa spun ce este spiritualitatea adevarata.
In sine,piritualitatea este in sensul cel mai concret,
prezenta Infinitului Dumnezeu in noi. Cine accepta Prezenta lui Dumnezeu in viata sa, primeste totul in dar, si cele ce primesti in dar,nu mai sunt in niciun caz o cucerire a noastra, pe care o meritam. De altfel, noi nu avem nimic care sa ne poata recomanda inaintea lui Dumnezeu ca fiind calificati pentru un asemenea dar. Aceasta este numai dorinta si planul lui Dumnezeu pentru noi, la care tu si eu trebuie sa raspundem in mod pozitiv. Planul Lui este sa ne faca partasi la spiritualitatea Lui, si nu la spiritualitatea noastra. De aceea, singurul merit apartine in totalitate lui Dumnezeu.
Am citit mai de mult una din predicile celebre ale reformatorului german Martin Luther, care avea titlul sub forma unei intrebari : „Pe cine iubeste Dumnezeu mai mult : pe un credincios, sau un necredincios ?” Iar prima propozitie cu care Martin Luther si-a inceput predica a fost un raspuns direct si scurt la intrebarea din titlul predicii. „Desigur ca pe un necredincios, pentru ca acesta macar Il ia in serios pe Dumnezeu !”
Daca L-ai cunoscut pe Dumnezeu cat de cat, si daca iL iei in serios, vreau sa-ti spun ca spiritualitatea Lui nu este un obiect de cumparat, de dat in schimb, sau de castigat prin cine stie ce mijloace omenesti.
Spiritualitatea este un dar al lui Dumnezeu, pentru care El nu-ti cere sa-I platesti, si nici nu asteapta sa-I aduci ceva in schimb. Intelegi ? Ea este un dar ! …
Acesta este un semn clar ca stabilirea unei relatii cu Dumnezeu, trebuie sa fie prima noastra miscare spre spiritualitate.
Ma gandesc din nou la Dr. Hawkins, din a carui carte ti-am oferit in penultimul meu eseu un grupaj de cateva paragrafe. Acele paragrafe m-au uimit cu profunzimea lor, cu puterea lor de a revela uimitor de clar si de adevarat natura si caracterul lui Dumnezeu. Dupa ce le-am citit de cateva ori, ca sa le patrund, am dat aproape intamplator peste biografia acestui Dr. , o biografie nu prea pozitiva, si as zice chiar deloc spirituala. Epopeea vietii acestui om luminat, a inceput pe la varsta de 12 ani, incepand printr-un acces timpuriu de ateism , in urma unei experiente de un dramatism vecin cu moartea. Dupa aceea viata lui s-a scaldat in toate apele filozofice ale vremii pana cand, in cele din urma, Dr. Hawkins si-a deschis viata pentru ca prezenta lui Dumnezeu sa ia loc in viata sa. Fara sa vreau, in mintea mea, acele paragrafe profunde ale Dr. Hawkins, s-au asezat brusc, fata in fata, cu biografia lui. Intre acea biografie a vietii lui si paragrafele respective, se poate sesiza clar, o discrepanta foarte mare. Atunci mi-am amintit ceea ce de fapt stiam, ca de fapt darul prezentei lui Dumnezeu in noi, nu ne este dat pe baza meritelor noastre.
In acel eseu de acum doua saptamani , l-am asemanat pe Dr. Hawkins cu un personaj din istoria imparatilor lui Israel, cu imparatul Manase. Acel imparat, fara niciun merit inintea lui Dumnezeu, primeste totusi din partea lui Dumnezeu favoarea de a intra in relatie cu Dumnezeu si de a incepe o noua viata. Acea ocazie a impratului Manase, a Dr. Hawkins, cat si a mea, si de ce nu,chiar si a ta, de a incepe o viata noua, poarta un singur nume in Biblie : Harul lui Dumnezeu !
Pentru ca harul lui Dumnezeu sa fie si sa ramana har, el trebuie sa nu aiba nici o asociere cu meritele noastre. Prezenta lui Dumnezeu in viata noastra este un dar, este un har,care se obtine prin relatie cu El, si nu prin religie.
Dumnezeu nu are preferati, nota Dr. Hawkins intr-unul din paragrafele citate. Iata acum un alt citat, ce se gaseste la pagina 75 din cartea lui : „Un ochi pentru Marele EU” CITEZ
„Experienta prezentei lui Dumnezeu ne sta oricand la dispozitie si in toate timpurile, dar ea asteapta alegerea noastra. Aceasta alegere se face prin predarea noastra a tot ce avem lui Dumnezeu, in afara de pacea si iubirea noastra. In schimb, divinitatea Marelui Eu Se descopera pe Sine, ca fiind prezenta totdeauna, dar parasita fara sa fi fost experimentata, din cauza ca a fost ignorata sau uitata, sau pentru ca omul a ales altceva.”
Si urmatorul paragraf de la pagina 290, descopera un nou element, care faciliteaza primirea prezenta lui Dumnezeu in vietile noastre. CITEZ „Prin analogie, cineva ar putea avea o masina si o harta, dar fara benzina, sursa de energie si putere, vechiculul nu se va misca. Destinatia, ce-i drept, este cautata pentru ca acela este impins inainte si atras de ea. Calea este luminata prin harul lui Dumnezeu de catre Spiritul Sfant, care este Ghid si Sprijin… Iubirea este deci Mijlocul si Finalul acestei experiente.”SE INCHEIE CITATUL
Elementul cel nou,prin care experienta prezentei lui Dumnezeu devine autentica si activa in noi, este Spiritul Sfant al lui Dumnezeu.
In aceeasi carte a Dr-ului Hawkins, este un capitol -(capitolul 13, pag.255), care este de fapt o transcriere a intrebarilor si raspunsurilor unui seminar, tinut candva de Dr. Hawkins , si in care participantii au avut ocazia sa-i puna cateva intrebari. Dintre toate intrebarile, referitoare la trairea experientei la spiritualtatii , am ales numai o intrebare , la care Dr. Hawkins da un raspuns uimitor de potrivit. Intrebarea este : CITEZ.„Care rugaciuni sunt folositoare?” Ca raspuns,Dr. Hawkins sugereaza urmatorul model de rugaciune. CITEZ „Cere in rugaciune, sa fii un slujitor al Domnului, o unealta a Iubirii Divine, un Canal al voiei lui Dumnezeu. Cere directie si asistenta divina, si preda-ti toata vointa personala prin devotiune. Consacra-ti viata in vederea servirii lui Dumnezeu. Alege iubirea si pacea deasupra tuturor altor optiuni. Consacra- te pentru toata viata scopului iubirii si compasiunii , impreuna cu toate expresiile lor, si apoi lasa totul in seama judecatii lui Dumnezeu.”
PE DATA VIITOARE
Octavian Cureteu
